SOARELE ÎN MITURILE ROMÂNILOR

SOARELE ÎN MITURILE ROMÂNILOR

Autor: Al Florin Tene 

Dacii şi geţii, strămoşii populaţiei din spaţiul carpatodanubiano-
pontic, soarele biruitorul minunilor din Noaptea
orfică a fost simbolul veşniciei, adică al nemuririi. Să nu uităm
de moştenirea pe care o avem de la Teogonia orfică unde
Orfeu(Ορφεύς = Orfeus, în limba greacă), poet şi profet din
mitologia greacă, fiul regelui trac (ramură din care făceau parte
şi dacii) Oragrus şi al mzei Calliope, Orfeu este înfăţişat
cântând geneza lumii şi a zeilor:”luna precum cărările soarelui
îşi capătă semn sigur, pentru totdeauna în văzduh “(în
Argonauticele lui Apollonios din Rhodos).
Alternanţa noapte-zi, curat-necurat, trecător-etern, zinoapte,
se va termina prin victoria luminii. În Imnul orfic al
Demetrei descoperim glisarea de la dualitatea acestor puteri la
victoria Soarelui, în care lumina soarelui , perceput ca un ochi
văzător este preamărită şi folosită ca termen de comparaţie
pentru toate cele văzute şi nevăzute.
Omul fericit de originea lui cerească, considerat ca fiu
al Pământului şi al Cerului încărcat de stele, cum descoperim în
Tăbliţele de aur din Petelita, concură cu zeii.Practic, nici Zeus
n-a avut de la clipa primordială puterea luminii. Simina Noica
şi C.Noica în Datinile şi credinţele poporului
român,V.El.Niculiţă Voronca, Bucureşti, 1903 subliniază că
mai târziu ciclopii Porontes, Steropes şi Arges, un fel de
trinitate de titanide la începuturile lumii, proveniţi din căsătoria
Cerului cu Pământul vor făuri fulgerele pentru Zeus.
Rolul fertilizator şi purificator al Soarelui a fost de mult
acceptat şi unele studii au demonstrat.Este considerat centu al
luminii, lumilor şi generator de viaţii.Soarele va deveni
simbolul tuturor miturilor cosmice şi va alimenta direct sau
indirect, prin alegoria şi semnificaţiei artei, ritualurilor şi
ceremoniile legate de cultul reînvierii, regenerării naturii
personificată în Dionysos, Osiris, Adonis, Attis, Pan, Diana.”
226
Geţii aveau strălucitoare eresuri privind întunecările de soare,
credeau că astrul dătător de viaţă era mâncat de balauri“,
scria în prefaţă la Ovidiu, Metamorfozele, E.SP.L.A. 1957,
Eusebiu Camilar. Şi Herodot atestă acest cult într-o viziune
tulbure.
Dacii şi geţii şi-au făurit de-a lungul milenarei lor
civilizaţii (aşi spune trăiri, fiindcă nu este vorba de civilizaţie la
vremea aceea), un summum de obiceiuri, de tradiţiişi ritualuri
axate la origine pe cultul soarelui ce reînvia natura.Acestea se
celebrau în special primăvara şi la începutul iernii, în ajun de
An Nou, astfel că, în acest context, creştinismul să pliat pe
aceste obiceiuri.
Obiceiurile vieţii cele mai pregnante sunt străvechi,
ritualurile închinate la naşteri, nunţi, şi morţi, inclusive cele
legate de ocupaţiile omului.
Dimitrie Cantemir scria că Ursitele”…sunt două fete,
care sunt de faţă la naşterea unui copil, înyestrânjhdu-l după
nevoia lor cu însuşirile sufleteşti şi trupeşti şi predestindându-i
toate cele bine şi de rău care trebuie să i se întâmple în tot
timpul vieţii.“(Dimitrie Cantemir, op.cit, p.341.)
G.Dem.Teodorescu în varianta culeasă de dânsul
Meşterul Manole (Poezii populare române, II.Bucureşti, 1885),
soţia lui Manole, Caplea, se roagă să n-o mai zidească, însă
Manole nu se lasă înduplecat, nu doreşte să încalce legământul
şi-i răspunde cu inima frântă după ce termină zidirea:
-Copilaşul tău,
Pruncuşorul meu,
Vază-i Dumnezeu, (…)
Analizând textul, acesta ne dezvăluie credinţa populară
în ursitori. Acestea fiind zâne binefăcătoare, ce au menirea să
continue cea ce n-a izbuitit soţia lui Manole, Ana. Motivul
find, soarta “scrisă” de destin.
La naştere scalda face parte din ritual.ritualul.Este baia
purificatoare.La fel ca ninsoarea, albul ei simbolizează
227
puritatea luminii solare.În acest frumos eveniment zânele vor
unge pruncul desfăşat cu ninsoare în scopul de a trasimite pe
cale magică ceva din puterile purificatoare ale Sfântului Soare,
sub oblăduirea căruia rămâne pruncul fără mamă. Moaşa,
iniţiată în toate problemele şi tainele naşterii, recita solemn,
precum o ursitoare înbunată, urarea de bine şi de noroc a noului
venit pe lume, apărut din împărăţia întunericului în lumea
soarelui pe care, pentru a o parcurge:”Cere cal de călare/ Şi o
stea la pălărie/ Ca să treacă de pustie “(Simion Florea Marian,
Naşterea la români, studio etnografic, Bucureşti, 1892.)
Invocarea ursitoarelor în cântece şi descântece face
parte din magia verbală a orfismului asociată cu practice bazate
pe medicina empirică, în care plantele de leac erau la mare preţ.
Punctele critice ale zilei şi nopţii apar în descântec ca
într-o teorie modern a bioritmurilor.Forţele miraculoase ale
argintului viu, este vorba de mercur, sunt invocate întru
apărare:”Din miez de noapte,/Din revărsatru zorilor,/Din
sfinţitul soarelui, Din miez de zi,/ Din apusul soarelui,/Apărămă/
Curăţeşte-mă,/Întăreşte-mă,/Şi mă fă pe mine/ Ca pe
tine/Tot aşa de curat,/Tot aşa de luminat.“(N. Păsculescu,
Literatura populară românească, Bucureşti, 1910).
Crai nou, luna, alături de soare, este icantată prin
invocare într+un descântec cu accente de rugă ce conţine
aproape toată recuzita demoniacă a celor care practicau
magia:” Cunună-se crai nou/ Cu cunună de piatră scumpă/de
mult preţ“(G.Dem.Teodorescu, Poesii populare române,
Bucureşti, 1885.).
Cultul focului e la mare preţ preţ într-un descântec în
care darul solar e alintat ca un copil năydrăvan:”Foc, focşorul
meu,/ Eu te-nveselesc de două părţi “(Cf. Folclorul în Istoria
literaturii române, I, Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1970,
p.57-58.).
Cultul soarelui, al lunii şi al cerului împodobit cu stele
şi luceferi îl descoperim într-o colindă de rit profan, apare
228
esenţializat, sau mai bine zis simbolizat, prin “veşmintele lui
Crăciun ălui bătrân”descries cu mare fast:”Jur-prejur de
mânecele/Lucesc stele/mărunţele/ “( Alexiu Viciu, Colinde din
Ardeal, Bucureşti, Librăriile Socec, 1914.)
Soarele cu lumina şi razele binefăcătoare, apare ca un
lait-motiv şi în alte colinde, uneori în “vârful munţilor “, de
unde-şi trimite razele” sub poalele brazdelor şi în lunca
grânelor“(Cf. Sabin Drăgoi, 303 colinde cu text şi melodie,
Craiova, 1931.) În colindele acestea bogăţia holdelor, a
cirezilor, a hergheliilor e asemuită cu “soarele răsare ca o
taină mare.”
Este interesant şi pregnant, de luat în seamă şi mai ales
remarcat, e faptul că prin caracterul lor syncretic, ca
manifestări originare ale folclorului românesc, colindele conţin
în ele filoane ce prefigureayă balade, legend şi mituri cosmice
din care nu lipsesc: soarele, luna şi stelele.

