Vanda, între dorință și rațiune -fragment -Mirela

Vanda---4-carti

Vanda, între dorință și rațiune

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Mirela

Acum era bucuroasă, devenise bunică a treia oară. I se rupea sufletul când se gândea că o vede rar pe Celeste, nepoata din Italia  și nu sunt aproape, să o vadă cum crește. Oftează. Clara îi face semn lui Nic să urce, să vadă cea de a doua fetiță, pe care Chiara, nora ei, abia o născuse. O ia pe micuța Vanda ținând-o în brațe, urcă fericit,  în grabă, scările. Vanda se prinse de gâtul lui cu brațele-i mici, de parcă îi era teamă să nu o abandoneze. Nic se apropie, o vede pe cea mică, avea ochii mari, rotunzi, care, deși erau puțin roșii, se mișcau în toate părțile. Se apropie,  o pune pe Vanda lângă surioara ei. Le privește pe amândouă. Era fericit.

-Draga mea, cum vrei să o cheme? Chiara era surprinsă, se bucura că de data asta voia să știe părerea ei. Fără să stau pe gânduri, îi răspund Mirela.

-E frumos, ce să zic. Îmi place. Trei note muzicale. Mi, Re, La. Frumos. Cine știe, poate că o să devină o mare muziciană spuse cu un zâmbet larg cu multă bucurie. Se apropie de Chiara, o sărută pe gură, apoi îi sărută mâna. O ia pe Vanda și o lasă pe Chiara să se odihnească. Înainte să plece, îi pune pe mână o brățară din aur cu diamante. Când o născuse pe Vanda, nu se gândise la  asta. Iese mulțumit de el, cu Vanda în brațe. În ușă, o vede pe mama lui care voia să intre. Îi face un semn că Chiara adormise și se întorc împreună în salon. Clara, era bucuroasă când se născuse și Mirela. Așa soacră, mai rar, se gândea Chiara. O ajuta tare mult, dar, cel mai des, o îmbrățișa cu multă dragoste. Era ca argintul viu, așeza mesele, aducea dulciuri, pahare, ce mai, era de-a casei. Umplea casa de veselie. Glumea și râdea cu toți.

Așa era și când venise pe lume ea, Mirela. Numai că, deși eram surori, între noi nu era o relație afectivă. Eu o vedeam pe Mirela ca un dușman al meu, care îmi lua toate jucăriile mele preferate. Așa că, o bumbăceam pe unde apucam pe ascuns, și nici măcar nu o lăsam să plângă sau să spună cuiva. O trăgeam de cozi, o ciupeam și, mai ales, o împingeam, de câte ori aveam ocazia. Așa că, Mirela se învățase cu răul de mică. Trebuia să știe că eu, sunt mai mare și că trebuie să facă numai ce spun eu. Când și cum vreau. Ai mei nu au înțeles mare lucru. Tata mă alinta,  mă lua cu el peste tot aproape, pe unde putea, mama, în schimb, o lua pe ea, la cumpărături și mereu îi cumpăra rochii și pantofi. Avea mai multe decât mine. De aia, de căte ori o schimbau, eu o împingeam sau o fugăream prin curte, printre tufișuri, ca să se agațe de ele și să le rupă. Unde vedeam o baltă, acolo îi puneam piedică. Îmi plăcea să văd cum mă privește neputincioasă,  cum începea să plângă alergând la mama. Dar nu avea curaj să-i spună că eu o împinsesem. Așa am crescut. La masă făceam ce făceam și-i răsturnam farfuria cu cotul, discret, în poală. În dormitor îi puneam în pat tot felul de insecte, și cărăbuși. Odată, i-am pus o broască. De atunci, Mirela nu mai voia să vorbească cu mine. Și tot atunci, tata m-a pedepsit pentru prima oară. Nu am plâns, dar mereu mă gândeam cum să fac să o sperii și să o supăr pe Mirela. Până într-o zi, când, ea era așa de supărată pe mine, că m-a luat de cozi și m-a tras până când a venit mama și a desprins-o din părul meu. Atunci, am înțeles, că ce fac, nu e bine. Simțisem și eu ce e durerea, dar, mai ales, ce rău e să-ți fie frică.

