Vanda, între dorință și rațiune -fragment -Andrei

59276234_840931639587348_190488637165535232_n

Vanda, între dorință și rațiune

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Andrei

Mă arunc obosită în pat, îmbrăcată. Sunt extenuată, am împachetat în cutii tot ce era al meu. Lucruri aduse de mine când mă măritasem cu Radu. Sunt conștientă că o să fim traumatizați în perioada divorțului prin care urmează să trecem. Aș putea să-mi promit că nu mă voi mai căsători vreodată, dar… parcă nu aș fi vrut asta. Închid ochii. Figuri neclare, culori, multe culori și forme ciudate. Credeam că m-am eliberat de el. Voiam doar să dorm, să uit, să uit tot, dar mai ales să uit cum s-a sfârșit căsnicia mea. Simt cum mă încălzesc, adorm. Tresar urlând, transpirată,  mirată, dezgustată. Mă uit pe fotoliul din faţa geamului unde se zbat obloanele din cauza furtunii şi unde îl visasem pe Radu, aşezat picior peste picior, mă privea dezgustat, avea un rânjet în colţul gurii. Spunea, râzând, Vanda, Vanda. Fusese un vis. Îmi pun palmele pe faţa obosită, contrariată, acolo, dimineaţă, în casa mea nouă, unde el nici măcar nu ştia adresa. Mă întreb cum de apăruse?… oricum, îmi stricase ziua, eu îi spuneam: “Vreau să mă săruţi, ştiu că ai multe motive pentru care nu o vei face, pentru că nu am putut să te iubesc, dar nici tu nu ai făcut nimic ca să mă înţelegi şi să mă vrei. Aşa am încheiat căsnicia noastră cum nu se poate mai rău. Acest insucces m-a lăsat slabă, tristă, incapabilă să te iubesc, să mai vreau să te caut, crezând că mai ai ce să-mi dai…” Îi spusesem tot ce probabil nu am avut timp să-i spun înainte să ies din casa lui.

Mă trezesc buimacă. Uimită de ce am visat. Închid iar ochii, îmi e somn, simt dureri peste tot, dar, mai ales mă doare capul. Mă întind, casc, îmi pun halatul şi papucii, aprind lumina, sunt intrigată de ce se întâmplă, dar mă încurajez, fac pași siguri, mă opresc în faţa oglinzii. Am un contact foarte bun cu mine, cu corpul şi mintea mea. Ştiu că procesul de îmbătrânire cu care mă lupt, se produce lent. Las să cadă halatul fin, apoi trag de bretelele cămăşii scurte de noapte, din mătase de culoarea trandafirului roz şi o las să cadă şi ea. Eu eram regina, eu voiam să văd dacă mai pot să vreau, să sper, să mai caut sau să aştept ca un bărbat să mă vrea. Mi se pare că sunt prea slabă, mă uit pe toate părţile, parcă sunt prea osoasă. În final, recunosc, corpul meu e minunat, aşa cum e,  îmi permit să îmbrac cu succes orice. Apoi, îmi privesc ochii mari, care la lumină sunt albaştri precum cerul senin de primăvară. Mă bucur de ce văd, mă născusem delicată, aerul meu  elegant şi distincţia sunt caracteristice pentru o femeie de clasă, ca mine. Mă strâmb, îmi fac cu ochiul şi plec pe vârfuri în baie. Vreau să uit visul oribil. Mă încurajez singură. Eu sunt o adevărată miss a familiei. Sora mea, Mirela, e altfel, deşi are părul blond ca aurul, ochii mari, albaştri, care sunt în contrast cu pielea măslinie. Dar eu sunt destinată să cuceresc, să am succes. Mă umflă râsul, da, râd, la ce pot să mă gândesc, acum, când abia ies din viața de familie, prăfuită, obosită, dezorientată, dar, mai ales, dezamăgită. Câte speranțe mi-am pus și cum s-a sfârșit totul. Mă pregătesc să plec la București, am tren peste trei ore. În casă, nu am cum să pregătesc nimic pentru micul dejun, sunt numai cutii în mijlocul casei și mobilă neașezată la locul ei, e prima noapte în noul apartament așa că hotărăsc să cobor în barul de peste drum. E chiar în fața apartamentului meu, pe colț. Îmi pun trenciul,  cobor scările cu gândul la o cafea caldă care să mă trezească de-a binelea. Trec strada grăbită, intru în bar,  mă opresc în fața barmanului.

