Victor Manole- PRIN ANOTIMPURILE IUBIRII-Iubeste-ma in fiecare anotimp

PRIN ANOTIMPURILE IUBIRII

VICTOR MANOLE 

Recenzie de carte-”Iubește-mă în fiecare anotimp”

      

         Cartea ”Iubește-mă în fiecare anotimp” ne poartă pe cărările iubirii,în aburi de melancolie, în  minunate trăiri și ne oferă clipe tandre, de extaz, convingându-ne că iubirea și dragostea sunt naturale în toate anotimpurile vieții. O carte filozofica de viata,  cu o scriere deosebita,  ca un balsam pentru suflet,  într-o exprimare desăvârșita,   in care poeta împarte din ea  o iubire și trimite stropi de fericire celor ce o citesc.

        Poeta Mihaela CD aflata pe un drum literar în plina ascensiune, se regăsește în fibra lingvistica  de neam  și se integrează cu demnitate, creează, dăruiește, triumfa  și rezonează cu iubitorii de cuvânt pe scena vieții.

       Ea abordează cu naturalețe  și cu dragoste,  o mare tema a literaturii universale, tema iubirii, versurile sale  purtând în totalitate amprenta inimii poetei Mihaela CD iar volumele de poezii lansate pana în prezent  sub semnătura sa, sunt existențiale sufletului.

        Poemele aflate în cartea ”Iubește-mă în fiecare anotimp” sunt  predominant romantice cu ritm și rima ce  conferă muzicalitate versului  în expresie poetica. Poeta Mihaela CD excelează, lirismul ii curge ca și sângele prin vene urmându-și rostul  și ne arata  ca ceea ce  scrie este averea  cea dăruită de Dumnezeu  din prisma viziunii literare

         Poeta Mihaela CD a scris și scrie în poeziile sale cum trebuie să fim ca oameni, într-o atenție deosebita în fiecare poezie și vers poeta imprima cuvântului scris caracterul umanului,  caracterul omului  drept  și corect  ce iubește credința,  țara și  aproapele, exprimând  în versuri  sentimente pe care le exteriorizează. Sunt convins de dăinuirea acestei cărți în timp  pentru ca  poeta Mihaela CD,   a dăltuit în versuri iubire,  azur și lumina.

        Iubirea, în poeziile Mihaelei CD  se îngemănează emoțional cu natura care este părtașă îndrăgostirii și zidește un templu ce ii atribuie un farmec deosebit, dând  o consistenta ideala  intensității vocii poetice.

Atunci când singurătatea ne inunda scânteia generatoare  de iluzii este visul  care ne privește impunător și generos și  care se strecoară  prin cuvânt liric scris creând adevărate punți ziditoare  intre generațiile  de azi și de maine .

     Volumul autoarei Mihaela CD conține 17 capitole reprezentative și deosebite în care  ne este oferita și bucuria vizual-coloristica  a unor lucrări  de arta extraordinare, coperta si picturile din acest volum  purtând semnătura talentatului artist  plastic Mircea Rustiuc

   Volumul  de poezii Iubește-mă în fiecare anotimp  este un volum de poezii de dragoste si la fel ca și celelalte volume ale autoarei  Mihaela CD și acest volum  este dedicat unei persoane  dragi, de aceasta data poeta  dedica volumul soțului dumneaei. ”Cu infinită dragoste celui care îmi  luminează și întregește universul, soțului meu iubit !”

    Harul și talentul creator al autoarei Mihaela CD  au un scop precis  dumnezeiesc, o înfrumusețare magnifică a sufletului  cititorului  atât prin  versurilor sale cât și prin  picturile oferite nouă cititorilor de maestrul  Mircea Rustiuc.

  In primul capitol ”Șoapte de iubire” scriitoarea ne conduce cu dăruire  prin ”revărsări năucitoare”, prin cuvinte sincere în templul  de iubire clădit cu  grija si  cu multa iscusința.  Aici, declarații superbe de dragoste  își găsesc loc spre inima noastră.

”Te-am întālnit în infinitul univers/Și te-am iubit ardent din prima clipā/Mi-ești un ocean de bucurie și-mi ești vers/Ești rațiunea mea de-a exista în orice clipā”(Iubitul meu ,a inimii splendoare)

 In poezia  care da titlul volumului , Iubește-mă în fiecare anotimp  trecerea timpului  ii da o nostalgie poetei amintindu-și de sărutările și  jurămintele de iubire,  de clipele de  tandrețe , din prima vara.

