Aurel Roşca –“Îndorurarea”

ÎNDORURAREA*

   Autor: Aurel Roşca 

Motto: « Dacă n-am dragoste, nu sunt nimic”(Sf Ap. Pavel-“Epistola I către coritheni”)i

                            « Dacă dragoste nu e, nimic nu e « (Marin Preda)

 

Prolog

 

« …Şi Dumnezeu a făcut lumea în şase zile :

Aşa a făcut Lumina, şi apoi Cerul-

A doua zi…

Apoi a despărţit pământul şi mările,

A făcut doi Luminători…

Şi a fost o seară şi a fost o dimineaţă…

Şi a văzut că era bine…

 

În mări , Dumnezeu a pus fiinţe vii…

A şasea zi,

A creat fiinţe pe Pământ..

A văzut că erau bune.

 

Şi l-a făcut pe om,

Şi i-a cerut să le dea la toate nume

Şi să le stăpânească…

Şi alături a făcut o femeie

Şi le-a zis lor:

« Creşteţi, înmulţiţi-vă , umpleţi pământul şi supuneţi-l ! »

 

Şi a făcut o altă grădina în Eden

Şi le-a dat-o lor , ca să o îngrijească şi s-o păstreze!

Şi a privit tot ceea ce făcuse ,

Şi erau foarte bune !

 

A şaptea zi,

Domnul, sfârşindu-şi opera,

S-a odihnit şi a binecuvântat-o…”**

––

*“Îndorurarea”(de la verbul  “ a îndorura », care  nu există în dicţionarele româneşti.) »Îndorurat/ă » este foarte rar folosit, ca şi substantivul « îndorurare ». În română este foarte folosit cuvântul « dor », din aceeaşi familie. »A îndorura » este verbul originar, care a dat naştere « dorului »(« starea de dor »), specifică  culturii româneşti. Nu are echivalent în nicio limbă, dar suntem convinşi că, originar cum este, există în orice limbă, in orice cultură, în forme specifice.

   În franceză, îi corespunde, în parte, verbul « enamourer/énamourer »(s’-), foarte vechi(XII-XV). În varianta noastră am folosit forma »énamouremet /enamouremet »(punerea în starea de dragoste-îndrăgostirea”/inexistent în dicţionarele franţuzeşti).

** FACEREA 1,2

 

***

Cântul I

 

Trecând timpul, Prea Sfântul se gândea aşa :

« Şi acum ce  o să fac ?…

Dacă toate sunt aşa bune

Şi la locul lor…

Am să mă plictisesc!…

Dar, cu adevărat, am terminat?”

*

-Doamne, nu prea Vă odihniţi…

-Nu…

Ascultă, Petru,***

Spune-mi : Ţie îţi place ce am făcut ?

-Îmi place, Doamne !

-Sunt bune ? Frumoase ?

Bune şi frumoase, Doamne !

-Hm…Bune şi frumoase, zici…

Petru !…Şi peştii, şi păsările, şi arborii ?

Şi animalele ?

-Îmi plac toate, Doamne !

Sunt întocmai cum le-aţi voit.

-Ascultă, Petru,dar ăştia doi , îţi plac şi ei ?

-Cum să nu-mi placă, Doamne !

Sunt minunaţi…

Doar el este făcut dupa chipul şi asemănarea Voastră !

-Petru,vrei să ma flatezi…

Bagă de seamă, asta e omeneşte,

Şi pe Pământ încă nu avem oameni…

-Minune , Doamne, mare minune !

–Nu-i aşa, Petru, că lor le-am dat tot ce aveau nevoie ?

-Tot, Doamne ! Le-aţi dat chiar şi graiul…

Omul le- a pus nume la toate cele …

Şi Tu, Doamne, erai atât de mândru de fapta Voastră…

-Atunci, Petru, de ce sunt tot ca înainte ?

-Cum aşa, Doamne ?

-Ei bine, unul în munte, altul în Dunăre…

Şi nu vorbesc deloc, Petru !

De ce nu sunt împreună ?

Şi de ce nu vorbesc ?

-Nu ştiu, Doamne, întrebarea îmi depăşeşte competenţele…

-Petru !…

Petru, ia aminte la ceea ce am să zic !

Şi la ce am să fac !

 

-Numai ochi şi urechi, Doamne !

Te văd cu privirea spre Pământ,

Cu mâna întinsă într-acolo…

Îi văd şi pe ei, Doamne !

Dar de ce sunt pe Pământ ?

-Pentru că acolo este noul lor Pardis !

-…

-Ia aminte, Petru :

 

« Fiţi îndoruraţi, voi, amândoi !

Unul de celălalt !

Şi amândoi, de toate cele …

Şi prin voi, toate cele…

Pentru ca viaţa să înflorească

Pentru a doua oară !

Lumea, Petru !…

Acum şi pururea,

Şi în vecii vecilor !… »

 

Ce spui de asta, Petru ?