-O cafea mare, vă rog, şi un corn cu ciocolată.

Comand,  mă așez pe scaunul din fața lui. Pun coatele pe bar,  aştept nerăbdătoare să beau din licoarea dimineţii divine, fără de care nu pot supravieţui. Sunt răvăşită de parcă ajunsesem în bar direct din pat. Închei nasturele de la piept, de unde se vedeau atât cât trebuie, sânii frumoşi, care se mişcau agitaţi. Îmi  dau câteva şuviţe de păr de pe frunte, pe spate, care imediat revin, aşa, ca să nu mă lase în pace. Mai încerc odată. Desfac degetele şi le trec prin părul  bogat, lung şi blond ondulat care îmi împodobeşte faţa. Mă uit în toate părţile fără să văd nimic, agitată. Mă gândesc  la ce putea să mi se mai întâmple. Barmanul, uitându-se curios la mine, îmi pune cafeaua în față.

Iau ceaşca, o duc mai întâi la nas, pentru a mă delecta cu aroma.  Întind mâna să iau cornul, încă agitată, simt un miros plăcut de parfum bărbătesc, un miros senzual acolo, în bar, îmi stârneşte curiozitatea. Pentru mine, o femeie romantică, relaţia cu parfumurile e ciudată rău.

Ca un făcut mă rotesc cu scaunul să văd cine e. Mirosul plăcut, de bărbat proaspăt ras mă incită. Dau părul după ureche ca să-l văd mai bine. În momentul următor,  ceaşca celui din dreapta e în mâna lui care, disperat, dîncearcă să o prindă.  Mă întorc, vreau să-l ajut, dar, e prea târziu. Nu știu exact ce trebuie să fac. Să-mi văd de treabă, să se descurce sau să-l ajut. Dar cum? Nu știu ce mai pot eu să fac, decât să-mi cer scuze. Și el ce dracu stătea așa aproape de mine că nu mai era nimeni, doar noi doi eram cocoțați acolo, în fața barmanului, care se uită neputincios, nu ştie dacă e cazul să intervină. Ceilalți clienți erau la niște mese ceva mai departe. Necunoscutul avea cafeaua pe pantaloni, pe cămaşă şi pe cravată. Individul mă fixează cu o privire răutăcioasă. Dar mai ales el, care, deşi era într-o situaţie neplăcută, înainte să mă trimită la origine ca un mârlan, se mai uită  o dată la mine să vadă cum să mă lovească cu vorbe urâte, deşi era dimineaţă. Coboară de pe scaunul înalt de bar, face un pas înapoi. Dar eu sunt mai disperată decât el. Nimeni nu spune nimic. Clienţii erau curioşi să vadă cum o să fie finalul. Mă apropii timid,  încerc să-i curăţ petele care erau deasupra şliţului de la pantalon. Mă aplec, încerc imposibilul cu un şervet pe care mi-l puse barmanul în mână, pe jumătate ud. Rămân blocată, mi se pare că ceva se mişcă. El mirat şi indignat se înroşeşte la faţă. Mă uit mai bine să văd măcar cu cine am de-aface. E un tip, elegant şi interesant.  Am remarcat culoarea costumului gri-petrol,  cămaşa de culoare deschisă bej deschis, nu mai văd bine, dar reţin cravata în dungi, cu  trei culori, una gri-deschis argintiu, una roz pal şi una gri-închis. Părul e în toate părţile, după ce se smucise să prindă ceaşca. Așa ceva nu mi se mai întâmplase. Îl invit la mine să-i curăț petele. El nu-mi răspunde. Văd culoarea părului mai bine, era şaten arămiu. Ochii erau căprui deschis, luminoşi,  care trimiteau săgeţi de parcă era balaur. Mi se pare că pe săgeți pune câte un sărut înveninat ca să mă doară dacă mă nimereşte. Poate că îi era milă de mine. Îl  privesc cu ochii mari de culoarea cerului,  cer iertare. Sunt într-o situație în care ar fi trebuit să mă întreb dacă e o idee bună să-l privesc cu interes. Abia pierdusem un exemplar frumos pe dinafară, cu ochi albaştri ca marea, voiam să ştiu dacă-i el cel pe care trebuie să-l aduc repede în patul meu, ca să uit de Radu. Începe să mă privească cu interes.

