Aurelia Oancă -CÂND SEARA SE AȘTERNE

Autor: Aurelia Oancă

Când seara se așterne peste toate
Și somnul lin se-așază peste gene,
Pornesc pe drum de vise și alene
Mă-ndepărtez de gânduri colindate,

Printre meandre cu imagini pline
Ce-și au culcușul într-un mic sertar,
Nu construit din scoarță de arțar,
Ci din mătăsuri scumpe, foarte fine.

Un vis se cerne peste-a nopții cale
Cu o secundă tandră braț la braț,
Aleargă printre flori ca și doi frați
Și nu se-mbată cu a lumii jale.

Povestea curge pe sub gene-nchise
Și se avântă spre tărâm de dor,
Unde iubiri se nasc și trec ușor,
Peste tărâmuri doar de vis admise.

O punte mare se destramă-n taină
Și se scufundă-n ape cerul trist,
Un zbucium cald trezește un artist
Ce s-a-mbrăcat într-a luminii haină!