Aurelia Rinjea -recenzie-Catia gustul amar al trădării

aurelia rinjea

MARA POPESCU-VASILCA

CATIA, GUSTUL AMAR AL TRĂDĂRII

O carte care te invită la reflecții și la a descoperi sensurile profunde ale trăirilor unei femei puternice, pe drumul plin de surprize către propria fericire.   

În Cuvânt către Cititor, Paula și Catia, ne sunt prezentate ca fiind  „două tinere care au crescut cu vise și dorințe”, așa cum fiecare facem în anii tinereții, în care ne creionăm viitorul.  

Încă din primul capitol, Reîntâlnire, cele două, într-o discuție profund confesivă, ne spun: „Cert este că am plătit cu parte din viețile noastre, cu timpul care este cea mai valoroasă monedă”.

 Catia a intrat la facultate ajutată de Mircea, soțul ei, pentru care „Arhitectura este unica artă care îmbină frumosul cu utilul”. Dar,deși e arhitect, nu a ținut cont că și căsnicia are nevoie de un aspect compozițional, ca și o operă artistică, de o structură de rezistență, care să o facă să dureze în timp, să fi creat un spațiu locuibil, construit din sentimente și dragoste, vorbe și gesturi”. Pentru Catia căsătoria era o loterie: „ca atunci când joci la LOTO, tragi un bilet, dacă ai noroc e câștigător, dacă nu, mai tragi unul, și tot așa până când ajungi bătrân și vezi că ai jucat degeaba, ai rămas fără bani și fără să fi avut o viață așa cum o doreai”.

În capitolul 2, București, povestea celor două prietene continuă. Catia lucrează la casa de bilete, iar Dan e actor la Teatrul de Comedie.

Capitolul Unchiul Carol este dedicat acestuia, fost copil de cazarmă de la 5 ani, cât și începutului de poveste al Catiei, care îl cunoaște pe arhitectul Mircea Manolescu în Cișmigiu și care, la scurt timp o cere în căsătorie. O frumoasă plimbare care mi-a amintit de anii studenției, de Cișmigiu, de intrarea principală din Știrbei Vodă, de povestea parcului, de Rotonda Scriitorilor…  

Urmează Mircea, un capitol în care revăd Hanul lui Manuc,  Parcul Tei, Teatrul Național, din nou anii mei de studenție, când orașul era un vis…

În capitolul Frații, îi cunoaștem pe cei doi: Mircea și Mihai. Ultimul,  făcuse cursuri de somelier și era  nevăzător. Pentru el „Vinul e ca o poezie care oferă emoție, aroma aproape senzuală, echilibrul surprinzător”.

Urmează capitolul Trădarea, în care Catia așteaptă să se căsătorească cu Mircea, dar era cu gândul la Mihai, fratele lui, bărbatul pe care l-a dorit de când l-a văzut. Mihai o cere în căsătorie… Catia pregătește divorțul cu Mircea,  care era  distant și fără afecțiune față de ea. Frații se bat, ea cade pe scări și ajunge la spital, unde apare, „necunoscutul cel bun”, Dan, a cărui soție urcă la cer și care „a luat-o la el  acasă; În viața lui Dan, o femeie pleca și alta intra”…. Straniu… Destinul știe ce face… O acțiune tumultoasă, pasională, scrisă cu sufletul.  

În capitolul Dan, acesta consideră că e misiunea lui s-o ajute pe Catia să-și termine studiile începute cu Mircea.

Aceasta se reîntâlnește cu Mircea când își ia diploma de absolvire. Aveau de ales: prieteni sau dușmani… „Dacă noi suntem în stare să ne iertăm înainte de a ajunge la El. (Dumnezeu) Așa e viața… Viața ne ademenește, ne pune să gândim fără să avem curaj să ne destăinuim…  De multe ori plătim cu viața, alteori pierdem persoane cu adevărat valoroase din viețile noastre, le sacrificăm”… „Pentru că jucăm totul.”

În Confesiune, ecourile unei întrebări puse viitorilor studenți, de un profesor, stăruie: „visul meu va putea deveni realitate?” – asta e prima lecție dură de viață.

