FRÂNTURI DINTR-UN HAOTIC JURNAL SENTIMENTAL

  Când merg prin bibliotecă sufletului pășesc în vârful picioarelor să nu tulbur fumul amintirilor adunat peste ani. Cărțile vieții mele, ca și cărțile vieții fiecăruia dintre noi,  au fost multe și variate. Mângâiate de bucurie și noroc, s-au primenit la focul gândurilor și al iubirilor de cărți și de oameni. Cărțile vieții mele se scriu neîncetat, și acum, cu penelul, mai mult sau mai puțin banal, al fiecărei zile. Există acolo pagini de un de un calm desăvârșit, există pagini acoperite cu sudoare și foi decorate cu speranțe. Unele pagini au colțurile îndoite ca și cum mintea  s-ar putea întoarce la ele exact în maniera în care au fost rânduite.        Plimbându-mă prin cartea destinului îndrăznesc să mă întreb : există oare o rânduială strictă a  vieții fiecăruia dintre noi? Ne mișcăm în granițele unui destin care își  croiește  singur aripile sau reușim să zburăm doar cu puterea imaginației sorbind vremelnic  din elixirul iubirii și al siguranței de sine? Cine, oare, ne-nvăluie anii într-un decor de lacrimi ori ne trimite pe o scenă de poveste?