Aurel Furtună- Poveste de iubire

 

 

 

Poveste de iubire

 Autor: Aurel Furtună

Văpăile urcau din mine  către zare

Tu,o sirenă cu veșminte ancestrale,

Mă-nlățuiai sălbatec,eu prada,tu o fiară

Mă iubeai, mă iubeai nebună și bizară

Cum se împreună doi delfini în mare.

Lumini și flacări eram prin tăceri abisale.

Ne-am mai iubit ascunși în  pădure ades

Prin paturi de frunze,coborâte-n decenii

Precum doi sălbatici,singuri în Univers.

Arbori eram,paradisul din vis și speranțe.

Pădurea de fag cânta simfonii și vecernii.

Cât ne iubeam,călători uitați în milenii !

Apoi ne-am mai iubit mai mult,sau prea puțin.

Alături locuia o profesoară de pian,cam zăludă

Cânta minunat arii,sonate,nocturne de Chopin.

Curâd tu ai plecat spre zări,în departarea surdă.

Trenurile noastre goneau în azimuturi contrare.

Te caut,mă cauţi ca marea limanul,

farul din zare.

 

Mai citește: 

Invitație de participare la antologiile tematice ”ÎMPREUNĂ” editura GLOBART UNIVERSUM *Montreal 2023

EMISIUNI SALUT ROMANESC DIN MONTREAL-talk-show

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Născut pentru a fi (alt)cineva  Impresii  ALE CITITORILOR 

Invitație de participare la revista numărul 11/2022

Ce mai e nou prin librărie?

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

După 15 ani trăiți în Canada Alina și George Șomle se întorc în România! Totul la SALUT ROMANESC DIN MONTREAL

Cadoul tău pentru revista noastră la ceas aniversar- de 4 ani alături de voi!