Caruselul -capitolul 10

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 10

CAP. 10
Despărţirea de Mihai şi de mama lui, ma
zdruncinat puţin. M-am simţit atât de bine
împreună cu ei, încât acum mi se pare că
pornesc spre altă locuinţă, nu a mea. Şi mie
şi lui Alex ni se părea goală casa noastră,
parcă lipsea ceva. Dar cum viaţa merge mai
departe, ne-am îndreptat fiecare spre
îndatoririle noastre. Alex mai avea puţin şi
începea pregătirile pentru BAC. Eu am
încercat să-mi fac maseria cât mai bine,
pentru a-mi ţine mintea ocupată, altfel Mihai
iar ar fi ocupat locul principal, ca pe vremuri.
Acum însă, eram mai puternică, ştiam
să lupt cu interiorul meu, să-l pun la punct.
După câteva zile, în care şi eu şi Alex, am
încercat să ne prefacem că totul este ca şi
înainte, am dat drumul acelui ceva, care ne
chinuia.
-Mamă ! Ţie nu ţi-e dor de Mihai?
-Ba mi-e dor Alex, dar nu am ce face.
-Hai să mergem la el !
-Nu se poate, fiule. Viaţa lui este acolo,
iar a noastră, aici.
-Mami, atunci lasă-mă pe mine. Promit
să fiu cuminte !
-Dar nu poţi lipsi de la şcoală !
-Am să merg vineri seara şi duminică
mă întorc.
-Vom vedea. Oricum, trebuie să aşteptăm
telefonul lui, apoi vom hotărî.
-Eu nu am răbdare până atunci !
-Trebuie Alex. Dar ce s-a întâmplat aşa,
deodată?
-Nu s-a întâmplat nimic deosebit, doar
că îl iubesc foarte mult pe tata.
-Mai mult decât pe mine?
-Nu, mami dragă, pe tine te ador, aşa că
nu fi geloasă.
– Nu sunt geloasă, dar mă simt bizar.
-De ce?
-Până acum am fost totul unul pentru
celălalt, şi acum…
-Acum a mai apărut cineva în viaţa
noastră şi pe care îl iubim amândoi.
-E drept, dar trebuie să avem răbdare.
-Bine mami, m-ai convins.
-Ca să uiţi, pune-te şi învaţă pentru
admitere.
-Asta mă gândeam şi eu să fac.
-Apropo ! Unde te-ai hotărât să dai?
-La medicină, ţi-am spus doar !
-Asta am reţinut, dar în ce localitate?
-La Bucureşti. Va fi mai aproape de tine
şi nu vei fi geloasă că sunt cu tata.
-Nu face asta pentru mine. Tu alege
unde este mai bine pentru tine.
-Şi pentru mine este mai bine la
Bucureşti. Abia aştept să-i spun şi lui tata.
-Sper să se bucure.
-Şi eu, mami dragă.
Am povestit mult pe această temă cu fiul
meu. Mihai era prezent aproape în fiecare
frază. A lipsit atâţia ani din viaţa noastră şi
acum parcă el ar fi devenit stăpânul
sufletelor noastre. Într-un fel mă bucur. Şi
eu l-am dorit toată viaţa şi lui Alex i-a lipsit,
chiar dacă nu mi-a arătat acest lucru. Acum
era mai mult decât prezent în vieţile
noastre. Aşteptam telefonul lui, şi pentru
fiecare zi de întârziere, parcă ceva mă
înţepa în piept. După o vreme, a pus din
nou stăpânire pe mine, un fel de nelinişte,
venită parcă de undeva de departe, din
trecut. Luptam cu ea, şi-mi spuneam că
n-am s-o las să mă subjuge, dar era din ce
în ce mai greu. Nu pricepeam ce se
întâmplă. De ce nu sună? Ce s-o fi
întâmplat?
Alex a fost mai îndrăzneţ decât mine. Ca
să-şi alunge neliniştea, a vizitat-o pe bunica
lui.
-Sărut mâna bunicuţo !
-Te sărut, Alex dragul meu !
-Ce mai faci matale?
-Ei ! Ca bătrânii ! Dar tu?
-Eu bine, ca tinerii !
-Eşti un scump, tinere ! Vino aici să te
sărut.
-Bunico, tu ai veşti de la tata?
-Nu, dragul meu. Nu ştiu ce s-a
întâmplat ! Nici măcar nu ştiu cum a ajuns
acasă.
-Şi noi suntem foarte neliniştiţi.
-Alex băiatule, dă-i tu un telefon, ca să
vedem ce face?
-Ai dreptate buni, dar te-aş mai ruga
ceva.
-Orice, scumpul meu nepot.
-Dă-mi adresa lui. Am să merg să-i fac o