”Iubește-mă iubite, la fel precum odinioară/Și-atunci când toamnele nu mai au timp/Sărută-mă și alintă-mă la fel ca prima oară/Iubește-mă iubite, în fiecare anotimp !”(Iubește-mă în fiecare anotimp)

Iubirea adevărata rămâne  aceeași și peste timp și ne este prezentata o frumoasa  ”Declarație de dragoste”  într-un duet în proza interpretat de  El si Ea:  ”Șoapte de iubire”  dar și în magnifice poezii în versurile:

 ”Chiar dacă anii valsară peste noi /Inima nu-i de bătrânețe bolnava/Chiar de a trecut prin  griji si ploi /Trăiește aceeași dragoste suava! ” (Dragoste suava)

”Când ești aici, prezent în viața mea/ Tu-mi răsplătești rațiunea de a fi /Ș-atâta timp cât bunul Domn va vrea/Simțind iubirea-ti, mereu te voi  iubi”.(Simțind iubirea ta) 

 Cat de minunat ne spune poeta , nouă cititorilor că  poemul  ”Bucuria  clipelor în doi ” este ”un dulce alint” și anume ”Bucurie că-mi ești, fericire că-ți sunt ‘‘ și continuând în poezia următoare  declara” ”Ești tot ce mi-aș fi putut dori”

In capitolul 2”Pe file de iubire” poeta ne invita  sa trăim  și sa  valsam alături de dumneaei, o iubire de o puritate absolută, la care se implică și  este părtașa întreaga  natura.

”Eu te-am ales iubitul meu iubit/În toiul verii cu adieri de matase/Din sufletu-ți de stele preaslăvit/O dragoste-n priviri ți se arătase”(Iubitul meu iubit )

”In dans de licurici în zare/Steluțe aleargă si sclipesc/Iubitule din mare depărtare/Iti scriu sa știi cât te iubesc”(Sa știi cât te iubesc !)

”Iubite, ție, ca sa-ți mulțumesc/Nu mi-ar ajunge doar o poezie/Si un volum întreg iti dăruiesc/Cu dragoste, pe file de iubire!”(Pe file de iubire)

Poeta brodează liric și perfect trăirea dragostei pline de emotie,  ce o inspiră și o stimulează sa scrie versuri  de o inegalabila valoare din care reies gesturi infinite de tandrețe între îndrăgostiți și consacră versurilor iubirii o întreaga gamă de metafore si figuri de stil ca o îmbiere la contopire intr-o dragoste nestăvilită.

”Raze de bucurii se-mprastie in zare/Luminând cerul ce sclipea dantelat/Iubirea noastră pe un țărm de mare/A-induiosat pana si cerul înstelat !”(Iubirea noastră pe un țărm de mare)

”Astăzi, din fragedele mele gânduri/O mare de iubire vreau sa-ti dăruiesc /Si-am parfumat cu drag aceste randuri/Tu esti soarele vieții mele, te iubesc!”(Tu esti soarele vietii mele)

”Cânt și descânt iubirea noastră/Ce mi-e noroc și binecuvântare/Și-mi înfloresc simțiri în glastră/Caci orice zi cu tine-i sărbătoare!” (Simțiri înflorite) 

Poezia  e o muzică a sufletelor mari și sensibile, care ne permite să-i cunoaștem, lumina și căldura.Poeta  știe să  viseze,să iubească,să cânte, sa fie îndrăgostită și fericită.

”Păstrează-mă în sufletu-ți cuminte/Și-așază-mă pe ‘naltul piedestal / Unde ni-s tainicele jurăminte/Printre-adorate clipe de cristal” (Păstrează-mă în suflet)   

”Și iarăși să ne fim îndrăgostiți/Prin serile toride să vâslim/Să ne-adormim in brate fericiți/În celest decor, viu și sublim.” (Iubirii să-i dansăm pe strune) 

In capitolul 3 ”Tangoul dragostei” harul poetei Mihaela CD mă poartă emoțional și estetic pe treptele îmbietoare ale volumului, deoarece poeziile sunt din suflet și pentru suflet.

”Si-atunci când buzele ce tac/Le-ating gingaș pe ale mele/In zeu si-n înger ma prefac /In gând șoptindu-ti numele/Amandoi o sfera sa formam/O planeta unica, a fericirii /Aștrii din cer sa-i chemam/La nunta intre stelele iubirii”(Nunta intre stelele iubirii)  

Poeta înconjoară lumea albastra în barca viselor ce o poarta prin tinerete, la fel ca odinioara  in poezii ce  incanta  simturile iar cuvintele curg ritmic intr-o imbinare ce  ii accentueaza  frumusetea.

