Caruselul -capitolul 6

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 6

CAP. 6
M-a tulburat foarte tare vizita lui Mihai.
Am luptat din răsputeri cu mine însumi, cu
sentimentele mele. Îl iubeam, de fapt l-am
iubit tot timpul, dar nu puteam să mă arunc
în braţele lui, după tot ce îmi făcuse. Nu o
merita.
Când mă gândesc cât de greu mi-a fost,
îmi vine să-l iau la palme, dar acum cred că
nu mai are niciun rost. Cea mai mare palmă
şi-a dat-o singur, când a descoperit că are
un fiu şi el nu-l cunoaşte.
Acum, după vizita lui, mă gândesc de ce
a fost atunci atât de iresponsabil. Să dau
vina pe tinereţe? Dar şi eu am fost tânără,
şi totuşi mi-am asumat-o. Poate că noi,
femeile ne maturizăm mai repede, sau în
situaţia mea, nu aveam alternativă? De fapt
avusem, dar am refuzat-o. Oricâte vieţi aş
avea, aş face la fel, şi nu-mi pare rău de
hotărârea luată. Am acum un băiat mare,
frumos, cuminte, tot ce-şi poate dori un om
pe lumea asta.
Gândurile m-au plimbat în trecut, am
revăzut fiecare întâlnire cu puiul meu,
fiecare despărţire, durerea din sufletul meu
şi al lui. Simţea dragostea mea enormă
pentru el şi sufeream amândoi. Urma pentru
fiecare, o perioadă de câteva zile de
acomodare. Eu singură la Bucureşti, el cu
părinţii mei. Îi chinuia două-trei zile, după
care totul reintra în normal. Mama şi tata au
făcut tot ce le-a stat în putere, pentru a ne
ajuta, dar cu toate astea, a fost o perioadă
foarte grea. După ce-mi reveneam, mă
puneam cu burta pe carte şi învăţam pe
rupte. Rezultatele au fost pe măsura
efortului.
Terminând cu medie mare, am avut
prioritate la alegerea postului. Am ales
Braşovul din două motive: cel mai neînsemnat
a fost că îmi plăcea zona, oraşul,
împrejurimile. Cel mai serios însă, a fost
Mihai. Ştiam că este din Braşov şi speram
din suflet să-l reîntâlnesc. Parcă voiam să-şi
cunoască fiul, să vadă ce greşeală enormă
a făcut, iar eu încă îl iubeam, rana sufletului
meu încă nu se vindecase.
După ce m-am stabilit şi am avut şi o
locuinţă cât de cât acceptabilă, mi-am luat
copilul şi mai departe m-am ocupat eu de
creşterea lui. Părinţii mei au suferit foarte
mult, dar ştiau că aceasta este dorinţa şi
datoria mea de mamă, aşa că au încercat
să se consoleze. Veneau cât de des
puteau, să ne vadă, să mai stea cu
Alexandru câteva zile, apoi se întorceau la
casa lor, unde probabil plângeau câteva
zile, amândoi. Ne iubeau foarte mult, ca şi
noi de altfel. Totul era reciproc.
Puiul meu a crescut ca toţi copiii, la
cămin, la şcoală, cu toate bucuriile şi
greutăţile vârstei. Au fost şi momente când
îmi venea să-mi iau lumea în cap, dar au
trecut. Acum mă gândesc la viitorul lui, la
drumul pe care urmează să pornească.
L-am întrebat de mai multe ori ce ar vrea
să urmeze, dar părea nehotărât. Oscila
între drept şi medicină. Prima variantă m-ar
fi bucurat, dar era alegerea lui. Lui trebuia
să-i placă ceea ce urma să facă în viaţă.
Este un copil sensibil, corect, aşa că nu ştiu
care profesie i s-ar fi porivit mai mult.
Telefonul m-a trezit din visare. Am
ridicat receptorul şi am răspuns :
-Alo?
-Bună, Corina. Mihai la telefon.
-Bună. Te-am recunoscut, i-am răspuns