vizită.
-Ar fi minunat pentru toată lumea. Stai
că-ţi aduc îndată carneţelul meu cu adrese.
În timp ce bătrâna căuta carneţelul, Alex
a încercat să-l sune, dar răspunsul era:
ocupat. Apoi şi-a notat adresa şi după
câteva minute petrecute cu bunica Mioara,
s-a întors acasă. Mi-a povestit ce a vorbit cu
ea şi ce are de gând să facă.
-Alex, nu e bine ce vrei să faci !
-De ce? Se va bucura, ai să vezi !
-Cine ştie? Poate că da, poate că nu.
-Mami, indiferent de situaţie, măcar vom
afla ce este cu el.
-E drept, dar parcă tot nu te-aş lăsa să
pleci singur.
-Atunci hai cu mine. Aşa va fi mai bine.
Curajul lui Alex, m-a dat peste cap.
Acum chiar îmi făceam griji pentru Mihai.
Ce s-o fi întâmplat cu el? Am amânat totuşi
plecarea cu încă o săptămână, timp în care
speram să am veşti de la el. În această
perioadă de aşteptare, Alex învăţa pe rupte,
iar eu am devenit din ce în ce mai apatică.
Nu ştiam ce mi se întâmpla, până când
într-una din zile mi-am dat seama. Istoria se
repetă. El nu sună, nu dă niciun semn de
viaţă, eu voi mai avea un copil… Din nou
şi-au făcut simţită prezenţa întrebările : Ce
va spune el? Cum îi voi spune lui Alex şi
familiei mele? Cum am putut face din nou
aceeaşi greşeală?
O tristeţe apăsătoare a pus stăpânire pe
mine. Alex mă observa. Nu-i plăcea deloc
faptul că mă vedea tristă, abătută. Au
început şi greţurile şi voma, îmi era cumplit
de ruşine de fiul meu. Ce va zice când va
afla adevărul? N-a trecut prea mult timp
până el să-şi de-a seama. A venit lângă
mine, m-a mângâiat pe cap, apoi m-a
îmbrăţişat, îngrijorat fiind de starea mea.
-Nu-mi place cum arăţi, ţi-e rău, suferi.
-Îmi va trece, nu te nelinişti !
-Când mami, peste nouă luni?
-Ce vrei să spui, Alex?
-Că eşti însărcinată ! Crezi că nu mi-am
dat seama?
-Aşa este, am răspuns eu plecându-mi
privirea. Mi-e tare ruşine de tine, fiul meu
drag.
-Nu ai de ce ! Vezi, acum chiar trebuie
să-l căutăm şi să-i spunem.
-Nu am curaj. Dacă se va repeta istoria?
Eu nu mai am putere să lupt.
-Trebuie să ai, şi în plus acum nu vei
lupta singură.
-Dar cu cine, dragul meu?
-Cu mine ! Nu sunt eu bărbat în casa
asta?
-Ba da, ai dreptate.
L-am sărutat pe frunte şi m-am retras în
camera mea. Acolo, în linişte şi semi
întuneric, am plâns cum n-o mai făcusem
demult. Eram necăjită şi fericită în acelaşi
timp. Voi mai avea un copil, voi fi din nou
mamă. Acelaşi om, aceeaşi dragoste mi-a
adus încă un odor. Ce se va întâmpla
acum? Alex are dreptate, vom merge şi-l
vom căuta. N-am să-i permit să fie laş a
doua oară. A intrat în viaţa mea, mi-a
tulburat liniştea cu greu câştigată, acum va
suporta consecinţele.
Nu-mi venea să cred că eu sunt cea
care gândeşte în acest fel, dar era dreptul
meu. Vineri ne-am urcat în maşină şi am
pornit spre Timişoara. A fost un drum destul
de obositor, mai ales că eu mă simţeam din
ce în ce mai rău. Am ajuns sâmbătă
dimineaţa, destul de obosiţi, aşa că primul
lucru, a fost să căutăm un hotel unde să ne
cazăm, să ne odihnim şi să ne încărcăm
sufletul cu o doză bună de curaj. Urma să
ne întâlnim cu „inculpatul” pe terenul lui.
După câteva ore de odihnă, ne-am
pergătit de confruntare. M-am aranjat,
m-am fardat ca să ascund paloarea ce
pusese stăpânire pe mine.
-Mami, arăţi grozav !
-Da? Mulţumesc Alex. Fără farduri aş
arăta ca moartea în vacanţă.
-Mami, tu niciodată nu ai arătat rău, de
ce vorbeşti aşa?
-Nu am arătat, bine zici, dar acum arăt,
asta e !