Ochii şi faţa mea ispăşită erau pe fundalul unei podoabe capilare imense, inele aurii care-mi curgeau pe umeri ca râurile unei dorinţe de viaţă, de căutare, de mirare că poate-l am în faţă pe el, omul care mă va salva de la singurătate. Îl umflă râsul. Mă apucă de mână, mă apropie ca să mă vadă mai bine. Distanţa dintre noi e minimă. Apoi, mă îndepărtează din nou, parcă sesizase un pericol, mă priveşte curios. Nu mă mai văzuse în bar.

-Ce naiba cauţi  la ora asta aici ? Nu te-am mai văzut niciodată.

-Plec în delegaţie la București şi am tren  la nouă, am venit să beau o cafea. Mai am două ore și jumătate până la tren, locuiesc peste drum, vino la mine să salvăm, salvabilul. Poate că o să reuşesc să scot petele.

-Da? Cum?  Că doar nu eşti  Samanta.

-Insist, nu durează mult. Am un spray care scoate tot felul de pete, pe loc.

-Hîîî, i-auzi ce minune, spuse în timp ce-şi ia geanta diplomat de pe tejgheaua barului şi trenciul.

Eu stau lângă uşă, îl aştept smerită, ispăşită şi tristă.

-Trebuie să traversăm.

Mă întorc să văd dacă mai e aşa încruntat ca atunci când încerca să prindă ceaşca. Era doar intrigat, parea că-i mai trecuse. Eu sunt cu un pas înaintea lui, şi el, ca un căţeluş, mă urma preocupat.  Bănuiam că se gândeşte: „unde naiba m-o duce nebuna asta aşa dimineaţă… la ea acasă?” Ajungem în faţa uşii de la intrare, scot cheile. Descui grăbită. Intru mai întâi eu, încep să adun de prin casă haine şi pantofii pe care-i lăsasem peste tot. Se vede că mă mutasem de curând, erau multe cutii şi dezordine. Mobila era acoperită cu cearşafuri albe, ca şi fotoliile şi divanul. Mă pierd printre cutii, căutam una unde știam că e tubul miraculos. El se  uita după mine, care când apar, când dispar pe după maldărul de cutii care desfăcute, care încă  închise.

– Vrei să te ajut?  Eu nu-i răspund.

Face câţiva paşi spre locul unde sunt eu și cutiile. Mă vede îngenuncheată printre ele, străduindu-mă să citesc ce scrie pe fiecare. Lăsă diplomatul şi trenciul pe noptiera plină cu de toate, se aplecă să mă ajute. Parcă ne jucăm de-a v-aţi ascunselea, noi, oameni serioşi.

MPV-Dragostea (1)

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

oferta 3+1

Mai citeste : 

DĂRUIEȘTE CA SĂ FII DĂRUIT!

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca

IUBESTE-MA IN FIECARE ANOTIMP-format TIPARIT (SOFTCOVER)

IUBESTE-MA IN FIECARE ANOTIMP-poezii de dragoste contine 250 pagini color in care veti gasi minunate picturi ale talentatului artist Mircea Rustiuc care au fost o sursa de inspiratie pentru autoarea Mihaela CD. Cumparati aceasta minunata carte in format TIPARIT si veti primi gratuit un semn de carte! Transport gratuit pentru primele 100 de volume comandate!

35,00 CAD

Lucky 7 format TIPARIT(softcover)

Pachetul Lucky 7 contine cele sapte volume ale autoarei Mihaela CD , versuri si aforisme imbinate cu superbe imagini color si picturi ale artistului Mircea Rustiuc. Acest pachet insumeaza 1680 de pagini care va aduc bucurie in suflet. Comandati acum acest pachet extraordinar la un pret promotional de numai 220 de dolari (valoare de 255 dolari) cu taxe postale incluse. Fiecare carte va fi insotita si de un semn de carte din partea autoarei.

220,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.