Nora in cautatea identitatii -fragment -În necunoscut

 

Nora in cautatea identitatii

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

În necunoscut

Ne ridicăm și ieșim la lumina zilei. Mă ia de mână, nu spun nimic. Eu care cred că știu ce fac dar nu sunt mai tare decât dorința mea. Urmez pașii unui bărbat necunoscut, merg, încă nu știu unde și nici încotro. Pare că suntem prin lanuri de grâu cu maci roșii, că ne arată drumul spre fericire. Intrăm într-o clădire elegantă. Apoi într-un loc unde nu avem de unde să știm cum va fi, nici dacă ne va da bătaie de cap. De ce? Mă întreb, de ce merg după el, de ce nu mă împotrivesc?  Nu, nu vreau, știu ce fac, vreau, vreau ceva nou, care să mă uimească și surprindă. Să mă încarce cu dorință de viață, să mă bucur că exist, că sunt cu el, un vis care se înfăptuiește.

Suntem în fața unei uși mari, poate că ne desparte de o realitate ascunsă, misterioasă. O deschide. Se oprește și mă atenționează privindu-mă.

-Vezi să nu te împiedici în prag de gândurile tale ascunse, îmi spune, ca un poet care încă mai caută cuvinte, ca să le așeze cuminți, în versuri, străduindu-se să găsească rime. Rime dificile pentru cuvintele: dragoste, bucurie, iubire pierzanie și păcat. Doar timpul stă între noi. Mă gândesc ce să fac dacă o să vrea să mă sărute. Dacă-l refuz, cine mi-ar descoperi aroma buzelor dornice de el?

Nu am știut să sărut. M-a învățat Valentin cum să aranjez buzele, atunci era un început. Acum să vină Liviu să-mi arate cum e unul nou. Nu am știut la primul să căutăm, să simțim și să-l facem de neuitat pentru toată viața. Of, Doamne cum să stai o viață numai cu un om? Cred că e tare greu. În timp ce eu și gândurile mele sunt derutate de necunoscut, Liviu face ca acordurile unui tango să mă învăluie ca să mă topească. Să mă termine și să mă dezarmeze, pe mine, femeia puternică, care crede că e invincibilă sau, mai exact, să mă dezbrace de mine, să ies din hainele femeii greu de cucerit. Am impresia că sunt goală. Nu, nu m-am dezbrăcat de haine ca să nu-mi las gândurile să plece, nu mai vreau să știu cine sunt, doar ce vreau, și mai știu sigur și ce caut eu aici. Ne-am întâlnit la început de destin, unde e vânt de singurătate, căutăm adevăr prin mințile noastre unde plouă cu el, adevărul, ca și privirile pierdute spre mări infinite, acolo unde nimeni nu poate fi mai singur și mai trist decât noi. Acum am înțeles că dorința noastră s-a născut din dorul de a fi împreună, să luăm din oceanul timpului doar atât cât ne trebuie pentru un zâmbet, o speranță că vom mai fi și mâine. Nu-ți cer să fii în fiecare zi, mi-ajunge una, cât un an, apoi, rămân încătușată în speranța să mai avem măcar încă o dată aceeași clipă a nemuririi, pe care am trimis-o în paradisul din noi.

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

Florin Caprar despre romanul Bianca, printre castele de nisip de Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca