SFÂRȘITUL TOAMNEI
Autor: Aurelia Oancă
Se scutură norii prin ploi pe pământ,
Iar frunze se frâng printre ramuri,
Au toate culoare și-n noul veșmânt
Fac toamnei prin vânt alte daruri.
La poale-i așează miresme sălcii
Cu gust de trecută viață,
Pe brațe se-ntind multe frunze-arămii
Cusute cu roșie ață.
Picioarele goale străbat un șuvoi
Ce poartă mizerii cu dânsul,
Aduse-n torente de tristele ploi
În care au pus chiar și plânsul.
Pădurea se vaietă-n pomii golași
Și fluieră-ntruna și vântul,
Îți vine în suflet durere și lași
Ca frigul să-ți fure cuvântul.
Din huma-nmuiată apar gâze mici
Cu tremurul iernii în oase,
Se-ascund în pământ mii și mii de furnici
Acolo au caldele case.
Acesta e chipul ce a-mbătrânit
Când toamna-și termină plimbarea
Prin lumea frumoasă ce-acum s-a mâhnit
Și-așteaptă tăcută schimbarea!
De acelasi autor:
Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$100,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 