Scrisoare peste timp

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Nepoatei mele Mara de ziua ei

Eşti mititică draga mea nepoată
Încă nu ai puterea să discerni
Dar va veni o zi când vei fi aptă
Răul de bine, cu gândul să îl cerni.

Aş vrea să ştii că mi-am dorit o fată
Încă de când mi-am prins inel pe deget,
Băieţi primeam de fiecare dată
Dar eu speram întruna fără preget.

M-am bucurat când ai venit pe lume
Erai un fruct din tinere dorinţe,
Iar visul meu avea acum un nume
Şi gângura fără de preferinţe.

De multe ori m-am tot rugat la ceruri
Să prind şi ziua-n care vei fi mare…
Să-apuc să-ţi spun de viaţă şi de leruri,
Zilnic privesc cu jind în calendare.

Mi-e foarte greu să mai alerg spre zare
Îţi spun acum cât inima nu-mi plânge,
Că viaţa am iubit-o cu ardoare,
Dar timpul meu m-apasă şi mă strânge.

N-am fost un zeu sau prinţul din poveste,
N-am cucerit Ilene Cosânzene,
Dar am călcat pe-aleile celeste
Cu paşi de gând, scriind ceva poeme.

Am navigat prin lume pe o iolă,
M-am răsturnat de multe ori pe unde,
Rămas-am uneori fără busolă
Dar nimeni n-a putut să mă scufunde.

N-am strâns averi nu am avut de unde…
N-am fost un hoţ, nu am iubit minciuna.
Nu am avut de ce a mă ascunde
Şi nu m-a frânt nici vântul nici furtuna.

Când printre demoni hoinăream aiurea
Iar iadul îmi dădea prin nopţi târcoale,
M-am ridicat cu fruntea şi privirea
Şi m-am luptat cu clipele fatale.

Dar eu mă sting încet ireversibil
Nu mai am timp în timpul tău de mâine
Aş vrea să ştii că totul e posibil
Şi-ai să mă vezi prin lacrimi cristaline.

Aşa că-ţi las întreaga mea avere
Un nume, tipărit pe cinci volume
Păstreză-l cu mândrie la vedere
Şi du-l cât mai departe tu prin lume.

Iar tot ce-am scris să-ţi fie-n drum străjerul
Şi versul meu prin visuri să te poarte,
Când vei simţi că-n tine arde cerul
Eu-ţi voi vorbi de dincolo de moarte.

De acelasi autor: 

Respect

Puf de nor

Rasul si lupul