-Minune , Doamne, mare Minune !

Amin…

Dar cuvântul ăsta nu-l ştiu…

-Învaţa-l, Petru, pentru că numai tu ai să-l ştii…

-Minune, Doamne, mare minune…

-Şi acum, Petru, o să facem o seară,

Şi am să le dau un somn…

Şi o să facem o dimineaţă…

Dimineaţa !

Înţeleg toate astea, Doamne…

-Şi nu uita să fii lângă mine mâine dimineaţă, devreme!

-Ce cuvânt, Doamne,…”Îndorurarea”…

Şi celelalte : »o seară, un somn, o dimineaţă, devreme… »

Şi ei…ei…pe Pământ ! »

Minunat, Doamne, minunat !

 

-Nu uita, Petru, şi nu te mai mira !

 

*** Petru/Petre : discipol al lui Isus, Apostol privilegiat…În tradiţiile româneşti, în timpuri străvechi, Petru îl însoţea adesea pe Dumnezeu pe Pământ şi chiar era consultat la luarea unor hotărâri. Mai târziu, i s-au încredinţat cheile Raiului.

***

Cântul al-II-lea

-Adam, unde eşti?

Adam!…

-Sunt aici, Eva mea,lângă tine…

Tu plângi?

-Te-am visat, Adam!

Şi eram singură…

Şi îmi era dor de tine…

Am văzut lumini şi am auzit sunete,

Peste tot era o mireasmă necunoscută…

Şi eu mergeam desculţă…

-Ce ochi frumoşi ai tu, Eva !

Şi stropi de rouă pe gene…

Te-am vegheat toată noaptea:

Am văzut stelele scânteind-

Şi păsările cântând în ramuri,

Şi florile, Eva mea, au înflorit…

Ce miros de iarbă proaspătă !

 

A căzut roua, în noaptea asta…

Ce sete îmi este !

Aş vrea să sorb câteva picături de rouă,

De pe fruntea, de pe genele tale, frumoaso !

-Adam, acelea sunt lacrimi !

Sunt stropi de rouă pe buzele mele…

 

-Ce frumos s-a făcut azi, Eva…

-Ce frumoase sunt toate !…

Adam, unde suntem? În rai, sau pe Pământ?

-Pe Pământ, frumoasa mea, pe Pământ!

-Adam, să nu mai plecăm de aici !…

-Nu, nu vom mai pleca niciodată, Eva mea !

E atât de frumos aici…

Slavă Ţie, Doamne !

 

***

Cântul al III-lea

-Petru…

-Da, Doamne…

-Vezi şi tu ce văd eu ?

-Minune, Doamne, mare minune !

Şi ce frumos este !

-Frumos, zici ?

Da, Doamne !…Frumos…

Ai auzit, Doamne : « Slavă Ţie ! »

Cu adevărat frumos…

-Atunci, nu uita :« Cuvântul », Petru,

 Cuvântul…

–Nu l-am uitat, Doamne, mare minute !

-Verbul, Petru, Verbul… !

« A îndorura…îndorurat…,a îndorura…,îndoru… »

-Petru ! Nu mai mormăi acolo !

Ia zi-mi : Crezi că acum am terminat?

 

-Nu ştiu… Întrebarea mă cam depăşeşte…

Dar, iartă-mă, Doamne, aţi ” terminat” cu odihna!

–Petru, eu am « terminat » cu odihna…,

Iar tu abia îţi începi  slujba,

La Porţile Raiului !

 

-« Omenesc », prea omenesc, Doamne…

Dar ce frumos este !…Ce frumos, pe Pământ !

Şi ce fumoşi sunt, ei doi !

-Petru !…

Minune, Doamne, mare Minune !

Amin !

***

Epilog :

 

    Şi povestea spune că, acolo, pe Pământ, Adam şi Eva  au trăit fericiţi, până la adânci bătrâneţi…Şi, dacă n-or fi murit, mai trăiesc şi azi…

                                                     Aurel Roşca –“Îndorurarea”/ « Poem fără sfârşit II .Îndorurarea»/2022

 

Mai citește: 

DIPLOMA  DE EXCELENTA  GALA ARTELOR ediția a -3-a( literele I-I)

Aurelia Rînjea recenzie Galaxy vol 2-UN SPECTACOL LITERAR LA CEAS ANIVERSAR

SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE ÎN SATUL POETULUI ȘTEFAN PETICĂ

DIPLOMA  DE EXCELENTA  GALA ARTELOR ediția a -3-a 2022 (literele D-E)

GALA ARTELOR  ediția a 3-a Montreal 27 august 2022*Diplome Penita de aur

LAUREAȚII DIN  MONTREAL  AI GALEI ARTELOR EDIȚIA A 3-A 2022 MONTREAL  SECȚIUNEA : INTERPREȚI 

Impresii si mesaje de la dubla lansare de carte Mihaela CD-Gala artelor