Deși îl ura pe Mircea, Catia l-a iertat. Dan avea o relație cu o balerină Mirela, motiv pentru care Catia pleacă la hotel. Acum era deja arhitect, își luase diploma și urma să devină și mamă.

În următorul capitol, George, facem cunoștință cu un alt personaj din viața Catiei: inginerul George Ionescu, directorul I.C.P.C.H-lui, dat afară de amantă care și el căuta un apartament de închiriat. El era de fapt securist la Ministerul de Interne, la divizia de operațiuni speciale, unde o angajează și pe Catia; „un bărbat expert, un amant al tuturor femeilor care îl voiau”, cum de altfel ni-l și descrie. Împreună se mută în același apartament, ea fiind însărcinată și având nevoie și de locuință și de lucru:. „Doi necunoscuți, fiecare cu povestea lui tristă, atârnată de noi ca niște tinichele”, cum recunoaște chiar Catia, iar George se prezintă drept „Un cerșetor de iubiri”. Aruncă tot ce au vechi, doresc o schimbare prin care noul să aibă loc din viața lor. Urmează o pledoarie pentru învățăturile creștine: Cele zece porunci ale lui Moise.

În următorul capitol, Misiune, Catia deja o naște Daniela, care va crește la părinții ei… Catia urmează cursurile speciale și realizează prima ei misiune, care s-a dovedit un succes. Și ca un dar de la Dumnezeu, Catia se regăsește în poezie: „Sunt cerșetoare de iubire, nu mi-e rușine să te-opresc / Din drumul tău etern, străine, și să încerci chiar nefiresc”. Scrisul este aproape de sufletul ei, cum se vede și în capitolul  Timișoara, unde se mută. Îi scrie lui George o scrisoare confesivă, de dragoste: „Vreau să mă cunosc pe mine, să-mi cunosc gândul”… „vreau să-i spun că l-am iubit nebunește… purtând fructul iubirii noastre în pântec”. Catia așteaptă un copil de la George.

Ea consideră că: „singura relație potrivită dintre un bărbat și o femeie este acceptarea” și nedumerită ea se întreabă:Oare Dumnezeu scrie destinele noastre? … Sigur suntem noi… actorii care ieșim pe scena vieții fără să știm rolurile, nu ni le-a scris nimeni, suntem noi cei care trebuie să le interpretăm, așa cum ne pricepem. Și de multe ori, ca mine, constatăm că le-am scris și interpretat prost. Ce bine ar fi să fie magazine unde să putem cumpăra iubirea”. Frumoasă radiografie existențială!

Destinul Catiei își urmează drumul, singură cu patru copii, fără să le spună de existența lor taților lor. Simte profund „gustul amar al dezamăgirii”, care o urmărește. Simte nevoia unei evadări și pleacă la Budapesta cu autocarul, la verișorii ei.

În Colecționarul de artă, cunoaștem Budapesta.  Acolo stă la un prieten, care lucrează serviciul diplomatic al României, născut aproape de Sinaia, văduv, colecționar de artă, căsătorit cu frumosul, al cărui fiu Horia, pianist, crescut și dominat de personalitatea tatălui, va avea un rol deosebit în viața Catiei. Confesiunile ei continuă: „A trecut foarte mult timp de când nu am mai lăsat mintea și sufletul cu porțile deschise. Să intre cine vrea”… „Iar îmi vine să mă uit spre cer, să-l întreb pe Dumnezeu dacă mă vede?” … „Noi suntem simpli executori, doar că trebuie să fim responsabili sau, mai exact, să nu aducem suferință în viețile altora”… Iar Horia recunoaște: „am avut prea multă toamnă în sufletul meu, o toamnă care avea drumuri care mă duceau către oricine”. El și Catia, două personaje complexe marcate de viață.

