Nora in cautatea identitatii -fragment -Farmacia mea

243103415_941443376409267_1218242167685194082_n

Nora in cautatea identitatii

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Farmacia mea

E drept că se făcuse târziu, dar ard de nerăbdare să aflu părerea lor, în legătură cu gândul care-mi intrase în cap, de a avea propria mea farmacie. Profit de faptul că se făcuse liniște.

-Vreau să cumpăr o farmacie. În timp ce privirile lor nedumerite mă urmăresc, surprinși, eu continuu: Da, o farmacie, toată a mea, să fiu eu șefă. Valentin mă privește curios, mama, normal, dar tata nu rezistă, dă din cap de parcă nu auzise bine.

-Ce? O farmacie toată a ta?

-Da. De ce, eu nu pot să fac pe șefa?

-Ba da. Spuse el lung, dar nu cumva crezi că e ușor să poți să fii patron. Mai întâi e drum lung cu formalitățile. Ai nevoie de autorizație, licență de la primărie, număr de înregistrare, și mai ales o licență profesională și una de administrație, adică de competență. Îl privesc și îi răspund.

-Păi merg la primărie și cer toate hârtiile astea.

-Dar tu știi că ai nevoie și de un capital?

-Cred că trebuie făcut un studiu de marcheting, spuse Valentin. Să căutăm o locație bună.

-O să ai nevoie de colaboratori, salariați, furnizori, depozite de medicamente.

-Cred că trebuie să închiriezi un spațiu Nora, ce zici? întreabă mama.

-Trebuie făcut și un studiu de fiabilitate, spuse din nou tata. Se lasă liniștea peste noi, gata, am început să mă gândesc serios. Eu o să te sprijin în tot acest greu drum pentru a-ți vedea visul cu ochii. E visul tău, nu? Mă ridic cu paharul din care abia îmi înmuiasem buzele. Închin pentru noua mea idee. Mă felicit în gând. O să fac furori, mă gândesc.

Ne scuzăm și plecăm cu mașina mea. Sunt bucuroasă că am mai pus o dorință în sarcina familiei. Valentin e tăcut, nu știu dacă e îngrijorat, poate că e obosit. Într-un târziu întreabă:

-Nora, cum de era decapotabila ta lângă Capșa? Eu muțesc. Nu de teamă, sunt surprinsă, ce naiba, că doar nu o fi pus un detectiv pe urmele mele. Mă schimb la față. Nu mă așteptam. Bine că nu m-a întrebat acasă la ai mei, când chiar eu am provocat descărcarea conștiințelor. Trag pe dreapta. Mă întorc spre el și-l privesc direct în ochi.

-Ce faci, mă urmărești?

Îl întreb tot cu tupeu, credeam că o să-l intimidez.

-Nu încă, nu cred că e cazul. Mi-a spus Mardare, colegul meu.  Intrase să bea o cafea. A văzut mașina ta parcată aproape de Parcul Tineretului. Pe tine cu un tip la masă. Sunteți colegi? Mă uit la el și mă întreb dacă e prost sau face pe prostul. El cunoaște colegii mei la fel de bine ca și Mardare, că doar ne vizităm. Poate că vrea să mă ajute să mă scuz. Vede că nu spun nimic. Îmi iau inima în dinți și îi spun adevărul.

-Am fost invitată de Liviu. Mă uit la el să văd ce face. E de un calm incredibil. Mă așteptam să strige, să ridice glasul, sau să mă pocnească.

-Bine, hai acasă, Nora. Mai avem puțin. Parchez mașina. Urcăm, intru și mă duc direct în baie să mă spăl pe mâini. De urmele sudorii ce o simțisem când am aflat că Valentin știe o parte din drumurile mele, când el nu e acasă. Intră și el în baie. Se spală pe mâini de parcă se pregătea să intre în sala de operație. Se uită nedumerit în oglindă la mine. Suntem amândoi în fața noastră. Ca în fața unui aparat care ar fi vrut sa ne facă o radiografie a gândurilor. Mă uit cât e de frumos. Matur, a crescut, e bărbat, nu mai e tânărul din parc. Simt nevoia să-i spun tot, ca să știe. Dacă tot sunt fiica unui bărbat care m-a conceput împotriva dorinței mamei mele. Asta înseamnă că și eu am ceva rău în mine. Trebuie să-i spun chiar dacă adevărul ar putea să ne debusoleze. Să ne despartă sau poate că ar putea să ne unească mai mult. Contez pe inteligența lui. Pe caracterul lui nealterat, crescut într-o familie sănătoasă.

