De prin lume adunate

DE PRIN LUME ADUNATE

Autor: Gabriel Ionescu

Există un moment, când nu mai vrei să impresionezi pe nimeni.
Dacă mă plac așa cum sunt, e bine,
Iar dacă nu, ei pierd, culegi ce semeni,
Eu nu mă bag în Suflet la oricine.

Am constatat că Educația e ca și Eleganța.
O ai sau nu o ai. Chiar dacă te prefaci, se vede,
Apreciază-i pe cei buni, ei sunt balanța,
Căci Buni-s rari, dar asta, proștii n-o pot crede.

Experiența-mi zice că Durerea-n viață e de două feluri,
In primul fel te doare, în altul doar te schimbă.
Prefer să fiu admonestat pentru ce sunt. Lupt pentru țeluri,
Decât să fiu iubit pentru ce nu-s. Dar eu am limbă.

Atunci când ți se-nchide câte-o ușă-n față,
Cu siguranță alta se deschide lângă tine,
Dar ne gândim numai la cea închisă. Parcă-i ceață.
De nici nu vezi că noua șansă, este lângă tine.

Există case-n care-i greu să te mai bucuri.
Necazuri multe, produc răni ce nu se-nchid.
Tot ce mai vine, toate, ți se par nimicuri
Și nu vezi ușile, ce-n față-ți, se deschid.

De vrei ca să mai, fii în amintirea celor dragi în viitor,
Trebuie ca să fii prezent în viața lor mereu, mereu,
Căci ochiul, e ușor să-l păcălești. E chiar ușor,
Dar inima, dac-ai pătruns în ea, e greu.

Dacă înaintezi prea lent, să nu te temi,
Teama să-ți fie, doar de te oprești.
La o durere-i bine să nu gemi,
Pe mulți „prieteni”, poate ii înveselești.

Mai înainte de-a vorbi cu cineva, de mine,
Ar fi normal să mă consulți, să știi cum sunt.
Căci nu ți-ar place să vorbească cineva, de tine.
Asta-i așa, de când e omul, pe pământ.

Omul, învață într-un an ca să vorbească,
Dar nici în zeci nu reușește să învețe ca să tacă.
Să nu stai lângă un negativist, o să te zăpăcească,
Orice soluție i-ai da, el are o problemă, deci, nu o să-i placă.

E importantă ziua-n care te-ai născut,
Dar și mai important ar fi să știi, DE CE ?
Iar pietrele ce-n calea ta, pe rând, au apărut,
Să nu le faci un zid, ci pod către ORICE.