Caruselul -capitolul 4

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 4

CAP. 4
După ce mi-am luat şi ultimul examen,
mi-am făcut bagajele şi am plecat la gară.
În tren, m-am aşezat pe locul meu, care
spre bucuria mea, era la geam. Îmi plăcea
să stau la geam în orice mijloc de transport
m-aş fi aflat. Aşa puteam să admir peisajul
în timpul călătoriei.
Tot drumul m-am gândit la mama şi la
tata. Ce vor spune când mă vor vedea cu
burta la gură? Ce le voi spune eu? Cum vor
reacţiona? Aveam o mie şi una de scenarii
îi cap, dar nu ştiam dacă vreo unul s-ar fi
potrivit, ca totul să iasă cât mai bine. De
fapt ce ar fi putut ieşi bine? Nu aveam ce
face, trebuia să suport urmările pasului
greşit. Totul se plăteşte, asta e.
Noaptea a fost foarte lungă. Nu am
dormit deloc, nici nu puteam de altfel.
Gândurile nu mă lăsau.
În zori am ajuns şi eu acasă. Mama şi
tata erau pe peron şi mă aşteptau. Când am
coborât din tren am pornit cu paşi şovăitori
spre ai mei. Şi ei au încetinit pasul când
m-au văzut. Mama îşi puse mâna la gură,
pentru a-şi opri un ţipăt, iar tata s-a
încruntat.
Întâlnirea noastră a fost destul de rece,
abia am avut puterea de a ne saluta. Mi-au
pus bagajele în maşină şi am pornit spre
casă, tot în tăcere. Când am ajuns acasă,
am urcat toţi trei în mare grabă, pentru a nu
fi văzuţi de vecini. Părinţilor mei le era
ruşine ca şi mie de altfel, dar asta era
situaţia, nu aveam ce face. Tata a dus
bagajele în camera mea şi mi-a spus :
-După ce te linişteşti, te rog să ne dai şi
nouă o explicaţie.
-Bine,tată. Îţi mulţumesc foarte mult.
-Pentru ce?
-Pentru faptul că nu te-ai purtat urât cu
mine.
-Eşti fata mea, nu? Orice ţi s-ar fi
întâmplat, se va rezolva.
-Eşti bun tăticule. Te iubesc.
-Şi eu te iubesc, dar aş vrea totuşi să
ştiu ce s-a întâmplat.
-Vă voi povesti imediat.
-Bun. Te aşteptăm.
Am închis uşa camerei mele, pentru a
da drumul lacrimilor care mă chinuiseră
încă de la Bucureşti. După vreo jumătate de
oră, am ieşit să le dau explicaţia cuvenită,
părinţilor mei. Mirosea frumos. Mama
pregătise micul dejun, cafeaua, a aranjat
masa şi s-au aşezat cuminţi, aşteptându-mă
să ies. Am dat din cap în semn de salut,
parcă fusesem plecată o veşnicie, apoi
m-am aşezat la locul meu. Eram din nou
acasă, cu familia mea dragă. Ce bine mă
simţeam.
-Poftă bună, ne-a urat tata.
-Muţumesc, i-am răspuns cu glasul
înecat de lacrimi.
-Mănâncă fetiţa mea, apoi vom vorbi.
-Bine, mamă.
Am mâncat, deşi înghiţeam cu noduri,
apoi am băut cafeaua şi m-am pregătit
sufleteşte pentru ceea ce urma.
-Vă mulţumesc pentru micul dejun.
Acum sunt gata pentru întrebări.
-Ce-ai păţit, draga mami?
-După cum se vede aştept un copil.
-Asta vedem şi noi. Dar el?
-El nu mai există. Mi-a întors spatele.
-Cum se poate una ca asta?
-Se poate mămico ! Mi-a cerut să
avortez, iar eu nu am vrut, aşa că el a
dispărut.
-Cum adică?
-S-a transferat la altă facultate, în alt
oraş…
-Şi tu? Tu ce-ai să faci?
-Pentru moment voi naşte copilul, apoi
