Mara Popescu Vasilca -Destinul -Bianca  printre castele de nisip 

mara popescu vasilca

Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul  Bianca  printre castele de nisip 

         Destinul

      -Vlad, tu poți să crezi că un anunț scris pe un carton mi-a schimbat viața, mai exact destinul? 

Mă privește surprins. Cred că a intuit că-i voi povesti despre mine. Aștept să văd dacă este interesat. E liniștit, dispus să o facă. Are o privire atât de frumoasă.

      -Destinul este legat de noi prin timp și obiecte pe care uneori le ținem minte toată viața, Vlad. Un anunț. Geamul unei ferestre murdare mă despărțise de el, de destin. Nu aveam curaj să sun, să cer voie să-l spăl. Un anunț pe care scria: Dau lecții de PIAN și de limbă FRANCEZĂ. Sunați la ap.2. E greu de crezut că poate schimba cursul unei vieți, făcând să se schimbe în câteva zile toate necazurile și neputințele mele. Da, tocmai eu care nu credeam că pot să mă gândesc la un viitor. Trăiam doar prezentul. Cu tristețe, lipsuri, lacrimi și fără nici o dorință. Ba da, una aveam, aceea de a trăi, atât ceream, să pot să trăiesc. Poate că o speranță ascunsă era, dar nu aveam curaj să cred că pot să sper. Mă simțeam nefericită, într-o copilărie dificilă, uneori, deși eram mică mă întrebam dacă toată această tristețe și nefericire ar putea lăsa loc, fericirii, cine știe? Eram într-adevăr nefericită, singură, și tristă, dar nu aveam ce să fac. Copilul de atunci e încă cu mine. Și acum de multe ori face ce a făcut și atunci, oftează și suspină în tăcere. Așa am devenit o luptătoare. Simțeam în mine ceva care mă împinge înainte. Stăteam ghemuită pe scara casei, singură, visătoare și neputincioasă. Priveam spre ce. Un infinit fără porți, îl căutam pe EL. Fixam privirea și-i ceream să-mi dăruiască nemurirea. Îi spuneam că e ascunsă în sufletul fetiței străine din mine pe care pot să o dau cadou numai lui, Dumnezeu. Și el care nu mă vede cu ochii din cer. Privirile lui trec peste mine. Găsește-mă și ajută-mă, îți voi da întregul univers al iubirii unui copil amărât Doamne!

       -Am învățat să înfrunt lucruri grele. Le-am întâlnit mereu, le-am înfruntat și am făcut din ele o forță, ca să pot să cresc. Nu a fost un prilej să mă plâng pe umărul meu, crezând că lumea este rea, sau, că Dumnezeu nu mă iubește și că viața e grea. Crescută într-o casă unde nu erau lucruri care să mă emoționeze. Dimineți cu miros de mâncare sau alături de mama trebăluind prin casă. Nu. Ea mirosea a băutură de dimineață. Mă simțeam un copil respins de cei din jurul meu. Nu știam că acea zi mă va duce pe un drum fără întoarce. Stăteam rezemată de teiul din fața casei, auzul era încordat. Așteptam să se întâmple ceva. Credeam că mama simte că am venit pentru o ultimă încercare de întoarcere, dar nu a fost așa. Atunci am plecat. Am mai privit odată copacul jefuit de vânturi. Anotimpuri care pot păstra zâmbetul unui copil trist, al meu. Plecasem cu sufletul în palme spre locul unde mai sunt florile albe, curate, pure pe masă. Acolo unde îmi curge timpul povestindu-i despre mine lui Pascal, sperând că de la el, timpul își va lua zborul spre fericire.

Bianca---4-carti

      – Domnule Pascal, eu am proiecte, vise, care se potrivesc cu timpul și locul unde trăiam. Doar zilele triste, cu câțiva oameni care se învârteau pe lângă mine de când mă știu, mă derutau. Mama era singura prezență fixă în calea mea. O femeie slabă fizic și psihic. Fără voințe și nici putere să facă ceva util. Nu a fost niciodată o doamnă. Nici o mamă ca multe altele, ea își distruge viața câte puțin, e propria-i victimă, cel puțin așa credeam eu, atunci. Despre tatăl meu nu știam aproape nimic. Vedeam un tip care venea la noi, mereu beat, se ducea direct la mama, se închideau înăuntru. Pe mine mă dădeau afară. Aducea băutură și câte ceva de mâncare. Mai întâi auzeam râsete și vorbe pe care nu le înțelegeam, urmate de altele, ca niște oftaturi sau vaiete în surdină ca la urmă să deslușeșc clar glasul ei care-l implora să nu o mai lovească. Apoi se deschidea ușa și ieșea, mereu elegant, mirosea a parfum, avea hainele în dezordine, mă privea cum stau pe scara din fața ușii. Uneori mă împingea cu piciorul. Alteori trecea absent, făcea câțiva pași, apoi se oprea, mă privea ciudat, după care se îndrepta spre mașina decapotabilă, și pleca lăsând în urma lui doar praf și mizerie. Nu se apropia niciodată de mine. Nu voiam să știu cine e, până când mama îmi dăduse câteva informații, neînsemnate. Spunea că are altă familie și alte două fete și că e bogat dar noi nu suntem de nasul lui. Viața lui era neinteresantă pentru mine. Nu avea nici un efect prezența lui. Îl uram când vedeam cum o trage de păr pe mama și o pocnește peste față cu atâta cruzime. Atunci aș fi vrut să-l omor, dar eram prea mică și neajutorată. Mă întreb cum de locuim într-o casă care, cred că odată fusese altfel și de care nu mai rămăsese nimic.

                                                      ***

MPV-Dragostea2 (2)

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

FACEBOOK SUS-2

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.