Nora in cautatea identitatii -fragment -Tango

Nora---4-carti

Nora in cautatea identitatii

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Tango

Îi simt mâna pe talie, mă surprinde, are o poziție corectă, parcă mă doare. Mă duce spre locul unde e fotoliul, impune pașilor să împartă greutatea corpului pe ambele picioare, drepte, ușor depărtate. Brațele la nivelul umerilor, cu genunchii drepți, încordați, mă așez încet, ca să mă reculeg. Îmi aduce un pahar cu Porto, un vin dulce care se face în Spania și Portugalia. E fără haină, pantalonii sunt negri, cămașa albă. Afișează o siguranță de sine dezarmantă și un surâs provocator. Pare că mă vede în patul lui, printre cearșafuri mototolite, martore ale urmelor trupurilor noastre, ca apoi să caute mirosul meu de femeie.

Îmi întinde mâna și mă invită în brațele lui să mă bucur de tot, de el, de muzică de mine, să mă regăsesc, sunt peste tot, împrăștiată. Îmi ia mâna, o sărută, așa, ca să pecetluiască momentul. Asta lipsea, un sărut, îl simt, lung, fierbinte, dar mai ales delicat, niște buze de foc, pare că au să mă frigă. Acum îl văd ca pe un toreador ce stă în fața unui taur, vrea să-l ia de coarne. Îi lipsește mantia roșie ca să mă incite sau ca să-l înfrunt cu privirea. Mă lipește de el, am înțeles intenția lui. Dansează cu o anumită îndemânare, încet, mișcări lente, studiate, pare că vrea să văd că el nu dă doi bani pe mine, femeia din brațele lui. Sunetele pe care le scoate în surdină sunt plăcute, nu intru în panică, amândoi trecem prin momente de început de ceva. Încet, încet deprind mișcarea și îl urmez, ca arcușul pe corzi fără să apăs lăsându-l să se miște liber. La început m-a prins de mijloc de extreme, așa sunt mai ușor de controlat și el se vede că are experiență. Acum a împărțit pașii în trei părți folosind doar zona din mijlocul camerei armonizând pașii cu sunetele odată cu trecerea maestrului de tango arcușul peste corzile întinse la maxim, așa cum sunt eu acum. Forța de întindere a depășit forța de mișcare și noi ne ducem în direcția opusă, apoi urmează desprinderile lente urmate de altele mai rapide. Încet și cu multă răbdare se folosește de mine pentru a gusta extazul acestui misterios și vechi tango.

-Așa, joacă-te cu mine, hai. Șoptește vorbe, eu aud frânturi. Iubește-mă, îți place ritmul Nora?

-Daaa, îmi place. Las trei cuvinte ca să simtă că sunt.

-Vezi, nu-i greu, poți să vorbești cu mine, poți să dansezi. Pare totul scris pe notele tangoului. Vin și se duc, trec prin mine.

-Daaa, văd Liviu. Îi rostesc pentru prima oară numele. Cred că am trimis toată forța și dorința mea de femeie ca să pot să o fac. Rămâne surprins.

-Vezi, viața mea e ca un ritm. Mă lipește de el. Nu mai spune nimic. E liniște, noi și melodia care ne transformă în oameni cu dorințe, ne dă viață.

Trupul meu nu poartă nicio urmă de sfială, mă mișc lasciv, în mod natural, ca într-o regizată mișcare. În același timp, brutală atitudine de nerușinare. Sunt tânără, slabă, pare că sufăr, ăsta e trucul meu. Simt rochia care acum mi se pare supărător de scurtă pentru regulile tangoului, dar, îmi dau seama imediat, că nu e loc de purism. Încerc să simt starea lui, pare că dansează cu o nedisimulată mulțumire de sine, de parcă ar fi vrut să-și etaleze în același timp, și arta, și bunăstarea. Se vede că este un mare violonist, știe exact ce mișcări trebuie să fac și unde să-și poziționeze mâinile. Pentru a ajunge la plăcerea dansului a pus la dispoziție timpul, răbdarea și plăcerea, a înțeles că merită să le investească.

-Nora, acest moment e unic, asta trebuie să simți. Vorbe ce vin spre mine, eu care pare că sunt din tablă și el acum mă nituiește peste tot ca să nu cad de bucurie, de ce simt. Am monte în care mă simt protagonistă într-o comedie a tristeții gândindu-mă la ce fac, dar îmi trece repede. Așa sunt eu schimbătoare, nu prea știu ce vreau după ce obțin ce am vrut. Ca să nu creadă că sunt absentă îi spun:

-Poți să te joci cu mine, sunt în brațele tale, fă ce vrei, Liviu. Închid gura, o țin strânsă. Văd că nu mă mai ascultă, face ce vrea. Al cui e glasul din mine? De ce nu mă întreabă ce vreau să spun?