îmi voi continua studiile.
-Şi noi? Ce va zice lumea?
-Credeam că eu sunt mai importantă
decât lumea !
-Eşti, normal că eşti ! Dar trăim între
oameni, nu?
-Ba da, mamă, dar să ştii că orice
noutate ţine trei zile.
-Aşa este, spuse tata. S-a întâmplat,
asta e. Nu ne pasă nouă de lume, tu şi puiul
tău să fiţi bine, asta este tot ce contează.
-Îţi mulţumsc încă o dată, tati.
-N-ai pentru ce. Suntem o familie şi aşa
vom rămâne, doar că vom avea un membru
în plus.
S-a calmat şi mama şi am încercat cu
toţii să ne obişnuim cu situaţia. A doua zi o
văd pe mama tricotând ceva alb.
-Ce faci mamă? Pentru cine tricotezi?
-Pentru puiul nostru ! Doar nu vrei să-l
aduci acasă în scutece?!
-Ai dreptate, mămica mea bună şi
dragă. Te iubesc.
-Şi eu te iubesc, draga mami. Acum dute
şi te relaxează, ai nevoie de linişte.
Avea dreptate. Mi-aş fi dorit să ies puţin,
să mă plimb, dar parcă îmi era ruşine. L-am
întrebat pe tata, dacă nu are chef să ieşim.
-Ba da, chiar trebuie să fac nişte
cumpărături. Vrei să mergem împreună?
-Desigur. Abia aşteptam invitaţia ta !
Pe drum l-am luat la braţ şi i-am povestit
cu lux de amănunte povestea mea de
dragoste, în afară de părţile delicate
bineînţeles. A fost puţin cam dezamăgit de
ce om mi-am găsit şi eu să mă
îndrăgostesc, dar asta este, dragostea e
oarbă. Nu poţi să ştii totul despre un om, în
momentul în care îl cunoşti. Îţi place, te
place şi apoi vine restul.
-Vrei să stau eu de vorbă cu el?
-Nu, tati. Ţi-am povestit ca să ştii ce mi
s-a întâmplat, să nu crezi că am fost o fată
imorală.
-N-am crezut nicio clipă acest lucru,
draga tati ! Eu ştiu ce fată am.
-Mă bucur. Acum nu-mi mai pasă de
nimeni şi de nimic. Noi să fim bine !
-Aşa te vreau. Vom trece şi peste asta.
-Vom trece, chiar dacă mai greu, dar
vom trece.
-Nu mai fi tristă. Eu unul, sunt chiar
bucuros.
-Bucuros? Nu te înţeleg?
-Voi fi bunic, îţi dai seama ! Şi mama ta
este fericită.
-Crezi?
-Bineînţeles, i-a trecut supărarea după
cinci minute.
-De aceea s-a apucat de tricotat?
-Desigur, vrea să-ţi pregătească absolut
tot ce-ţi trebuie.
-Doamne, cât mă bucur. Am suferit atât
de mult şi pentru faptul că l-am pierdut pe
Mihai şi de teamă că nu mă veţi accepta cu
puiul meu.
-Cum am fi putut face una ca asta? Eşti
fata noastră, orice-ar fi !
L-am îmbrăţişat pe tata, mi-am şters
lacrimile, apoi ne-am dus să facem
cumpărăturile. Nu ne păsa că prietenii sau
vecinii se uitau ciudat la noi. Nimic nu mai
conta. Trebuia să ne pregătim pentru pasul
următor, naşterea.
La sfârşitul lui august, ne aflam toţi trei
în parc. Era atît de plăcut şi răcoare. Aleile
păreau nişte tunele săpate parcă printre
castanii uriaşi de pe margine. Umbra lor ne
răcorea de arşiţa de afară. Plimbându-ne
agale, în căutarea unei bănci libere, am
simţit o durere ciudată pe sub burtă. Mai
târziu încă una, apoi mi-am dat seama ce
se întâmplă. Nu mai aveam chef de
plimbare, îmi era teamă. Încercasem să mă
concentrez şi să monitorizez ritmicitatea
durerilor. Am constatat că ele sunt din ce în
