Aurelia Oancă-JURĂMÂNT PREASFÂNT

Autor: Aurelia Oancă

E-nchis zăvorul ușii ce desparte
Trecut de glorii și-un prezent ucis,
Cei ce-au luptat atunci pentru dreptate,
Își cântă veșnicia-ntr-un abis.

Sub glie zac ascunși în trupul țării
Și doar prin flori își lasă ochiul treaz,
Din munții-nalți și până-n largul mării
Sărută cu izvoare-al său obraz.

Din rădăcini înalță-n trup stejarii
Ce-și freamătă-ntre frunze doina lin,
O rugă scrisă-n sevă către marii
Ce au purtat în brațe dar divin.

O luptă a fost viața lor și-o armă,
Ce apăra pământul meu străbun,
Azi nu mai sunt, doar cei ce fac doar larmă
Și se arată lumii ca un bun

Conducător peste poporul care
Sălășuiește-n veac pe-acest pământ,
Și care poartă-n suflet dorul mare
De libertate-n cuget și-n cuvânt.

Veni-va vremea când doinirea noastră
Va fi un adevăr, un legământ,
Când țara va fi iar o floare-n glastră
Și-n rădăcini un jurământ preasfânt!

Autor: Aurelia Oancă