Caruselul -capitolul 8

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 8

CAP. 8
În jurul orei cinci după amiază, am ajuns
acasă. Era linişte în apartament.
-Alex ! M-am întors !
Niciun răspuns. L-am căutat peste tot,
am căutat un posibil bileţel, care să-mi
explice absenţa lui, dar nimic. Unde putea
să plece fără să-mi spună? L-am sunat pe
mobil, şi când i-am auzit vocea, m-am mai
liniştit.
-Unde eşti, Alex?
-La bunica !
-La Cluj !
-Nu te speria mami, sunt aici, la Braşov.
-Atunci la ce bunică eşti? l-am întrebat
eu speriată şi supărată.
-Am venit cu tata, la mama lui.
-A ! Şi când te întorci?
-Aş mai sta puţin. Tata spune să vii şi tu
aici, te aşteptăm cu toţii.
-Ştiu eu? Nici nu ştiu unde locuieşte.
-Tata spune că vine el după tine.
-Când?
-Acum ! Hai mami, te rog vino. Bunica
este o scumpă.
-Te cred. Bine. Spune-i să vină după
mine.
Am făcut un duş rapid, m-am aranjat
puţin, apoi l-am aşteptat pe Mihai. A venit
repede, aşa că am coborât şi eu la fel de
repede. Într-un fel aşteptasem acest lucru,
această invitaţie. Mi se părea totul absolut
normal. Aşa şi era de fapt.
Când am urcat în maşină, Mihai m-a
îmbrăţişat şi m-a sărutat. Şi acest lucru mi
s-a părut absolut firesc. Parcă nu trecuseră
cei douăzeci de ani, parcă povestea noastră
era pe rol de atunci, nu s-a întrerupt nicio
clipă, nu a fost timp şi spaţiu între atunci şi
acum, a fost doar dragostea noastră.
După câteva minute am ajuns acasă la
Mihai, mai bine zis la mama lui. Abia atunci
am realizat prezenţa timpului care ne
despărţise. Am intrat cu sfială, deşi mi-am
dorit o viaţă s-o cunosc pe mama omului pe
care îl iubeam şi îl iubisem mereu. Acum
uite-mă, sunt aici. Mihai a făcut prezentările.
-Corina, ea este mama mea. Mamă, ea
este Corina .
Am întins mâna spre bătrâna cu ochii
umezi de fericire. Îl ţinea strâns cu o mână
pe Alexandru, iar cealaltă a întins-o spre
mine.
-Mioara, a spus ea cu glasul înecat de
lacrimi.
Şi mie îmi curgeau pe obraz, deci
cuvintele nu prea mai puteau ieşi, nu mai
aveau loc. După câteva clipe ne-am liniştit,
apoi m-am aşezat lângă ea şi-l priveam pe
Mihai. Stătea în picioare în faţa noastră, cu
ochii scăldaţi în lacrimi şi zâmbea fericit.
Eram acolo, în faţa lui, toţi cei dragi, eram
adevărata lui familie. Şi eu simţeam acelaşi
lucru. L-am dorit de prea mult timp, şi acum
s-a realizat, suntem o familie, chiar dacă nu
cu acte în regulă, dar suntem.
-Corina dragă, nici nu ştii câtă bucurie
mi-ai făcut !
-Şi dumneavoastră mie. Mă bucur că
ne-am cunoscut.
-Aşa e, mi-am cunoscut nepotul şi nora.
-Nora? Dar eu nu sunt nora
dumneavoastră !
-Pentru mine eşti şi aşa vei rămâne,
orice s-ar întâmpla. Te iubesc, draga mea
Corina.
-Şi eu vă iubesc, am spus eu cu emoţie.
S-a aplecat spre mine şi m-a sărutat pe
obraz, apoi l-a sărutat şi pe Alexandru. Era
atât de fericită, încât îmi era teamă să nu
păţească ceva. Mihai a adus fursecurile şi
sucul şi după ce s-au mai calmat spiritele,
am povestit până seara târziu.
-Ar trebui să pun masa, spuse bătrâna
grijulie.
-Nu vă deranjaţi. Eu şi Alex vom pleca,
este târziu.
-Dar nici nu vreau să aud aşa ceva. Abia
v-am cunoscut şi să plecaţi? Nu se poate !
-Haide Corina, nu o supăra pe mama.
-Alex, tu ce spui?
-Mami, eu vreau să rămân, aşa că
linişteşte-te şi fă-i această plăcere bunicii.
-Bunică. Doamne cât sunt de fericită,
sunt bunică! spuse doamna Mioara ridicându-
se încet.
Mihai a urmat-o în bucătărie, apoi au
aranjat masa în sufragerie ca pentru un
eveniment deosebit. A urmat o cină în
familie, o familie adevărată. Ce bine mă
simţeam. Îi priveam pe rând pe cei doi
bărbaţi dragi mie, apoi pe mama lui, care ne
privea cu ochii umezi şi cu un zâmbet de
mulţumire pe chip. Timpul s-a scurs atât de
repede, încât nici nu ne-am dat seama că
era trecut de miezul nopţii.
-Acum chiar trebuie să ne retragem, am
spus eu. Mâine avem program amândoi.