-Viața mea e muzică și tango, Nora, pasiune și fericire, numai tu poți să le omori cu un singur cuvânt. Cuvinte spuse voluptos, rar printre sunete ce vin dinăuntrul lui. Prea multă responsabilitate îmi agață de mine, de trup și de minte. De ce eu? El nu are nici un rol? Speră să țină la piept amanta-trofeu.  Sunt rușinată de toate mișcările care au mai degrabă rolul de a mă ascunde, nu de a mă scoate în evidență, ca să fie romantic. Mă ridică pe picorul lui pentru ca apoi să mă lase să alunec, îi cuprind pulpa cu ambele mâini și mă las încet până jos, mai jos de atât nu era posibil. Simt cum mă ridică nervos, pe muzică, mișcări sacadate, clare ca să înțeleg că sunt în mâinile lui dibace și că poate să facă orice cu mine.

Trecem în pași de tango prin fața unei oglinzi. Rămân surprinsă, pare că suntem un elogiu al tinereții și al vitalității fără limite, desenând splendoarea naturală a unor trupuri perfecte, fără inhibiții, fără rețineri, fără îndoieli. Simțeam atmosfera de erotism elegant și atotstăpânitor, rafinamentul nostru și o anumită fascinație aristocratică însoțită de zâmbetul meu împietrit, de demon. Voiam să demonstrăm că suntem doar trupuri care pot să ardă, să cunoască extazul sau letargia cea mai adâncă, să dăm dovadă vie că trupurile noastre nu sunt decât niște instrumente docile, puse în slujba spiritului, gesturi prețioase ale sofisticatului și periculosului joc al dragostei.

Plăcerea, curge prin venele mele, nu mai am sânge, am moment, am sunet, îl am pe el. Închid ochii, aproape că nu respir. Oare asta poate fi bucuria ce o simți când trăiești, simți că ești dorită chiar pentru puțin timp? Ce simt acum cred că nu are preț, nu se poate cumpăra și, poate, nici repeta. O fi fructul oprit?

-Așaaaa, frumoasa mea, te miști ca unda mării, ca vocea dorinței, așaaaa. Să dansăm până la epuizare, să nu mai ținem cont de timp, să umplem mințile noastre cu acest timp, cu acest moment al apropierii, deși suntem departe, nu știm ce va fi cu noi, să profităm, să-ți las ție toate gândurile disperate, crezând că nimeni nu mă va iubi. Lasă-te dusă de mine, vom găsi împreună locul care ne va bucura și mări.

În momentul următor, fără nicio pauză, un alt tangou. Mai întâi o vioară, îl recunosc, îl ascultasem de multe ori, ”Liberty Tango” și apoi vocea lui Grace Jones, unică. Îmi merge la inimă, mă topesc de plăcere. Tango, iubire și moarte care mișcă suflete în pași senzuali. Nu mi-am putut imagina sau visa că am să pot să dansez acest tango cu un bărbat. Este incredibil. Poate că ăsta e misterul sau trucul universului, să ne dea ceva de care avem nevoie, dar nu știm să cerem. Și acum, iată-mă extaziată în brațele lui, într-un tango extraordinar, sunete ce trec prin minte, prin suflet, prin corp și ne distrug, ne transformă în siluete informe. Mă plimbă într-un pas lin după ce m-a lipit bine de el, nu mai e loc între noi de îndoieli sau întrebări.

Mă ține ferm cu privirea, e serios și concentrat, lipește fața lui de a mea, îi simt respirația, mă excită, mai exact mă amețește, o simt calmă, controlată, o dozează de parcă ar avea o cantitate limitată. Acum pare că face același lucru ca și cu vioara lui, pe care o punea să asculte de comenzile lui. Cred că eu sunt mai tare, dar constat cu mare uimire că el este o forță. Cred că greșesc când vreau, eu, o femeie neinițiată, să mă folosesc de el. Suntem două forțe diferite, dar complementare: a lui, puternică, a mea, divină.

Așa sunt eu, nu mai pot să mă retrag și nici să mă opresc. Simt pieptul pe pieptul meu, respir încet de frică să nu simtă cum fierb, cum clocotesc de dorință și voie să mă învârtă serios și concentrat la fiecare mișcare. Pașii noștri sunt sincronizați, acum a schimbat, simt prezența piciorului tare, rigid, insinuos, obraznic, de parcă aș fi proprietatea lui. Iar mă domină, nu mai pot să gândesc, ce să fac, decât să-l las pe el să dea senzualitatea care zace și nu a putut fi folosită pe ritmul unui singur tango pasional. Simt cum se mișcă, îi simt mușchii încordați, îi simt mirosul incitant, îl simt pe el, bărbat. El este calea cea mai bună de a mă elibera de prejudecăți, de a mă simți stăpână pe mine. Să mă las dusă în jocul dragostei și al întâmplării, acum, când sunt tânără. Mă ține lipită de el, se bucură de mine, mă are, simt cum respiră excitat, privirea devine din ce în ce mai insistentă, piciorul meu este imobilizat din nou, simt mușchii și mai simt ceva care mă scoate din minți. Mă terminase, nu cunoscusem magia unui tangou și nici brațele cuiva care să mă transforme în instrument de plăcere.