-Lasă, totul va trece. Ai încredere.
-Am, dragul meu, i-am răspuns eu fiului
meu iubit.
Când am coborât, în parcare nu departe
de maşina noastră era maşina lui Mihai. Am
simţit că mă ia cu leşin. Oare ştie că suntem
aici? I-a spus cineva?
-Mami, ţi-e rău?
-Nu ştiu Alex, cred că mă prăbuşesc.
-Ţine-te de mine. Haide în holul
hotelului. Am să caut eu pe cineva care să
ne ajute !
M-a sprijinit cu putere şi încet am ajuns
în holul hotelului. M-am aşezat într-un
fotoliu până ce fiul meu s-a dus după ajutor.
A întrebat-o pe recepţioneră dacă ne poate
ajuta.
-Desigur domnule ! Avem un medic
printre clienţii noştri !
-Cum aş putea să-l contactez?
-Îl sun eu, în cameră. Vă rog să
aşteptaţi.
Alex s-a întors la mine şi m-a mângâiat
pe frunte.
-Domnule…! Dânsul este domnul doctor!
-Mihai ! Ce faci aici?
-Aici locuiesc provizoriu. Dar tu?
-Eu am venit cu mama, dar acum i s-a
făcut rău.
-Corinei?! Unde este?
-Uite acolo !
Mihai a venit într-un suflet, s-a aplecat
spre mine şi m-a sărutat.
-Ce-i cu voi aici?
-Am venit să te căutăm şi brusc mi s-a
făcut rău.
-Am să te duc la spital şi vom vedea
care este necazul.
M-a luat în braţe şi m-a aşezat în
maşina lui. Alex a ocupat locul din faţă, iar
eu m-am lungit pe bancheta din spate.
Mihai a condus cât de repede a putut,
întrebându-mă din când în când, cum mă
simt. Fiul meu ne privea şi ne asculta, dar la
un moment dat, n-a mai suportat şi i-a cerut
lui Mihai să tragă pe dreapta.
-Ce s-a întâmplat, Alex? Corinei îi este
rău !
-Ştiu, dar poate îi va trece după ce vom
discuta puţin.
-Despre ce fiule?
-Despre noi. Tu, mama, eu şi …
-Şi mai cine?
-Cel mic.
-Care cel mic? Alex, lămureşte-mă !
-Cel care vine, copilul tău şi fratele meu.
-Ce?!
-Ce-ai auzit !
-Corina, este adevărat?!
-Da Mihai, am răspuns eu timid.
A coborât din maşină, a deschis portiera
din spate şi s-a urcat lângă mine. Nu ştiam
cum să calific această reacţie, aşa că am
închis ochii, aşteptând dojana. Dar el, m-a
cuprins în braţe şi m-a sărutat pătimaş,
făcându-l pe Alex să se ruşineze şi să-şi
întoarcă privirea.
-Iubita mea, nici nu ştii cât mă bucur !
-Chiar te bucuri, l-am întrebat eu cu
teamă.
-Din tot sufletul. Este prima veste bună
de când am venit acasă.
-Dar ce s-a întâmplat?
-Multe, foarte multe dragii mei. Nici nu
ştiţi cât sunt de fericit că vă am aici !
-Dar sper că ne vei povesti şi nouă ce ţi
s-a întâmplat, interveni Alex fericit.
-Bineînţeles, dar nu acum. O vom duce
totuşi pe Corina la spital pentru un consult.
Am acceptat, deşi acum parcă mă
simţeam mai bine. Când am ajuns la spital,
m-a dus la cabinetul unui prieten de-al lui,
ginecolog. Acesta a comfirmat sarcina şi
ne-a asigurat că totul este O.K. Mihai era
cum nu se poate mai fericit. M-a sărutat şi
împreună cu Alex am ieşit, îndreptându-ne
spre un local, pentru un prânz şi o cafea.
Printre înghiţituri, ne-a povestit în mare ce
s-a întâmplat, de ce s-a mutat, problemele
de la serviciu. După prânz, noi ne-am întors
la hotel, iar el la spital. Spre seară, a bătut
la uşa noastră şi ne-a invitat la o plimbare
prin Timişoara.
A fost minunat. Eu îmi revenisem, iar
Alex era extrem de fericit şi mulţumit, că
este din nou alături de el, de mine, că
suntem o familie.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

Nu pierde nici un capitol din romanul CARUSELUL

Caruselul -capitolul 6

Caruselul -capitolul 7

Caruselul -capitolul 8

Caruselul -capitolul 9

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.