Nora in cautatea identitatii -fragment -Virtuozul

 

108733539_4158591700848711_5624456661975004628_n

Nora in cautatea identitatii

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Virtuozul

O rază de lumină o încadrează pe ea, femeia din primul rând, nu-mi pot lua ochii de acolo, mă impresionează apariția ei, pare luminată de calea destinului. Știe ea oare ce e cu mine? Că prezența ei la concert a schimbat mintea mea de bărbat mereu în căutare de ceva nou?

O văd însoțită, e proprietatea unui bărbat. Frumos, elegant și distins. Au ocupat cele două locuri din primul rând. Ce norocos e, mă gândesc. Nu mai aud aplauzele celor din sală. Profit și o privesc pe ea. Poate că nu-și dă seama. Atunci, am hotărât să-i arăt, cât sunt eu de plăcut impresionat de prezența ei. Curios, mă simt furat definitiv de ea, aproape că-mi este greu să încep. Apariția ei emană căldură, feminitate, ceva special. Culoarea costumului elegant, fin, din mătase ca vișina coaptă îi dă o paloare de madonă. Cercelul baroc asortat cu brățara cu aceleași pietre colorate prețioase o fac diafană. Mai exact, pare că între noi s-a lăsat o cortină transparentă, care vrea să ne despartă, să ne țină departe, sau să ne prevină. Urmăresc linia piciorului care stă obraznic peste celălalt, ca să-mi arate cât e de frumos. Pantofii au pe decolteu doar un ștras, unul, discret care-mi trimite câteva raze de lumină de câte ori se mișcă. Pare dintr-un tablou. Nu, nu e, respiră. Poate că e doar în imaginația mea. Aștept intrarea mea în partitură pentru a doua parte a concertului, fac eforturi să mă concentrez. Arcușul realizat cu multă dragoste și suflet de maeștrii lutieri cu o lungă istorie în spate, acum este în mâna mea dar nu mai știu ce să fac cu el. Aștept un semn de la ea, o văd, îmi zâmbește și eu încep să-l plimb pe corzile viorii cu atâta drag, duios și cu o măiestrie de mă minunez. Eu și vioara, instrumentul cel mai sensibil și delicat, pe care-l compar cu ea, femeia, care sigur mă va răsplăti și îmi va dărui bucuria succesului, mă va recompensa. Vioara  a apărut în toate stilurile muzicale așa ca și mine în viețile unor femei umplând spațiul cu sonorități de excepție care creează un farmec aparte, ca și declarațiile de dragoste. Împreună de-a lungul anilor au dat viață, vieții, dragoste îndrăgostiților, într-un joc periculos al dorințelor ascunse.

Din când în când închid ochii, păstrez chipul femeii, nu mai am nevoie de partitură, apoi îi deschid speriat la gândul că nu o mai găsesc acolo pe locul predestinat să o vreau, să o iau cu mine pe notele partiturii, să fie muza mea. Pare că îmi șoptește notele cu glasul cald, apropae de ureche, încet, ucigător de voluptos, și eu, ca Ulise, mă duc spre sunetele care vin de undeva de departe pe unde mai fusesem, prin gând de femei purtătoare de mesaje de dragoste, de poezie și culoare. Și eu, hălăduiesc cu vioara în mână, o urmăresc, trec printr-un vârtej al neputinței, sunt acoperit de gânduri, de voci de femei care au mai fost în viața mea și pe care le-am iubit și apoi le-am abandonat, le-am închis în mintea mea ca pe notele dintr-o partitură.

Mi-e teamă să o privesc, mi-e teamă de ea, de mine, de cel ce s-a bucurat de ea, și acum riscă să o piardă în brațele unui alt bărbat care o dorește, o vreau în brațele mele, un vultur cu arcuș și vioară, un îmblânzitor de gânduri, un răscolitor de dorințe, un bărbat al nimănui și al tuturor celor ce-l vor. Și ea trăgând cu furie mantia pe care erau scrise notele, se înfășoară în ea și mă lasă descoperit, simt că îmi este frig, a luat căldura și viața, mă obligă să mă trezesc la realitate. Deschid ochii cu greu, dar mai ales cu frică, îmi este teamă că nu o mai găsesc acolo, unde o lăsasem înainte să o iau cu mine în vis. O văd, e în picioare, aplaudă delicat. Mi se pare că văd pe fața ei urma unei lacrimi. Nu-mi amintesc să fi văzut o femeie atât de emoționată la concertele mele.

Gata, publicul nu mai există, deși simt sute de ochi îndreptați spre mine de parcă ar fi înțeles cu toții ce se întâmplă. Simt că mă trezesc la viață. Că ceva se va-ntâmpla cu noi. Că viețile noastre sunt undeva jos, fără vlagă și dorință de viață. Pare că suntem condamnați și că ei sunt martorii morții noastre. Toți aplaudă privindu-mă, bărbați și femei ciudate, par marionete trecute prin viață, uzate, se prefac că înțeleg farmecul notelor, măiestria mea de violonist, au zâmbete triste pe față sau obosite de atâta fard, de atâta nemișcare obligate să stea într-un scaun tapițat doar ca să le dea confort, să se odihnească. Cine știe câte rugăciuni au făcut să se termine mai repede. Cine știe câți soți au realizat abia acum, în sala de concert că nu sunt ele femeile care ar fi trebuit să-i facă fericiți. Sau poate chiar ele sunt nemulțumite de ei, au închis ochii să se odihnească sau să doarmă, și acum se gândesc cu groază la momentul în care intervine orchestra zgomotos și că o să-i deranjeze sau sperie, o să-i trezească. Oare de ce nu ne scrie în frunte cine suntem? De ce trebuie să ne prefacem sau să ne mințim? Doamnele mulțumite că și-au etalat toaletele și bijuteriile, bărbații, costumele care zac prin șifoniere și cu care ies doar la ocazii, pantofii care-i strâng și abia așteaptă să se elibereze de ei, acasă…

 

MPV-Dragostea (1)

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

oferta 3+1

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

DĂRUIEȘTE CA SĂ FII DĂRUIT!

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.