-Corina dragă, te-aş putea ruga să
dormiţi la noi?
-Cum? Nu se poate !
-Ba se poate. Avem spaţiu suficient. Tu
vei dormi cu Mihai, Alex în camera bunicului
şi eu într-a mea.
Am făcut ochii mari. Nu-mi venea să
cred ce auzeam. Mi-am dorit acest lucru dar
parcă nu voiam să recunosc.
-Haide Corina, îmi spuse Mihai
îmbrăţişându-mă.
-Mami, eu vreau să rămân. Rămâi şi tu,
te rog.
-Bine, bine. Rămân, am spus cu glasul
înecat de emoţie şi de jenă.
Niciodată nu mă culcasem cu un bărbat,
în aceeaşi casă cu fiul meu. Îmi era ruşine
de Alex, de mama lui Mihai, de tot. Dar
văzându-mi băiatul atât de fericit alături de
tatăl şi de bunica lui, mi-am zis că n-o fi foc
dacă rămân.
Ne-am retras fiecare în camerele
destinate nouă, şi ne-am pregătit de
culcare. De dormit or fi dormit Alex şi
Mioara, pentru că eu şi Mihai nu aveam
cum să dormim. Ne-a fost atât de dor la
unul de celălalt, încât abia am atins patul,
că el deja explora interiorul meu. Dragostea
noastră parcă era mai puternică decât în
trecut. Acum trăiam pasiunea adevărată,
încercată de greutăţi şi eliberată parcă din
cuşca strâmtă a sufletului.
Nu mai aveau loc cuvintele, ne căutam
şi ne cercetam unul pe altul fără încetare.
Spre dimineaţă, epuizaţi şi fericiţi am
adormit unul în braţele celuilalt. Era atât de
bine, mi-a fost atât de dor de îmbrăţişările
lui, de tot ce era el. Primele raze de lumină
ne-au trezit cu zâmbetul pe buze şi… gata
de atac.
-Mihai ! Nu se poate !
-De ce?
-Trezim toată casa ! Mi-e ruşine, înţelegi?
-Înţeleg draga mea, dar eu nu mă pot
abţine.
-Te rog Mihai, lasă-mă !
-Te las după… Acum eşti a mea, numai
a mea, comoara mea scumpă.
Am fost a lui, bineînţeles şi nu am
regretat. Îmi era atât de bine şi asta era tot
ce conta. Am tânjit prea mulţi ani după
acest bine, acum nu puteam să-l las, era al
meu, doar al meu.
Când am ieşit din cameră, tiptil ca să nu
deranjăm pe cineva, am simţit miros de
cafea proaspătă. Era clar că cineva se
trezise devreme, ca şi noi, dar fiecare
făcuse altceva. Plăcut, dar altceva.
Ne-am băut cafelele, apoi ne-am
pregătit de plecare. A fost o noapte
minunată pentru toată lumea. Alex era
fericit, Mioara la fel, iar noi doi radiam. După
atâta fericire a venit duşul rece. Mihai
trebuia să se întoarcă la Timişoara. Eu
simţeam că mi se rupe sufletul. Dacă nu va
mai veni? Dacă istoria se repetă? Dacă…
Dacă…Dacă… Mihai mi-a văzut şi mi-a citit
neliniştea.
-Te rog să te linişteşti, Corina mea
dragă. Voi reveni curând şi cu problemele
rezolvate.
-Sper Mihai, sper din tot sufletul, am
spus eu plecându-mi capul pe umărul lui.
-Îţi promit, vă promit, iubirile vieţii mele.
L-a îmbrăţişat şi pe Alex. Mioara asista
la această scena cu ochii umezi şi cu un
zâmbet de fericire tristă. Ce bucurie mai
mare îi putea face viaţa? Îl privea pe Alex
ca pe o comoară, comoara sufletului ei. Îşi
privea fiul cu dragoste şi mulţumire, era şi el
împlinit, avea şi el un fiu, era şi el tată. Apoi,
m-a privit pe mine, mi-a zâmbit şi m-a
îmbrăţişat.
-Îţi mulţumesc, Corina.
-Pentru ce, doamna Mioara?
-Pentru tot. Ţie îţi datorăm totul şi eu şi
Mihai. Tu eşti cea care m-a făcut pe mine
bunică şi pe el tată.
-Este adevărat. Şi eu mă bucur pentru
tot, pentru Alex, pentru Mihai, pentru dumneavoastră.
-Să mai veniţi să mă vedeţi !
-Vom veni, vă promitem.
-Mihai, acum nu voi mai fi singură, cât tu
eşti plecat.
-Mă bucur, mamă, şi le mulţumesc celor
două comori ale mele.
După toate mulţumirile şi urările de bine,
ne-am luat rămas bun şi am pornit fiecare
pe drumul său. Trebuia să mergem mai
departe. Dar, oare cum va fi acel „mai
departe”, de acum înainte?

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Mai citeste de acelasi autor: 

Caruselul -capitolul 4

Caruselul -capitolul 3

Caruselul *Capitolul 2

Caruselul *Capitolul 1

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.