Vanda, între dorință și rațiune -fragment -Clara

59276234_840931639587348_190488637165535232_n

Vanda, între dorință și rațiune

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Clara

În capul scării apare mama lui Nic, Clara, o femeie mică, durdulie, cu obraji roșii de parcă era Moș Crăciun. Nu-i lipsește zâmbetul de pe buze. E pozitivă, veselă tot timpul. Dacă povestește ceva serios, neplăcut, ea dă o notă de o normală situație, doar că se terminase rău. Atâta tot. Nu erau motive ca ea să se supere. Cuvinte ca: lasă că trece, ei și ce, au mai trecut și alții, sau nu e nimic grav, ș.a.m.d., erau în vocabularul ei de când lumea. Nu știu cum se face, dar era tare puternică. Viața, pentru ea, era o plimbare sub umbrelă, tot timpul, dacă ploua o avea, dacă era soare, la fel. Se ferea de soare și de ploaie ca și de problemele cotidiene, care nu o atingeau de nicăieri, de parcă avea o platoșă sau o armură. Părea invincibilă. O adora toată lumea. Poate că era instinctul de supraviețuire care o făcea să fugă sau să iasă repede din situațiile dificile. Părea un pește care alunecă printre ierburile adâncurilor, se ascunde printre pietrele cu dimensiuni și forme diferite. Așa, ca și problemele care sunt, care mai mici, care mai mari.

Rămăsese singură de tânără. Soțul ei se prăpădise, așa, deodată.  S-a așezat pe pat, a pus mâna la inimă, nu a mai apucat să spună ceva, că a închis ochii. Asta a fost tot. Un adio trist. Doar ea se uita cum trece în lumea celor plecați în împărăția cerului, fără să știe cu cine sau cui să-i ceară ajutor. Era tânără. Nu mai văzuse pe nimeni murind. Acel moment a întărit-o. Se uita la Nic care-și făcea lecțiile la biroul tatălui, fără să știe că acel loc va fi al lui pentru totdeauna. Ca să nu-l sperie, s-a apropiat și i-a spus cu glas normal. ” Nic, am rămas singuri, tata ne-a părăsit.” Trebuie să mergi la mătușa Vanda până când o să ne ocupăm de el ca de un creștin.

– Vrei să fii și tu la biserică, la slujbă și la cimitir? El nu răspunse, era supărat pe el, pe tatăl care plecase fără să-i spună nimic. La nouă ani Nic nu era nici copil, nici adolescent. Citise mult, așa cum spunea mătușa lui, Vanda: ”copilul ăsta o să ajungă departe, e inteligent și frumos .”După ce l-au petrecut pe ultimul drum pe Valentin, momentul cel mai trist a fost când a ajuns în dormitor s-a aruncat pe pat și a plâns, mai exact a bocit, l-a jelit. Nu se știe, îl plângea pe el, pe ea, pe Nic sau soarta care o pusese la grea încercare. Era toată îmbrăcată în negru. Arăta ca o bocitoare din vechi timpuri, care era plătită să bocească morții. Nu apucă să se elibereze de tot amarul din sufletul ei că Vanda, sora ei, intră val-vârtej în dormitor, știa că o găsește acolo distrusă și plânsă. Se îndreaptă spre patul unde zăcea Clara, o trage de mână spunându-i:

-Gata, nu mai plânge, vino cu mine.

-Unde? O întrebă printre suspine.

-Trebuie să vedem cine era cucoana cu părul roșu, care era pe aleea cimitirului și plângea de mama focului când l-au pus în groapă. Clara o privește nedumerită. Nu înțelege ce vrea să spună. Era un truc al ei ca să nu mai plângă sau era adevărat? Se șterse la ochi, se ridică. Simți picioarele de plumb. Parcă ar fi vrut să o oprească. Sau să o avertizeze că nu trebuie să știe nimic. Ajunsă în mijlocul camerei, se înmoaie și cade. Își revine în pat, unde Vanda, sora ei, o pălmuia de zor, ca să se trezească.

Vanda---4-carti

-Trebuia să mai aștept, scuză-mă! Odihnește-te! Vin imediat să te iau, mergem la bancă să plătim ce avem de plătit, nu e timp de așteptat. Clara dă din cap în semn că a înțeles, se întoarce pe o parte, Vanda iese pe vârfuri. Se întoarce agitată și obosită. Fusese acasa să mai ia ce știa ea ca trebuie la bancă. Ajunse în fața ghișeului de unde urma să scoată bani se uită curioase la domnul care căuta, căuta ceva. Fața lui era din ce în ce mai surprinsă de ce vede. Ele erau nerăbdătoare să plătească înhumarea, pomana, costumul și altele pentru a-l omeni pe Valentin. Erau căsătoriți de aproape cinsprezece ani. Nu fusese fericită cu el, dar nici chinuită. Mai mult, ea se chinuia făcându-și gânduri negre,  când el se scuza că e obosit de la serviciu și că vrea să se culce. Oricum muncea mult, pleca dimineața și se întorcea seara târziu, bietul de el. Clara, care părea că a descoperit ceva incredibil. Au intrat  în biroul administrației.