”Sa-mi fii infinitul cerului nemarginit/Sa-mi fii bucuria celui miruit/ Si vers sa-mi fii si-o poezie/Sa-mi fii simtaminte, o mie!/Sa-mi fii tot ce mi-ai fost si-am iubit/Sa-mi fii stanca mea de neclintit/Si inima sa-mi fii cu voiosie/Sa-mi fii dorului chezasie./Sa-mi fii tot ce-am iubit prin lunci/Sa-mi fii tot ce mi-ai fost atunci…”(Sa-mi fii tot ce-am iubit)

În versurile poetei ,sufletul n-are hotare iubite cititorule și se contopește în revelație poetică, filozofică și existențială asupra iubirii, într-o manieră limpede și accesibilă.

„Un trandafir si o vioara/Canta de iubire-n asta seara/Pe notele parfumate cu simtire/Canta de-amor sperând la fericire…/ Un trandafir si o vioara /Canta plângând…a cata oara?…”(Un trandafir si o vioara)

”Vino în sclipiri de stele/Sā-i descoperim simțirii/Rostul prin clipe rebele/Vino pe altarul fericirii!”(Vino pe Altarul fericirii)

Poeta  nu-si  negociază sentimente, iubirea ei e un ocean  in care înoată, purtata de harul si talentul sau poetic, pe briza sufletului său ,ca o petala in  văpaia razelor, formând un paradis liric. De remarcat îndeosebi ca norocoșii cititori ai acestei cărți vor pătrunde prin bolțile de azur si de lumina  ale cărții  sa descopere adevărate frumuseți bogate in orizont poetic  ce poarta numele Mihaela CD

”Ești jumătatea mea ,juma’ de sferă/Și soare-mi ești în orice anotimp/  Primim, sorbim ce viața ne oferă/Ești roza vieții mele și al meu răstimp.”(Ești jumătatea mea juma’ de sferă !) 

 ”Pereche inimilor noi suntem/Caci noi respiram in tandem/Dansul dragostei l-am dansat /Un unic, TU si EU amorezat”.(Un unic” Tu si Eu” amorezat) 

In capitolul 4 ”Țesând firele iubirii” poeta Mihaela CD armonizează versurile în rostire poetică  si le scrie cu vârful degetelor, cu dăruire spirituala.

  ”De-un rosu aprins țesute fire /Le-am împletit si-s adorate/Lipite-s cu-ale dorului safire/Din dragoste curata adunate”(Fire de iubire  )

”Dar dragostea noastră profunda/Nu-i chip s-o inunde nici un val/ Inimile bat pana la ultima unda/Trăind intens iubirea atemporal”

(Dragoste profunda)

Eul liric  al autoarei exprima stări sufletești  si idei  demne de apreciat si reflectat, demersul poetic confirma  adevarul potrivit căruia cuvântul  poetei  e lacrima.

”Atata-mbogatire de fiinta/Si-atâta strălucire de azur/Ne-nvaluiau far’ de stiinta/In mantia iubirilor contur/Vibram la șoaptele tăcute/Ce ni le sorbeam din priviri/Ne-nlantuiam in clipe mute  /In dulci, catifelate  rătăciri”(”Iubire nesfarsita, adevarata” )

Poeta fiind pasionata de arta si cultura, isi gaseste alinare in poezie iar roadele sale sunt versuri cu  har de la Dumnezeu.

”Vedetă-i într-un lan de necuvinte/Clipa ce-i pecetluită de-un sărut/ Căci ea trăiește-n amintiri cuminte/Ștampilă seacă, a amorului tăcut.” (Alchimia iubirii ”)

”Dezgroapā lira de smarald/Revarsā din adânc iubirea/Și-alinta-te cu tonu-i cald/Brodand în zâmbet fericirea”(”Brodand in zambet  fericirea”)

Poeta este o scriitoare profunda , de la rădăcina cuvântului  si care scrie numai versuri ce-i ating interiorul sensibil sufletesc si care dau glas sentimentelor omniprezente.