Pe zi ce trece stau departe de ea. De teamă să nu încep din nou să o terorizez. Mirela mă privește cu ochi galeși. Ne jucăm fiecare cu ce apucă, fără să ne mai certăm sau să pretindem jucăria celeilalte. Eram mici, eu aveam aproape șapte ani și ea avea patru ani jumate. Într-o zi, eram la scara din curte, ajunsese Mirela prima. Primul meu gând a fost să o trag înapoi, ca să urc eu, dar, când am întins mâna să o trag de rochie, cineva mă apucă și mă oprește. Era tata care văzuse.

-Nu Vanda, asta nu. Nu e frumos, e sora ta mai mică, tu trebuie să o protejezi. Să nu-i faci rău. Atunci mi-a fost rușine de el, de mine și parcă îmi era milă de ea. Urc, o iau de mână pe Mirela protectiv. Mirela se sperie, credea că iar vreau să o împing, dar i-am acoperit mâna cu drag și am urcat scările împreună. De atunci o priveam cu alți ochi. Era cam măslinie la față, ca bunica, dar era  bună și răbdătoare. Într-o seară ne-am amintit toate relele pe care i le făcusem și ea îmi povestea cum se speria. Atunci, am înțeles că nu am făcut bine. Am început să o îndrăgesc. Dar gelozia nu dispăruse. Deci, eram la colegiu, în internat nu reușeam să nu fiu răutăcioasă sau să fac lucruri urâte. Voiam să o fac să sufere, pe ea și pe cei din jur. De exemplu, scriam acasă în fiecare săptămână. Tata abia aștepta vești de la noi. Scriam separat, câte una. Mirela, începea așa: Dragă tăticule… Eu scriam: Tati, suntem bine, învățăm și suntem ordonate și ascultătoare… Ea le scria mult mai frumos, iar stârnea invidia, așa că mă duceam eu cu scrisorile la poștă, dar o expediam numai pe a mea. Pe a ei o ascundeam bine de tot. De câte ori venea tata să ne vadă,  se vedea că e trist, dar nu a mai spus nimic, niciodată. Mirela mă întreba pe mine de ce e așa distant față de ea. Eu îi spuneam că nu știu. Dar mă simțeam bine, știind că suferă și ea, și tata. Așa că el, dragoste, trebuia să aibă pentru mine și numai pentru mine. Îmi amintesc când eram mari, după absolvire,  venise acasă cu Valeriu, ca să-l prezinte familiei. Eram proaspeți absolvenți. El abia terminase conservatorul de muzică, Mirela era avocat. Eu terminasem înaintea lor, eram și eu psihiatru, doar că mai aveam de făcut practică prin spitale până la specializare. Tata era bucuros, mai ales că ne crescuse singur. Pe mama, nu o mai văzusem de când eram mici. Dispăruse, așa, deodată…

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

oferta 3+1

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

DĂRUIEȘTE CA SĂ FII DĂRUIT!

AURELIA RÎNJEA-Recenzia romanului  BIANCA, PRINTRE CASTELE DE NISIP al scriitoarei MARA POPESCU – VASILCA

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca

PASI DE CATIFEA format TIPARIT (softcover)

Cartea Pasi de catifea a autoarei Mihaela CD vine sa confirme inca o data sensibilitatea si talentul poetei prin versuri care va vor mangaia sufletul. Cartea contine 250 pagini si 17 capitole insotite de incantatoare imagini color. Comanda acum la un pret de numai 35 CAD fiecare carte este insotita de un semn de carte din partea autoarei.

35,00 CAD

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.