eu cu răsuflarea tăiată.
-Te-am deranjat?
-Nu, deloc. Dar totuşi aş dori să ştiu ce
doreşti?
-Doresc multe, dar pentru moment aş
dori să-ţi fac o vizită în după amiaza asta.
-De ce?
-Ţi-am spus că vreau să-mi cunosc mai
bine fiul şi să te văd şi pe tine. Mi-e dor de
voi.
-Cum doreşti. La ce oră vei veni?
-La şapte e bine?
-Da, te aşteptăm.
-Atunci te pup. La revedere !
-La revedere.
Am închis, dar în urechi îmi suna vocea
lui. Abia am putut să-mi revin. Colegul meu
se uita la mine şi nu-i venea să creadă că
sunt praf, la pământ. Când m-am ridicat era
cât pe-aici să cad. Lumea se învârtea cu
mine, trecutul a reînviat şi m-a bulversat
total.
-Eşti bine, Corina?
-Sunt bine, nu-ţi face probleme.
-Dar mie nu mi se pare. Eşti foarte
palidă.
-Am să-mi revin. Beau puţină apă şi totul
va fi O.K.
-Sunt tare curios, cine este cel care a
reuşit s-o înmoaie în aşa hal, pe bătăioasa
noastră.
-Poate vei afla într-o zi, dar acum ţi-aş
mulţumi dacă te-ai face că nu observi nimic.
-Cum vrei, dar dacă ai nevoie de ceva,
sunt aici.
-N-am să uit, i-am spus eu aşezându-mă
pe scaun, ca să mă liniştesc.
Pe la cinci după amiază, am plecat spre
casă. Picioarele încă îmi tremurau, mâinile
îmi erau reci, capul mă durea, cu alte
cuvinte eram într-o formă „ de zile mari”.
Alexandru mă aştepta cu masa pusă,
zâmbind ca întotdeauna.
-Bună Alex!
-Bună mami! Dar ce-i cu tine? Ai o faţă !
-Asta-i faţa mea, dragule. Nu am alta.
-Ba ai, mami, asta nu eşti tu ! Ce ţi s-a
întâmplat?
-Nu mare lucru, doar că va veni Mihai la
noi în seara asta.
-Mihai?! Dar este minunat ! Este foarte
simpatic.
-Mda. Este simpatic.
-Mami, tu îl iubeşti pe acest om?
-Ce-ţi veni ! Cum să-l iubesc !
-Altfel nu ai avea faţa asta. Se vede că
suferi.
-Da, sufăr Alex, băiatul meu drag, i-am
spus eu printre lacrimi.
-Ce ţi-a făcut de eşti atât de tulburată?
-Mi-a făcut cândva un mare rău, care
s-a transformat apoi în ceva frumos.
-Şi atunci? Înseamnă că trebuie să-l
ierţi, nu?
-L-am iertat demult, dar acum întâlnirea
cu el mă întoarce pe dos.
-Atunci nu-l primi !
-Prea târziu, i-am spus deja că-l
aşteptăm.
-Am să-l iau eu în primire când va veni.
-Nu ! Te rog să nu faci asta, nu se
poate!
-De ce nu? N-am să permit nimănui să
te supere.
-Nu mă supără. De fapt vrea să repere o
greşeală din trecut.
-Ce greşeală?
-Nu pot să-ţi spun acum, dar vei afla
curând.
-Voi avea răbdare, dar nu prea multă, să
ştii !
-Ştiu dragul meu. Ştiu.
Abia am reuşit să mă calmez, când am
auzit soneria interfonului. Ştiam cine este,
aşa că am deschis imediat. L-am aşteptat în
faţa uşii.
-Bună, Corina, mi-a spus el sărutândumă
pe obraz.
-Bună, Mihai. Pofteşte.
Tremurul picioarelor s-a pornit din nou,
iar pupicul lui mi-a străbătut tot trupul. Nu
mai exista niciun dubiu, îl iubeam cu toată
fiinţa mea.
-Salut Alexandru ! Ce mai faci?
-Salut Mihai! Bine, mulţumesc.
L-am invitat în sufragerie, am adus
cafele pentru toţi trei, apoi ne-am aşezat la
masă. După o scurtă pauză, tăcerea a fost
spartă de Mihai.
-Am înţeles că eşti în ultimul an. Unde
vrei să dai la facultate?
-La medicină, a răspuns ferm Alexandru.
-La medicină? Este perfect. Îl urmezi pe
