Simona Mihuțiu„Liberi să (nu) gândim”- volum de proză scurtă; „Intim” – fragment

„Liberi să (nu) gândim”- volum de proză scurtă; „Intim” – fragment

Autor: Simona Mihuțiu

Belea, îl întâmpină Jeni Injerean, cu un zâmbet binevoitor, dar deloc surprins. Șerban intră și se lăsă purtat de aerul într-adevăr intim al interiorului, luând loc la o măsuță rotundă, lângă una din coloanele de piatră ale localului, cea mai apropiată de fereastră. Trase

draperiile vișinii. Fiind doar un bec aprins lângă bar, lumina ajungea difuz până la el. O privi pe Jeni, admirându-i energia la sfârșitul unei zile de muncă. Blondă, cu păr scurt și tapat în ceea ce s-ar fi vrut un coc, părea o persoană extrem de serioasă deși nu i-ai fi ghicit cei cincizeci de ani. La drept vorbind, pentru ei chiar era o persoană serioasă. Șefa de sală îi turnă un pahar de vin, iar gâlgâitul lichidului bahic îi stârni setea, astfel încât Șerban bău primul pahar pe nerăsuflate.

— Ați avut vânzoleală mare pe aici azi…

— Ah! Nimic spectaculos.

Șerban știa deja asta. Vizionase la birou fotografiile. Singurul lucru demn de interes era imaginea care, din când în când, întâmplător, se focusa pe Corina, surprinzând-o stând la o masă retrasă. Din acest motiv, reluase totul de mai multe ori, descoperind de fiecare dată alt detaliu pe care îl stoca în memoria proprie. Picioarele frumos conturate, sfârcurile care se ițeau pe sub bluză, făcând sutienul inutil, alunița din colțul gurii, zâmbetul incert, ticul de a-și da părul pe după urechi, faptul că pe masa ei era doar o cafea, un „Cico” și un bloc de desen, toate compuneau un tablou care prindea viață în imaginația lui.

— Franțuzoaica nu a manifestat interes față de activitatea din clădirea de alături?

— Nu. Nu părea să știe ceva despre asta. Părea să o preocupe reacția clujenilor față de existența acestui tip de restaurant și se interesa despre legendele care circulă prin oraș în legătură cu el.

— La ce fel de legende se referea, mai exact?

— Ei, parcă n-ați ști… Alea cum că aici s-ar întâlni lesbienele.

Șerban sorbi din vin, gânditor. Lumina se juca în cercuri aurii în pahar. Îi inhală mireasma de strugure și sorbi din vin, gânditor.

— Este bun.

— Cel mai bun. Vin de Jidvei, premiat la Varșovia. Tovarășii de la „Arta culinară” au grijă

să primim tot ceea ce este mai bun. Cineva ne prezisese că nu vom fi rentabili cu un local doar pentru femei. Noi, iată, demonstrăm contrariul. Are profit bun!

— Oh, chiar foarte rentabil pentru toată lumea! zâmbi el.

Ea îi aduse o salată cu pui cu cașcaval ras și o friptură rece de rață. — Atâta mi-a mai rămas la această oră.

— Vreo activitate în desfășurare acum? Arătă el cu capul spre clădirea alăturată.

— Tovarășul „prim” este cu tânărul acela cu care se mai întâlnește. Și-au făcut un „cuibușor” pe-aici, după cum știți.

— Mda, viața ascunsă a tovarășului prim…, se schimonosi Șerban. Atât, doar?

— Mai este și una din fetele mele, Mimi, cu tovarășul judecător Ghibu.

— Păi, Ghibu mai poate la vârsta lui?

— Nu-mi subestimați personalul! Ar merita să încercați!

— Franțuzoaica a plecat de-aici cu o tânără – Corina Costea, profesoară de desen, schimbă el subiectul. Ce poți să-mi spui despre ea? ignoră el comentariul lui Jeni.

— Tânăra aceea brunetă, cu ochi migdalați? Nu prea multe, spuse, neașteptând confirmarea

bărbatului din fața ei. Vine uneori să bea o cafea aici, de obicei singură. Una din fetele mele care a intrat în vorbă cu ea mi-a spus că este foarte motivată să plece din țară, să trăiască în Occident, să devină pictoriță. Este cam naivă. Se confesează ușor. Fostul ei prieten, cică, ar fi plecat din țară mai demult.