Mai citeste: 

Clubul GOLD- Ambasadorii culturali ai revistei noastre tipărite!

RAPORTUL DINTRE SOCIAL ȘI ESTETIC ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

Al Florin Tene -Ecouri literare românești venite din Canada

Al Florin Tene -Iubirea ca vibrație a inimii exprimata in eul Poetei -Iubește-mă în fiecare anotimp

Pasi de catifea*Spiritul liric în poezia Mihaelei CD

AL FLORIN TENE -AFORISME  în dar  

Cum pot publica si eu in revista?

Antologia GALAXY ecouri literare românești (4 volume) lansată la GALA ARTELOR ediția a 3-a Montreal 27 august  2022

ANTOLOGIA UNIVERSUM volumul nr 5 Tiparita (softcover)

Comanda acum antologia UNIVERSUM , VOLUMUL NR 5 de literatura contemporana , autori romani de pretutindeni (400 PAGINI) transportul este inclus, livrare oriunde in lume! Data livrarii va fi comunicata prin email!Oferta timp limitat!

35,00 EUR

PACHET 4 VOLUME GALAXY TIPĂRITE. Stoc limitat!

Comanda toate cele 4 volume ale antologiei GALAXY 2022 pentru a avea intreaga colectie de peste 1500 de pagini la un pret promotional de numai 125 euro (pret intreg 140 euro) Economisesti 15 euro si transportul este inclus in orice colt al lumii! Oferta valabila in limita stocului disponibil! Timp limitat!

125,00 EUR