Romanul „Fereastră spre mâine” – fragment*Autor: Simona Mihuțiu

thumbnail (11)

Moto:

„Deschid

o poartă spre acel Univers

în care îmi e sufletul ghid,

rămâne în amprente, neșters.”

(Simona Mihuțiu, poezia „Poarta casei mele”)

 

Romanul „Fereastră spre mâine” – fragment

Autor: Simona Mihuțiu

Stând mai târziu la birou, cu Pucy în brațe, departe de lumea dezlănțuită, se întrebă dacă

venirea ajutoarelor avea să producă și victime. Încerca să se concentreze la învățat, dar era mult prea nerăbdătoare să îl reîntâlnească pe Radu, ca să poată reuși. Pucy îi anunță prezența mieunând și dând din coadă.

Se sărutară iar și iar.

– Rămân peste noapte aici. Asta dacă vrei!

– Mai întrebi?

– Elvira, nu știu ce-mi faci tu mie! Ce magnet special ai tu?

Radu se întreba adesea cum de nu rezista atracției pe care o exercita Elvira asupra sa. Simțea, pe zi ce trece, că prietenia lor se îndrepta spre ceva mult mai serios și mai profund, dar alunga sistematic introspecția, deși, tot mai des, cuvântul iubire se ițea în gândurile sale. Simțea, de asemenea, și multă teamă. Teama de un angajament sau, poate, teama de a nu pierde ceva atât de minunat, cum era relația sa cu Elvira, dar, când astfel de gânduri îi reveneau ca niște nori negri, vestitori defurtună, îi alunga repede într-un ungher al minții, înlocuindu-le cu dorul de ea. Făcu dragoste cu ea, repede și cu pasiune, fără să mai caute un loc comod și fără să apuce să renunțe la toate veșmintele, dând expresie tuturor sentimentelor încâlcite care îl bântuiau. Se priveau încă cu ochii febrili ai emoției iubirii când cineva bătu la ușă.

– Pacient? Hmm, nu și-a găsit prea bine momentul.

– Nu știu. Mă duc să văd.

Elvira apăru din hol, însoțită de Ana și Grigore Spătaru, amândoi binedispuși, el cărând un sac după el.

– Elvira, ți-am adus și ție un sac de la ajutoare.

– Nu cred că am nevoie.

– Ei, hai, faci parte din comunitate acum, zise Grigore. Și tu trebuie să primești.

– Haideți, faceți-vă comozi! Radu, îi servești tu, te rog, cu câte un pahar de palincă?

– Sigur nu vă deranjăm? zise Ana, uitându-se la ei cu ochi de cunoscător. Dacă Grigore o să bea palincă după vinul băut la școală, o să se facă muci! Se uită, fără prea multă diplomație, complice, spre Grigore, dar acesta era mult prea vesel și dornic de vorbă, ca să mai ia în seamă semnalele transmise de Ana.

Prin urmare, se așezară la masă. Poante, bancuri și povești de viață își găsiseră fluența, catalizate de alcool. Elvira se distra, cum demult nu o mai făcuse. La fel și Radu, deși el nu băuse nimic.

Și, într-adevăr, Grigore se făcuse „muci”, precum prevestise Ana.

– Vai de mine! Cum o să mai plecăm acasă cu mașina acum?

– Dormiți la dispensar, se oferi Elvira, fără prea mare încântare, știind că nu are condiții prea bune de cazare. Dormiți voi sus, iar eu pot să dorm pe patul de consultații din dispensar.

– Am o altă idee! zise Ana. Radu nu a băut. Ce-ar fi să ne ducă el acasă cu mașina noastră, să stați la noi peste noapte, iar dimineață să servim cu toții un mic dejun bio, cu mămăliguță și cârnăciori făcuți de Grigore? Apoi vă aduce înapoi la dispensar Grigore. Elvira ezită o clipă.

– Ei, haide, Elvira, am mai multe camere, dacă asta e problema. Dar nu e ca și cum eu nu aș ști despre voi! M-am gândit ca voi doi să dormiți în dormitorul nostru.