— Când a fost asta?

— Nu am aflat încă, se scuză Jeni. Și cu ziarista a intrat repede în vorbă. Stăpânește limba

franceză perfect, din câte mi-am dat eu seama.

— Cine a abordat, pe cine?

— Greu de spus. Înainte de a începe reportajul, franțuzoaica a întrebat cu voce tare dacă cineva din sală vorbește franceză, iar fata s-a oferit să ne traducă întrebările și răspunsurile, după care s-a așezat la masa ziaristei și au continuat să povestească ca niște vechi prietene.

— Are vreo activitate în „clădire”? Știe de ea?

— Nu. Pare o tânără așezată, în banca ei. Profesoară de desen la „Generală 1”.

— Vreau să aflu mai multe despre ea. Vulnerabilități, activitate, cu cine se întâlnește, dacă are vreun prieten sau dacă este măritată, dacă are copii… Totul! transmise el solicitarea pe un ton ferm și superior. Putea obține oricând informațiile din dosarele lor, dar, pe de altă parte, era mai cuprinzător să obții informații direct de la sursă.

— Așa voi face, replică Jeni.

Aceasta îl privi pe Șerban mâncând tacticos, pe îndelete, cu gesturi atent măsurate. Îi remarcă frumusețea masculină, așa cum făcea mereu de când colabora cu el. „O frumusețe seacă, ca și vinul pe care îl bea, dar chiar și vinul este mai însuflețit decât el”, filozofă Jeni. Totuși, curiozitatea o făcea pe șefa de sală să își dorească să provoace niscaiva emoții în chipul acela lipsit de expresie. Nu cunoștea prea multe despre Belea și mai nimic din viața lui privată, dar intuiția îi spunea că era o persoană supusă unei datorii conjugale stricte. Să provoci o astfel de persoană însemna să te joci cu focul, cerea dibăcie și curaj, dar merita încercat. Cântări mult timp această idee. Era greu de anticipat reacția unui om… lipsit de reacție!

Șerban clătină ușor paharul cu vin alb-gălbui în încercarea de a îndepărta imaginea Corinei, ce i se profila iluzoriu și obsesiv, tachinându-i memoria și făcându-i trupul să tresară, chinuit de o dorință nedefinită.

— Tovarășe Belea, veniți des pe aici. Nu încercați și dumneavoastră? În fond, nu ați avea nimic de pierdut, îl îndemnă Jeni, punând ceva în fiecare buzunar al fustei. În plus, fetele mele v-ar fi de un real folos… profesional, vreau să zic. Unele sunt culte și școlite, supralicită Jeni.

— Da. Probabil că nu aș avea nimic de pierdut. Dar, crede-mă, nu cultura lor m-ar interesa

pe mine acum, se strâmbă el.

Șerban recunoscu în sinea lui că necesitatea de a scăpa de imaginea Corinei precipitase,

cumva, decizia. Era, totuși, mai presus de vulnerabilitate. Cunoscându-se, nu avea cum să devină dependent, ca atâția alții. Nici chiar de profesoară. Corina era o provocare pentru el și nimic mai mult. Și nici complicații nu aveau cum să iasă, ca în cazul unora care aveau amante.

— Ce-mi oferi tu, Jeni?

— Un joc, poate? zâmbi ea, încurajată de întrebarea bărbatului.

— Un joc, repetă el.

— Da. Un joc. Alegeți unul din buzunare. Stângul sau dreptul? își desfăcu ea ambele buzunare, sugestiv.

Șerban se dădu în spate, sprijinindu-se de spătar, ceea ce îi oferea oportunitatea de a o privi

superior pe Jeni.

— Stângul.

Jeni scoase lent, într-o încercare de provocare a curiozității bărbatului, o poză color cu o fată

blondă, frumoasă, așezată pe podea, cu picioarele strânse la piept, acoperindu-și părțile intime.

— Cei care au realizat reclama la ciorapii de damă „Adesgo” ar putea fi invidioși, comentă

Belea, ceea ce Jeni interpretă ca fiind ceva apreciativ.