ce mai dese şi mai puternice. Nu mai era
timp de pierdut, a sosit momentul întâlnirii
cu puiul meu.
-Mami, tati, eu nu mai pot, am dureri
mari.
-Dar de ce nu ne-ai spus nimic până
acum?
-Am vrut să fiu sigură, dar acum trebuie
să ne grăbim !
Am făcut cale întoarsă şi ne-am grăbit
cât am putut, ca să ajungem la maşină.
Durerile erau din ce în ce mai puternice, iar
când am vrut să urc în maşină, am simţit un
lichid cald prelingându-mi-se pe picioare.
M-am speriat cumplit. Mama a fost cea care
m-a liniştit. Aşa era normal să se întâmple,
mi se rupseseră apele. Din acest moment
nu mai era nicio clipă de pierdut. Naşterea
era aproape.
Tata s-a urcat la volan şi a pornit cât de
repede a putut. Pe drum a văzut maşina
poliţiei, a semnalizat şi i-a rugat să ne
însoţească la spital. Cu sirena pornită,
maşina poliţiei ne făcea loc în trafic, iar noi
o urmam. Am ajuns la urgenţă, unde am
fost preluată rapid de echipa de medici şi
dusă sus la sala de naşteri. Puiul meu se
grăbea. Abia reuşiseră să-mi facă pregătirea,
că el a şi spus : gata, vin, fiţi pe fază !
Au fost cu toţii, m-au ajutat şi în câteva
minute, am devenit mamă. Mamă, ce
cuvânt frumos. În acel moment m-am gândit
la Mihai. Este tată, dar…
-Aveţi un băiat, mi-au spus, şi mi l-au
arătat.
Nu am văzut mare lucru, doar un căpuţ
cu un păr negru şi parcă ondulat şi i-am
auzit glăsciorul. Plânsul lui de „bun venit pe
lume”, între oameni. L-am iubit încă din
burtă, dar acum simţeam că mă topesc.
Puiul meu, puiul meu drag „ bine ai venit !”
După ce s-a terminat totul, au fost
anunţaţi şi părinţii mei, care au stat acolo
până la final. Au plâns de bucurie, apoi au
plecat acasă, pentru a-mi aduce bagajele
pregătite pentru acest eveniment.
Instalarea mea în salonul lehuzelor şi a
copilului în pătuţ, mi-au dat puţin răgaz
pentru a-mi pune în ordine gândurile, pentru
a mă odihni. Trebuia să găsesc un nume
frumos pentru fiul meu. Toată noaptea am
căutat, dar am rămas la primul nume care
mi-a venit în minte când mi l-au arătat :
Alexandru.
Ai mei au fost nemaipomenit de fericiţi.
Mă alintau şi pe mine şi pe puiul meu. Atâta
dragoste şi mai ales dragostea mea pentru
fiul meu, m-au făcut să uit de Mihai. L-am
ascuns printre gânduri şi m-am concentrat
asupra puiului meu. El era cel mai
important, el era universul fiinţei mele, el
era totul pentru mine.
Cu fiecare zi care trecea, devenea tot
mai drăgălaş, tot mai dulce. Nu mă săturam
să-l privesc, să mă joc cu el. Mă simţeam
ca şi o fetiţă, care a primit păpuşa dorită şi
nu se mai putea despărţi de ea.
Nici nu mi-am dat seama cum a trecut
timpul, şi când s-a apropiat ziua în care
urma să revin la facultate. Oricât mă durea
despărţirea de puiul meu, trebuia să-mi
termin studiile, şi pentru el şi pentru mine.
Viitorul nostru depindea de asta.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

Caruselul -capitolul 3

Caruselul *Capitolul 2

Caruselul *Capitolul 1

 

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.