SCRISOAREA ASCUNSĂ

thumbnail
 
SCRISOAREA ASCUNSĂ

Autor: Aurelia Oancă

Mai plânge o notă pe-un petic de dor,
Mai plânge pe strune vioara,
Adună din lacrimi pierdute un nor
Esența ce ia călimara
 
Și-o umple cu tușul ce poartă în el,
Poeme ce nu au fost scrise,
Deschide o ușă un viu menestrel
Adus dintr-o țară de vise.
 
În zgomot de-aripă se-aude cântând,
Refrenul cu slove nescrise,
Dar care mai fac un popas într-un gând,
Și-alungă tristeți nedescrise.
 
Scrisoarea ascunsă-ntr-un scrin, undeva,
Își ia pana albă și toarce,
Romanțe cu frunze, o toamnă, ceva,
Ce poate nicicând nu se-ntoarce.
 
Refrenul ce plânge pe strunele vii,
Repetă o dragoste mare,
Tresare în note de mici ciocârlii,
Apoi își ia zborul în zare!
 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Un gând despre „SCRISOAREA ASCUNSĂ

  1. ,,SCRISOAREA ASCUNSĂ,, – ntr- un scrin, undeva,/
    Își ia pana albă și toarce ,, toarce ,, firul Ariadnei
    din toate trăirile, din toate amintirile cu care posesorul scrisorii umple călimara cu,, Poeme ce nu au fost scrise,,.
    Călăuzită de firul fermecat cu versurile Autor Doamna Aurelia Oancă urmez drumul labirintului chiar dacă,, Mai plânge o notă pe – un petic de dor/ Mai plânge pe strune o vioară,,….. cu credința că voi ajunge la sufletul ca un ,, scrin,, ce păstrează ,, Refrenul cu slove nescrise,, . Vers cu vers, dominată de emoția pe care mi-a dat-o labirintul, parcurg poezia și într-o starea de beatitudine pe care mi-au dat-o ,, Romanțe cu frunze, o toamnă, ceva / Ce poate nicicând nu se – ntoarce ,, ajung la scrin, mă reazem de el și aud ,, Refrenul ce plânge pe strunele vii, /Repetă o dragoste mare,,…/….Cu pași întârziați din dorința de a reciti ..și reciti poezia, mă îndrept spre scrinul din sufletul meu și ca într-un basm frumos am credința că voi găsi și eu o ,, scrisoare ascunsă,, .

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.