-M-am întâlnit cu Liviu. El știe cine e. Așa că nu a fost nevoie să-i dau explicații. Mergem de mult la concertele și la seratele de după concerte. Ochii i s-au întunecat, privirea lui e răutăcioasă. Se întoarce și mă pocnește. Cu mâna încă udă, așa ca să mă doară tare. Apoi se sprijină de marginea chiuvetei. Se privește în oglindă și începe să plângă. Eu nu mă mișc. Atunci am simțit că am lângă mine un soț, un bărbat. Cred că eu așa ar trebui, să fiu pocnită de câte ori greșesc. Dar oare am greșit? Mă lasă în baie și pleacă în sufragerie. Pune două pahare de Brandy. Vede că nu ies. Acum îmi e rușine de el. De ce făcusem, eu, femeie măritată. Dar oare de ce dacă ne mărităm, nu mai putem să stăm în compania altor bărbați? Să vedem cum sunt, poate că așa îl prețuim mai mult pe cel de lângă noi sau știm dacă trebuie să stăm cu el toată viața.

Intru, mă așez în fața lui, luăm paharele și le bem până la fund.

-De ce, de ce, Nora? Ce e între voi? Ce cauți? Ce nu ai? În timp ce întreba se ridică se lasă în genunchi în fața mea. Vrea să mă mângâie pe obraz, unde e semnul și durerea. Nu-l las.

-Nu, nu o face Valentin. Lasă, vreau să mă doară, ca să-mi amintesc de ea.

-Nu vreau să te pierd. Am suferit când am aflat. Eu nu știu să trăiesc fără tine. Ce trebuie eu să fac? Îi iau capul în mâinile făcute căuș. Apoi îl mângâi pe păr. Iau mâna cu care m-a lovit și o sărut în palmă. Nu m-a durut, a dat-o doar așa, simbolic. Dar eu nu o să pot să nu-mi amintesc de ea.

-Am fost la el acasă. Se înroșește la față. Se ridică și mai pune în pahare. Nu am făcut dragoste, dar a fost cred mai rău decât dacă am fi făcut dragoste. Valentin, nici eu nu știu de ce sunt atât de curioasă. Simt o nevoie teribilă, incontrolabilă să fiu curtată. Să intru în rolul de femeie puternică. Să-i văd cum se topesc. Cum se transformă în curtezani. Cum născocesc jocuri și cuvinte cu care să mă impresioneze. Și eu, să-mi umplu mintea și sufletul de ele, să văd că sunt multe cuvinte pe care nu le folosim. Și asta doar pentru că suntem siguri de noi, suntem căsătoriți.

-Mă uimești, Nora. Dar să știi că te înțeleg. Nu știu dacă și voi ați studiat în facultate, poate așa, în trecere, despre sindromul Burnout, care este o cauză de stres, în care suntem prinși în situații prea solicitante.

-Nu, dragă, asta fac psihologii.

-Uite că nouă ne-a vorbit despre acest sindrom, stă la baza multor explicații de comportament ale individului.

-Da? Și cum se manifestă? Sau care sunt cauzele? îl întreb în timp ce mă așez din nou.

-Păi, duce la epuizare fizică și psihică. Datorită emoțiilor negative acumulate în timp. Îmi răspunde cu calm.

-Poate fi din cauza epuizării odată intrată la farmacie? întreb interesată de răspuns.

-Poate că îți este teamă să nu te dea afară, a solicitărilor, volumul mare de muncă, lipsa de bani, frica de șomaj… Valentin mă studiază, vrea să vadă ce reacție am.

-Nu dragă, nici vorbă. Mai degrabă îmi este teamă să nu mă depersonalizez, este o definiție dacă-mi amintesc bine, de burn-aut, ceva care nu are nicio legătură cu mine, dragul meu Valentin.

-Se pare că cei ca noi, care lucrăm cu oamenii putem fi afectați, Nora, noi, medicii, profesorii, farmaciștii, funcționarii publici, vânzătorii. De exemplu, mai sunt cei ca tine care au dorința de a performa. Care sunt grăbiți, nerăbdători, vulnerabili la excesul de cereri personale. Suferă de idealism sau se învinuiesc că nu au atins scopul îndeplinirii personale.

-Crezi că am probleme serioase, Valentin?