Urmează promenada pe Dunăre, Palatul Parlamentului, Bastionul Pescarilor din Budapesta,  o rememorare pentru mine a unei excursii de vis alături de confesiunile ei, în capitolul Patru copii. Horia îi cere să se căsătorească cu el, iar copiii să fie alături de ei: „să-i adunăm ca pe oițele rătăcite, să ne mai bucurăm de ei acum, cât nu sunt prea mari ca să mă judece”. Frumos gest și rar, din partea unui bărbat! (zic eu)

Catia se simte o femeie puternică, deși lipsită de dragostea taților copiilor, iar copiii erau comorile ei și era fericită… Viața a demonstrat că Dumnezeu dă mereu putere femeilor singure să-și crească și să-și educe copiii.

Dar secretul păstrat față de copii referitor la tații lor, o urmărea astfel că în ultimul capitol, Scrisorile, cândgustul amar al trădării”, se accentuează, o face să mediteze:  „de am avut puterea să-i iert, și apoi, să-i pedepsesc, să iau ceva de la ei, ceva important, parte din sufletele lor, poate că le-am luat tot fără ca ei să știe”… „Oare e adevărat că nu simțim gustul dulce al dragostei până când nu îl știm și pe cel amar, al dezamăgirilor?” Și urmează scrisorile: către părinți, pe care îi roagă să o ierte că nu i-a întrebat nimic când a luat decizii și mulțumindu-le că i-a crescut copiii, apoi către cei  patru copii, dezvăluindu-le cine e tatăl fiecăruia, adresa și nr. de telefon al lor. Învățăm de la ea lecția iertării și a acceptării, într-o confesiune profundă, astfel că  romanul se încheie rotund, cu Paula și Catia, povestind despre viețile lor.

Un roman frumos structurat pe capitole, într-o arhitectură proprie autoarei, care te poartă gradat pe treptele sufletului, care tot urcă și urcă. Un model de demnitate feminină, din partea unei femei puternice, care se dăruiește total copiilor ei și de la care învățăm multe lecții. Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, acestea împletindu-se armonios într-o aventură a vieții, plină de învățăminte. Autoarea ne propune intrinsec să învățăm un alfabet al trăirilor lăuntrice, ca să putem înțelege adevărata măsură a darurilor care sălășluiesc în noi.

Ceea ce vrea să spună prin romanul său este că iubirea apropie, unește, empatizează, zidește și se dăruiește până la identificare. Ea crează stări de spirit care înalță umanul.

O carte dedicată atât femeilor cât și bărbaților, care te face mai puternic, mai încrezător în tine, capabil de a răzbate obstacolele vieții și de a ieși la mal din vârtejul destinului. Autoarea dezvăluie adevăruri destul de dureroase, profunde dar pline de învățăminte.

MARA POPESCU-VASILCA scrie o proză actuală, plină de intuiție și de sugestie, cu multiple nuanțe, atentă la detalii, cu ritmul ei intrinsec atât de firesc, care te fascinează și în care relația cu Divinitatea este foarte puternică. Ea face din banalul cotidian o poveste frumoasă, romantică, prefăcând totul, precum un magician, în retortele intime ale sufletului.

Cartea e presărată cu secvențe de viață, fulgurații subtile, toate alcătuind un destin de scriitor generos, gata oricând să ofere daruri din cuvinte oricui vrea să primească. Imagini sublime, sugestii de reflexivitate, încărcătură emoțională, substanță lirică, bogăție metaforică, frânturi de viață, esență a dragostei, o privire contemplativă asupra lumii, toate acestea, în proza autoarei. Și toate acestea sunt posibile doar răscolind, scotocind, în căutarea frumosului din oameni.

MARA POPESCU-VASILCA este o voce distinctă în literatura de azi, cu o scriere inedită, proprie și asumată.

Mulțumim autoarei pentru această călătorie prin sufletul acestei femei, care ne-a demonstrat că iubirea e mai sus de orice și ea trebuie dăruită. Așteptăm cu interes următoarele apariții editoriale.

AURELIA RÎNJEA

     MPV-Dragostea2 (2)

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

FACEBOOK SUS-2

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Aurelia Rinjea -NAȘTEREA POEZIEI-recenzie Binecuvantare si chin  

Aurelia Rinjea -recenzie -Vanda, intre dorinta si ratiune

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.