-Doamna Vasilescu, nu sunt bani în conturile dumneavoastră, sunt închise de domnul Vasilescu de mult, a retras banii de la noi. În acel moment a simțit că leșină, numai vedea nimic în fața ochilor. Iar primise o palmă de la viață. Vanda scoate din geantă cardul și plătește toate toate facturile. Au ieșit din bancă, sau așezat pe marginea bordurei vasului cu flori. Trecătorii se uitau mirați, Clara sprijintă cu capul pe umărul surorii ei, disperată și surprinsă de ce aflase. Nu-i venea să creadă. După câteva minune Clara sare ca arsă, o ia pe Vanda de mână și o trage de parcă era turbată. Fierbea de nervi.

-Vino cu mine la cimitir.

-La cimitir? De ce?

-Ai să vezi. Pe drum îi povestise cum Valentin de o bucată de vreme căra după el peste tot prin casă o pernă și că într-o noapte s-a trezit și a pus-o să-i promită că dacă moare o să i-o pună în sicriu sub cap. Nici nu știu când am ajuns la cimitir povestindu-i povestea cu perna.

-Bună, sunt fosta soție a defunctului, Valentin Vasilescu. Un domn în vârstă o privește curios, mai văzuse femei disperate care și-au pierdut soții, da asta era diferită.

– A fost adus azi dimineață, la nouă jumate. Spuse apăsat.

-E pe Aleea Pocăinței, cu Aleea Pace Veșnică. Administratorul scoate un dosar, vede certificatul de deces și certificatul de localizare a locului veșnic.

-Da, vreți să-l mai vedeți o dată, doamnă? Vă lipsește, nu-i așa? Vorbea singur.

-Off, ce să facem, uite că mai sunt soții în ziua de azi care-și plâng soții. Altele par că se bucură că au scăpat de ei. Îl urmau pe administrator în liniște, mergea agale, cu dosarul sub braț, înaintea lor. Două femei îmbrăcate în negru, ca două stafii de zi, care îl urmau în liniște. Clarei i se făcu silă. Drumul era foarte lung, credea că nu mai ajunge, era nerăbdătoare să facă ce-și propusese. Pe măsură ce se apropie, picioarele păreau că se îngreunează, parcă ar fi vrut să o oprească. Au ajuns chiar în momentul când, groparii se pregăteau să-l acopere cu pământ. Administratorul le spune să aștepte. Oricum trebuiau să scoată curelele cu care-l lăsaseră în groapă.

-Doamnă, ce vreți să facem? Privirile lor erau nedumerite.

-Să-l scoateți afară, ordonă Clara.

Groparii și administratorul au rămar împietriți.

-Cum așa doamnă? Nu se prea poate.

Atunci Clara îi cere sorei ei, Vanda banii pe care-i mai avea în geantă. La vederea banilor, groparii s-au înhămat la curele, l-au scos pe marginea gropii. Vanda mă trage de mână înapoi. Eu, nervoasă, mă reped la sicriu, cu Vanda cu tot. Dau să ridic capacul, dar, nu se poate, erau șuruburile puse.

-Deșurubați capacul.

Le spunde groparilor arătându-le banii. Unul se duce să ia șurubelnița. Se întoarce repede ca nu cumva să se răzgândească doamna și ei să nu mai vadă banii. Desface ultimul șurub.

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

Florin Caprar despre romanul Bianca, printre castele de nisip de Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca

BISS- cele mai noi volume!

Cumpara ultimele doua”bucatele de suflet”ale autoarei Mihaela CD volumele Pasi de catifea ” (250 pag) si ”Uneori elefantii zboara”(250 pag) si bucura-te de cele mai noi creatii ale autoarei Mihaela CD care aduc bucurie alaturi de imagini viu colorate! Comanda acum pachetul BISS [in valoare de 80 $] la numai 70$!.Vei primi cadou doua semne de carte din partea autoarei.

70,00 CAD

DUO! Cadoul perfect de la suflet la suflet! (softcover)

DUO! Cadoul perfect de la suflet la suflet! (softcover) Cumpara cele doua ”bucatele de suflet”ale autoarei Mihaela CD volumele ”Focul din Noi” (240 pag) si ”Binecuvantare si chin”(250 pag) si ofera-le unui suflet drag. Versuri de intensa traire ce aduc bucurie alaturi de imagini viu colorate si minunate picturi! Comanda acum pachetul DUO [in valoare de 70$] la numai 60$!

60,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.