Mă simt dezgolită de dorințele mele sordide. Pare că sunt o prostituată din lumea decăzută, aspră și de evitat de cei sensibili. Accept că e un teren al luptei. Cred că mai întâi, voi simți iubire, apoi gelozie și, în final, moarte, o moarte lentă, cu o posibilă renaștere, poate fi aceiași, cu alți iubiți. Oare ce simțim atunci când moare un bărbat care te-a iubit?

Acum trebuie să mă bucur de aceste senzații noi, nu știu și nici nu cred că se vor mai repeta. Nu știu nimic despre el, dar chiar dacă ar avea un harem, am să fac tot posibilul să-mi fac loc printre nevestele lui. Să fiu eu cea preferată. Simt cum acordurile tangoului au intrat în tot corpul meu, constat că e mult loc de dorință, de nou, de aventură.

Mintea mea nu poate să se oprească, e bucuroasă că acolo, acum, e loc de gânduri care poate că sunt pătimașe, dar sunt, asta înseamnă că sunt vie. Mă întreb câte femei ar dori să fie în brațele lui? Cu câte a dansat și apoi le-a abandonat? De ce vrea calea asta de comunicare? Simt că primesc și răspunsul. Pe loc. Nu vezi cum ești? Ai vrut să vânezi și acum ești tu prada, în mâinile unui maestru. Oare de ce e așa de dezarmant, pare că sunt goală în brațele lui, mă întoarce pe o parte ținându-mă de mijloc, pare că vrea să mă abandoneze, dar imediat mă readuce la poziția verticală. E senzațional să poți să ai încredere în brațele unui bărbat necunoscut aproape, și el, în loc să te ducă direct la pat, să vrea să te răscolească, să te distrugă, să nu mai știi cine ești și ce cauți.

Simt cum se apropie momentul pe care eu nu voiam să-l materializez. Dar acum, nu mai știu ce vreau. Ca să fiu sinceră, sunt un pachet de dorință, de curiozitate, de voință de ceva nou. Aaah, nu vreau să stric totul. Să hotărască el. Mă cutremur în brațele lui când îi simt mâna, mă ține de mijloc, cu cealaltă, apucă fermoarul. Se oprește. Așteaptă să vadă dacă sunt de acord. Vede că nu mă împotrivesc, și în timp ce continuăm pașii de tango din ce în ce mai lenți, trage, trage încet, pare că are arcușul, care-i tremură în mână, pare că sugerează mișcarea alternativă în cele două direcții. Simt clar, în jos și în sus. Nehotărât. Căuta arpegiul de acorduri muzicale, pe fermoarul rochiei mele. Simt sunetele viorii. Am înțeles trucul lui, știe foarte bine că sufletul o să plângă și o să râdă în timp ce auzul meu este năpădit de note, apoi se transformă în emoție, moliciune și dorință.

Acordurile acestei viori mă pot face să plâng, poate că mâine sau cine știe când. Cred că mă confundă cu forma unei viori, că îi plac curbele mele care au forma ei, curbe care degajă eleganța unui obiect care îți poate face sufletul să vibreze de la primele acorduri. Simt că povestea vieții mele trebuie să fie inspirația unei sonate. Dar oare la ce sunt bune acele note puse pe-o hârtie, dacă sunetele nu prind viață?

Oare ne trebuiesc atâtea portative, atâtea povești trăite, fără să ai un acord lin, care să-ți mângâie sufletul?

Oare e bine să visezi într-o liniște deplină dacă muzica nu cântă? Din câte cărți cu povești de dragoste am citit nu-mi amintesc o poveste fără să aibă și muzica aliată, care o incită sau oprește dintr-o acțiune indecentă, pe ea, femeia, în fața păcatului. Cum ar fi valurile Mării și Luna într-un decor fără Sonata Lunii?

Vioara e vinovată. A stârnit în mine vibrație, ea mă face să sufăr, să cad în visare, să fiu în brațele lui, acum. Dar ce mai contează, lumea mea e plină de păcate. Nu am vrut să pornesc pe drumul ăsta, dar l-am simțit. Am reușit să mă hotărăsc să fac ce simt. Nu am mers pe acest drum, l-am simțit, simt pașii mei călcând ca pe corzile unei viori care vibrează sub ei. Scoate sunete care îmi mângâie sufletul, mirosul lui îmi umple nările, prezența lui în spatele unor vise, acum e aici, e cu mine.

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

AURELIA RÎNJEA-Recenzia romanului  BIANCA, PRINTRE CASTELE DE NISIP al scriitoarei MARA POPESCU – VASILCA

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.