Se urcară în mașină. Radu la volan, iar Grigore în dreapta șoferului, mormăind ceva neinteligibil, spre enervarea nevestei sale. Grigore căuta în van cheile mașinii, iar, după

ce porniră, învârti, pe tot parcursul drumului, de un volan imaginar, punea frână și pișca ambreiajul din când în când, spre amuzamentul lui Radu și al Elvirei. Ana, deloc amuzată, îl  ocărî, iar când intrară în casă, aproape târându-l pe Grigore, îl depozitară pe bancheta din bucătărie, așa îmbrăcat, cum era.

– Aici să dormi, dacă te-ai îmbătat ca un porc!

Grigore mormăi ceva și zâmbi senin ca un copil către asistență, adormind rapid, cu acel

zâmbet întipărit pe figură.

Mai târziu, în liniștea nopții, în intimitatea dormitorului matrimonial, oferit cu atâta generozitate de gazdă, Elvira și Radu râdeau pe înfundate de beția lui Grigore, remarcând că, poate, era unul din puținii oameni care rămânea simpatic, chiar și la beție.

Dimineața Elvira se trezi învăluită de o stare de bine și siguranță. Adormiseră îmbrățișați. Stătea și acum cuibărită la pieptul lui Radu. Cămașa de noapte pe care i-o împrumutase Ana i se ițea de sub plapumă, dar, în rest, era acoperită până peste cap, ferind-o de răcoarea din cameră. Radu dormea încă. Se întoarse un pic să-l privească. Pleoapele i se mișcau într-un tremurat ușor și un zâmbet schițat îi ridica colțurile gurii. Visa. Visa ceva frumos. Și, cumva, Elvirei i se păru acest lucru cel mai intim moment pe care îl împărtășise cu el.

Ușa se deschise cu un mic scârțâit. Pășind ușor, Grigore se apropie de pat. Văzu cămașa de noapte și, pe când începea să se întrebe de ce se trezise dintr-un somn atât de neconfortabil pe bancheta din bucătărie și nu lângă nevasta lui, în dormitor, îl zări pe Radu.

– Ce faci în pat cu nevasta mea, derbedeule! Vrei să fii mai scurt cu un cap?

Radu se trezi brusc și buimac. Elvira își dădu și ea plapuma de pe cap, privind uimită, nepricepând ce se întâmplă, laGrigore, cam în același timp intrând pe ușă și Ana,

atrasă de zarvă.

– Ce-ai pățit, Grigore?

Era acum rândul lui Grigore să fie buimac.

– Doamne, îmi cer scuze! M-am trezit așa, pe banchetă și nu știu de ce am ajuns eu acolo

să dorm, așa îmbrăcat. M-am întrebat unde ești tu. Am venit și ți-am văzut cămeșa de noapte și apoi pe Radu la noi în dormitor. Radu și cu Ana? mi-am spus. Și apoi am văzut roșu în fața ochilor!

– Taur comunal, asta ești! Păi, a trebuit să te aducă Radu acasă, măi, mocofanule! Că ai băut

aseară până ți s-a tăiat filmul, ca ultimul troagăr! Și acum îi mai și sperii pe musafirii noștri cu ieșirile tale! Mai bine du-te și te spală și apoi adu niște cârnați d-ăia buni, să luăm micul dejun așa cum se cuvine!

Totuși, în ciuda replicilor acide, Ana se amuza și ea de pățanie.

SIMONA MIHUTIU

Mai citește: 

INVITAȚIE LA LECTURĂ: VOLUMUL DE POEZII „GEOMETRII DE SUFLET” – autor SIMONA MIHUȚIU

Despre autoarea Simona Mihuțiu

Date biografice: Simona Mihutiu

Referinte critice : Simona Mihuțiu

Creatii literare: Simona Mihuțiu

Profil GOLD: Simona Mihuțiu

Antologia GALAXY ecouri literare românești (4 volume) lansată la GALA ARTELOR ediția a 3-a Montreal 27 august  2022

Cum pot publica si eu in revista?

Ce mai e nou prin librărie?

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.