FRÂNTURI DINTR-UN HAOTIC JURNAL SENTIMENTAL

            Îmi căutam copilăria sub umbra unui val și îi ascultam ecoul pierdut în vreo scoică. Pășeam cu grijă, nisipul mi se prelingea printre degete ca anii ce s-au dus. Aș fi vrut să fiu o clepsidră întoarsă pe dos. Sau una sugrumată,  în care timpul să stea în loc.

            Mi-aduc aminte, brusc, de tinerețea buzelor noastre ce se-ntâlneau cu marea, de pletele zburând în soare. Alergam împreună pe nisipul rece al dimineții dansând cu pescărușii. Păsările cu aripi largi ne făceau zilele gălăgioase și ne inundau cu o imensă senzație de libertate. Abia mă trezisem din brațele tale, abia te-ai trezit din trupul meu și ai alergat infidel în brațele mării. Recunosc, avea marea un miros al ei, seducător, nestingherit și aspru. Ca și ea, miroseai a alge și a vacanță. A iubire și a nepăsare lascivă.

            Mi-e dor de plaja iubirilor noastre, de salturile-n mare, de îmbrățișările nestingherite și de săruturile tale deocheate.  Mi-e dor de amiezile în care îmi spuneai intime istorii.