— Până terminați de mâncat, fata ar fi acolo, gata pregătită.

— În regulă, confirmă Șerban Belea, pe tonul pe care ar fi spus „Bună seara”.

* * *

Se simțea înviorat. Fata chiar știuse meserie. Îl întâmpinase cu un aer aparent timid, feciorelnic, cu două pahare de vin care, după aromă, părea să fie tot un „sec” de Jidvei.

Schimbaseră câteva cuvinte, suficiente însă pentru ca el să-și dea seama că este o persoană cu oarecare pregătire.

Pe o măsuță din cameră era o carte deschisă, cu coperțile în sus, semn că tocmai fusese lăsată deoparte în momentul intrării sale în încăpere. Mircea Eliade – „Maitreyi”. Ea îi remarcase surpriza.

— Ați citit-o?

— Da.

— Nu este acel gen de lectură facilă, nu-i așa? îl întrebase ea.

Dacă ar fi cunoscut-o într-o altfel de situație nu s-ar fi gândit, probabil, că ea se putea preta

la această promiscuitate. Și dacă nu i-ar fi văzut capotul de mătase subțire deschis până la brâu, foșnind incitant și dezgolindu-i sânii la fiecare mișcare. Sau dacă nu ar fi fost o revistă erotică, cu o imagine explicită pe copertă, plasată ostentativ pe noptieră. Asta îl ajutase să intre mai repede în atmosfera intimă a momentului. Lumina difuză care ascundea simplitatea mobilei accentuase efectul.

Fata se lansase mai apoi într-o discuție care s-ar fi dorit filozofică, despre aspirații și iubire,

tatonând cu abilitate zona lui de interes. El o ascultase câteva minute perorând, răspunzându-i monosilabic cu „da” sau „nu”, amuzându-se să îi facă sarcina mai dificilă. O lăsase un pic să-l „tatoneze” și nu se opuse când ea își așezase palma peste coapsa lui. Era abilă, dar nu destul de abilă pentru el.

— Nu sunt interesat de discuții, ci de acțiune, o oprise el la un moment dat, cu un semn ferm din mână. râsese ea, dându-și părul pe spate, cu un gest care

îi amintise de Corina.

Pentru câteva momente își putuse imagina că râsul ei este real și plăcerea sinceră. Însă pregătirea lui profesională, cursurile nesfârșite de comunicare non-verbală și experiența câștigată în atâția ani îi permiteau să recepteze ușor falsitatea acolo unde o întâlnea. Fata își interpretase cu talent rolul, trebuia să recunoască asta, ajutându-l să compenseze cu fantezia acolo unde realul dădea rateuri, iar în final, uitându-se la ceas, fusese de-a dreptul impresionat de propriile performanțe.

— Cum ai dori să mă revanșez? o întrebase el pe un ton plat.

— Deep Purple.

— Poftim?

— Mi-aș dori un vinil original cu Deep Purple, îi zise fata, aranjându-și părul și zâmbindu-i cu speranță.

— O să rezolv asta. Când o să reușesc să-l procur, îl voi lăsa la doamna Injerean.

— Spune-i doamnei Injerean că e pentru Alexia. Sau poate o să mi-l oferi direct mie? se

pisici blonda.

— Da. Nu. Poate…

Va mai repeta experiența și altă dată? Se întrebă Șerban. În fond, nu fusese atât de rău.

„Oare ce poză avea Jeni în buzunarul din dreapta, dacă l-aș fi ales pe acela?” gândi el.

Mai citește: 

INVITAȚIE LA LECTURĂ: VOLUMUL DE POEZII „GEOMETRII DE SUFLET” – autor SIMONA MIHUȚIU

Despre autoarea Simona Mihuțiu

Date biografice: Simona Mihutiu

Referinte critice : Simona Mihuțiu

Creatii literare: Simona Mihuțiu

Profil GOLD: Simona Mihuțiu

Antologia GALAXY ecouri literare românești (4 volume) lansată la GALA ARTELOR ediția a 3-a Montreal 27 august  2022

Cum pot publica si eu in revista?

Ce mai e nou prin librărie?