-Tu încă ești în căutarea identității, ai de luptat, de căutat, de muncit foarte mult, cu tine, cu noi, cei din jurul tău, până când o să reușești. Ce crezi că numai tu o cauți?  Toți suntem așa. Căutăm toată viața. Pe parcursul vieții, ne dăm seama dacă suntem sau nu pe calea cea bună. Dacă nu, schimbăm macazul, o luăm pe altă stradă, de multe ori semnalizăm la stânga și o luăm la dreapta. Asta e viața, Nora. O luptă continuă cu noi, cu lumea, pe care nu avem cum să o cunoaștem. O descoperim pe parcursul ei. Poate că nici noi nu reușim  să ne cunoaștem, să ajungem obiectivele, dar supraviețuim. Valentin se apropie pe fotoliul meu, își face loc lângă mine, voia să înțeleg ce vrea el să spună.

-Poate că greșesc dacă vreau să am farmacia mea proprie, ce zici? Dacă e doar o tendință de orgoliu personal, ca să ajung la un anumit nivel, ca să câștig mai bine? Mă privește, ridică sprâncenele.

-Dar dacă tu vrei doar să fii foarte ocupată, ca să eviți o angajare intimă importantă? Chiar dacă asta ar putea să-ți dea un echilibru ca femeie, Nora. Îl simt cum mă ține lângă el, simt căldura corpului și a vorbelor. Pare un sfânt care are grijă de mine. Mă simt bine.

-Eu cred că trebuie să mă mai gândesc, Valentin, la chestia cu farmacia.

-Vezi, Nora, draga mea, e posibil ca, odată cu timpul, să poți să ai un disconfort emoțional, nu o să mai poți să scapi de partea negativă emoțională, pentru că o să fii suprasolicitată.

-Păi și atunci ce trebuie să fac? Să renunț?

-Mai gândește-te, acest conflict intra-personal cu munca ar putea să creeze probleme între familie și muncă. La fel și noi consumăm foarte multă energie în dorința de a excela la muncă.  Și asta ca să dovedim capacitatea noastră, valența profesională în fața concurenței. Voi, femeile, concurați cu bărbații, mai ales. Spune și râde pe înfundate. Eu îl iau de gât, simt nevoia să-l pup peste tot. Așa și fac. Pe față, pe urechi pe păr pe unde apuc. El se face că se apără de ploaia de săruturi, mă apucă de mâini.

Se ferește și continuă.

-Vezi că sindromul ăsta, Burnout, apare pe fondul stresului la care o să fii expusă după ce o să ai farmacia. O să ai un mediu nou. Necunoscut. Tu trebuie să demonstrezi că poți să faci față. Că ai o eficiență ridicată, draga mea. Dacă dai semne de epuizare, în primele cinci luni de încercare, de adaptare, vindem farmacia. Spune râzând de parcă ar fi spus un banc.

Mă ridic. Încep să-l gâdil. Cât e de mare, sare de fotoliu, fuge în dormitor unde, după atâta Brandy și discuții am căzut lați. Am adormit epuizați complet. Cred că era două noaptea când îl aud pe Valentin cum vorbește în somn. Mă ridic ca să aud mai bine, vorbește foarte clar, pare că e în fața studenților. Le spunea că: sunt și persoane care nu riscă să aibă sindromul Burnout. Ăștia sunt cei care sunt atenți la starea fizică. Au o sănătate bună. Care fac sport, au un stil de viață sănătos. Dar, spune, cu vocea ridicată că, stima de sine și încrederea, se pot baza pe ceea ce sunt. Adică pe educația, abilitatea și capacitatea lor. Pun mâna pe el și-l trezesc.

-Ce faci? Visezi? Sau ești treaz?

-De ce? mă întreabă curios și somnoros.

-Văd că nu mai termini cu sindromul ăsta a lui Bondoc sau cum îl cheamă că nici eu nu sunt trează de-a binelea. Valentin se întoarce, mă ia în brațe și adormim râzând de noi, de noaptea care se joacă cu noi și cu mințile noastre tinere, încinse și dornice să afle cât mai multe despre viață.

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

AURELIA RÎNJEA-Recenzia romanului  BIANCA, PRINTRE CASTELE DE NISIP al scriitoarei MARA POPESCU – VASILCA

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca

PASI DE CATIFEA format TIPARIT (softcover)

Cartea Pasi de catifea a autoarei Mihaela CD vine sa confirme inca o data sensibilitatea si talentul poetei prin versuri care va vor mangaia sufletul. Cartea contine 250 pagini si 17 capitole insotite de incantatoare imagini color. Comanda acum la un pret de numai 35 CAD fiecare carte este insotita de un semn de carte din partea autoarei.

35,00 CAD

Revista TIPARITA nr5/2021 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 5 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 15CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

15,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.