tatăl tău.
-Eu nu am tată, a răspuns Alex, plecându-
şi privirea.
-Ai dragul meu, şi dacă rezişti la un şoc,
am să ţi-l prezint cât mai curând.
-Rezist, spuse Alex băţos.
-Atunci, iată-mă. Eu sunt tatăl tău.
-Cum?! Nu se poate !
Bietul meu băiat, mă privi disperat. Şi eu
eram şocată. De ce s-a grăbit să-i spună?
Era vorba că-l vom pregăti. Ce l-a apucat
pe Mihai?
-Este adevărat, mamă?
-Da, dragul meu, i-am răspuns cu vocea
gâtuită de emoţii.
-Şi cum se face că eu nu am ştiut până
acum?
-Este o poveste lungă, spuse Mihai. Într-o
zi am să ţi-o spun, dar cu o condiţie.
-Care?
-Să nu încerci s-o afli de la mama ta. Eu
trebuie să ţi-o spun.
-De acord. Dar să nu întârzii prea mult
cu povestea !
-Sper din suflet, dragă Alex. Ştiu că te-a
tulburat vestea, dar eşti un băiat puternic,
aşa că ai să poţi trece peste asta.
-Şi eu sper. Acum vă rog să mă scuzaţi,
spuse el ridicându-se şi retrăgându-se în
camera lui.
-Ce te-a apucat, Mihai?
-Nu ştiu, dragă Corina. Când am auzit
că vrea să urmeze medicina, m-am
cutremurat, şi nu am mai putut ţine situaţia
sub control.
-Uşor de zis ! Acum eu ce voi face?
Cum vom mai trăi de azi înainte?
-Ştiu că-ţi va fi greu, dar am să rezolv
toate problemele cât de repede voi putea.
-Ce probleme?
-În primul rând, îi voi cere Iuliei divorţul,
şi în al doilea rând, am să te cer pe tine de
soţie.
-Şi crezi că totul se va rezolva în doi
timpi şi trei mişcări, cum crezi tu?
-Eu sper, chiar dacă nu se vor rezolva
cu viteza sunetului, dar măcar în timp util.
-Asta însemnând?!
-Păi, însemnând divorţul meu şi căsătoria
noastră.
-Şi dacă Iulia nu va vrea să divorţeze,
sau dacă eu nu vreau să mă mărit cu tine?
-Este adevărat că nu ţi-am făcut încă o
propunere oficială, dar chiar nu ai vrea să fii
soţia mea?
-A fost o vreme când am vrut, acum nu
mai sunt atât de sigură că vreau.
-Sper că nu glumeşti?
-Absolut deloc. Te-am iubit Mihai, te-am
iubit cu toată fiinţa mea, şi tu…
-Ştiu, nu-mi mai aminti. Dar acum nu mă
mai iubeşti deloc?
-N-aş putea spune asta, dar sunt multe
obstacole. S-au petrecut prea multe lucruri
în vieţile noastre.
-Aşa este, dar eu tot sper la o a doua
şansă. Oricine are acest drept.
-Da, oricine, numai că eu nu ştiu dacă ţi-o
voi putea acorda .
-Corina ! Te iubesc şi tu mă iubeşti. Îl
iubim pe Alexandru, de ce nu am putea
încerca să formăm o familie adevărată?
-Nu ţi se pare că-i prea târziu, Mihai?
-Poate că este puţin cam târziu, dar ştii
vorba aia : „Mai bine mai târziu, decât
niciodată”.
-O ştiu, Mihai. Dar dacă mai vrei să
discutăm pe tema asta, clarifică-ţi mai întâi
situţia cu Iulia. Nu aş vrea să sufere, aşa
cum am suferit eu cândva.
-Eşti bună Corina. Alta ar fi fost geloasă
sau rea.
-Bine ai spus, alta. Dar nu eu.
-Bine, atunci eu mă voi retrage. Mai stau
câteva zile aici, sper că mă vei lăsa să vă
mai vizitez?
-Binieînţeles. Mai ales că acum ai spart
gheaţa.
-Îţi mulţumesc. Pot să te mai rog ceva?
-Desigur.
-Te rog să vii cu mine să facem câţiva
paşi împreună.
-Acum?
-Da, acum. Mi-e tare dor de plimbările
noastre.
-Mă duc, dar trebuie mai întâi să-l anunţ
pe Alex.
Am intrat tiptil în camera lui. Stătea
întins pe pat şi asculta muzică, ţinându-şi
ochii închişi. Starea lui sufletească, era
trădată de lacrimile care-i curgeau pe obraji.
Erau lacrimi de fericire sau de tristeţe, nu
ştiam, dar aveam să aflu curând. M-am
apropiat de el, l-am sărutat pe frunte şi i-am
spus :
-Alex dragule, eu cobor să-l cunduc pe
Mihai. Te iubesc.
-Şi eu mami. Du-te liniştită, sunt O.K.
-Sigur?
-Sigur mami. Ai grijă de tine.
Am ieşit, dar eram puţin tristă din cauza
lui Alex. Nu-mi plăcea să-l văd suferind.
Când am ajuns în stradă, Mihai şi-a pus
mâna pe umărul meu, trăgându-mă spre el,
şi ţinându-mă strâns. Nu am ripostat, deşi
ar fi trebuit s-o fac, ţinând cont de
supărarea mea, dar nu am mai avut putere.
Ne-am plimbat puţin în tăcere, apoi el s-a
aplecat spre mine şi m-a sărutat. Nici acum
nu m-am retras, parcă aşteptasem acest
sărut de douăzeci de ani. Asta i-a dat curaj,
strângându-mă şi mai tare lângă el.
Mergeam lipită de el, fără un cuvânt,
vorbeau în schimb trupurile noastre, îşi
aminteau de trecut. Mihai a fost cel care nu
a mai suportat tăcerea şi m-a întrebat .
-Vrei să vii cu mine undeva?
-Unde?
-Oriunde, numai să putem fi împreună.
-Mihai, nu este bine ce facem !
-De ce? Te iubesc şi mă iubeşti. De ce?
-Ştii bine de ce?
-Nu-mi mai aminti. Acum însă, în acest
moment ştiu doar atât că te iubesc şi te
doresc. Restul se va rezolva.
-Mihai, şi eu te iubesc. Merg cu tine,
unde vrei tu. Sper să nu regret din nou
pasul făcut.
-Nu vei regreta, Corina mea dragă. Îţi
promit.
Ne-am întors din drum, am luat maşina
şi ne-am dus la un hotel mai ascuns de
privirile oamenilor. Am închiriat o cameră,
apoi am lăsat trupurile noastre să continue
ceea ce au întrerupt în urmă cu foarte mulţi
ani. M-am dezbrăcat de toată supărarea, de
tot ce am gândit rău la adresa lui şi m-am
dăruit cu trup şi suflet, omului pe care l-am
iubit şi îl iubesc de-o viaţă.
Când m-am desprins din braţele lui, era
târziu. Speriată, am început să mă agit.
-Ce-i cu tine, m-a întrebat Mihai
nedumerit?
-Trebuie să merg acasă. Ce va spune
Alex? Este bărbat în toată firea, îşi va da
seama !
-Mergem Corina, linişteşte-te. Am să urc
şi eu cu tine dacă vrei !
-Nu. Nu. Te rog. Eu trebuie să rezolv
problema !
-Bine, dar dacă e ceva, mă suni, da?
-Te sun, dar acum haide, du-mă repede
acasă.
Am ajuns acasă îmbujorată, şi de emoţii
şi de fericire. Simţeam că nimic nu s-a
schimbat între noi, doar că viaţa a presărat
una-alta, de-a lungul timpului.
Alex mă aşteptase. Abia am putut să mă
uit în ochii lui. Mă simţeam vinovată, dar
zâmbetul lui m-a ajutat.
-Îl iubeşti mami, nu-i aşa?
-Da, fiule. L-am iubit întotdeauna.
-De aceea nu te-ai căsătorit?
-Şi de aceea. Dar mai erai tu, sufletul
meu. Nu am vrut să fii chinuit de un tată
vitreg.
-Îţi mulţumesc, mami. Te iubesc mult.
-Şi eu te iubesc, vă iubesc. Amândoi
sunteţi viaţa mea.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Mai citeste de acelasi autor: 

Caruselul -capitolul 4

Caruselul -capitolul 3

Caruselul *Capitolul 2

Caruselul *Capitolul 1

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 20 dolari canadieni.

20,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.