”Eu nu-s decât o undā-n licărire…/Ce mai sclipesc din când în când/Atât cât mi-o fi dat s-am strălucire/Sā luminez în vers vreun gând…”(”Eu nu-s decât…”)

”Și-am croșetat temerar în doi/Vise transformate-n năzuințe/Si-adăpostiti am stat de ploi/Într-a iubirii noastre locuințe.”(”A iubirii locuință” )

In capitolul  5 ”Așteptând”  mi se confirma încă o data ca  aceasta carte este un remediu originar , natural si sentimental  pentru sufletele sensibile,  ca o oglinda a sufletului ce-i da  poetei Mihaela CD  forța de  a scrie iar inspirația este muza si lumina lăuntrica  adusa cu pricepere  si experiența in scris. Poeta are un suflet nobil, un har si un talent,  iar aceasta înseamnă  viata  si poezie prin  muzicalitatea strofei si a versurilor  scrise de poeta.

 ”Ți-s zilele de rouā pline/Ți-s diamante și rubine/Ți-s tremuratul din simțiri/Ți-s Eu,a ochilor sclipiri.”(”Ti-s Eu ”)

”Ti-s ochii fine boabe de piper/Margele înșirate pe-o privire/Sorbit de dor, gandul efemer/Călătorește spre a lor sclipire.”(”Boabe de piper”)

”Si m-alint cu iubirea parfumata/Din gând nimeni n-o poate fura/Caci am trăit poveste minunata/Dragi amintiri ce rămân pururea”(”Iubire parfumata”)

”Pe-al daruirii candid portativ/Am rezona-n partituri iubețe/Ne-am îneca de drag gustativ/Lăsând  iubirea sa ne rasfete!”(”Rasfatul iubirii” )

Poeta  Mihaela CD nu iroseste timpul si ne convinge ca ceea ce vom citi  este un deliciu literar iar curajul si sinceritatea  o urca pe scara valorilor pentru ca scrie cu iubire, pozitivism si cu respect profund despre ce a fost  si ce este, poezia sa fiind parca  o oglinda a sufletului iar simpletea si modestia gandurilor ii dau o eleganta aparte.

”Lasā-mi toamna verdele in ochi/Sā-mi vibreze pânā-n conștiințā/ Ruginitā-i calea cu al tāu deochi/Lasā-mi toamnā vara în ființā!” (”Lasa-mi toamna vara in fiinta” )

”Canta-ma precum canti o melodie /Ce-n suflet o pastrezi foarte draga/ Canta-ma si fa din noi o rapsodie/Ca s-o interpretam o viata întreagă”(”Departare” )

”Crezi ca-s zeita si frumoasa/Ma vezi încântătoare dar nu-s/Trecuta-i tinerețea bătăioasa/Si merg cu valul spre apus…”(” Nu-s ceea ce crezi”)

In capitolul 6 ”Seductii” găsim poezii  de dragoste inspirate  din picturile  maestrului Mircea Rustiuc care o inspira pe poeta  si  care reliefează bucurii si tristeți  prin timpul si răstimpul vietii nostre al tuturor si  in care întâlnim bucuria poetei  de a da cititorilor momente  care sa le îmbogățească sufletul  mereu romantica, mereu emoționanta, oferind  multa surpriza .

”Buzele tale moi… mi-au soptitVersuri de dor, vorbe-nflacarate/Dar alta data ele,… m-au ranit/Impartind slove inveninate…”(Buzele tale)

”Esti hot destept, amorezat/Care-ai stiut sa-ti seduci prada/Si chiar mai mult, ai cutezat/Sa-ti ascunzi bine si dovada/Dar furtul e furt orice-ai face/Si scuzele fostu-ti-au in zadar/Caci n-ai avut cu mine pace/Pana buchetul l-ai adus in dar.”(Hotia iubirii)

”Ne cântă trandafiri de-amor în geam /Și parfumând iubirea aterestră/ Ne inmiresmăm cu al său balsam/Retrăind îndrăgostirea celestă” (”Indragostire celesta” )

Poeta  stapaneste arta scrisului si poeziile sale inspirate din realitati , vise imaginare sau tablouri conving si transmit  mesajul poetei incat cititorul va parcurge pagina cu pagina

”Faptura divina cu mersu-ti mlădios/Esti viciu pătruns in vene ca un drog /Tu ai sedus al meu suflet sfărâmicios/Tot scrijelind in el nebănuit prolog” (”Bezmeticele inrobiri”)

In poeziile Mihaelei CD  sunt prezentate  iubiri  reale si imaginare,  inspirate din viata de zi cu zi  a celor din jur. Un aspect  ce trebuie remarcat  este ca sunt evidențiate relațiile sănătoase de  familie in care  poeta isi dovedește unicitatea  in care  isi trăiește plenar iubirea si ii pune in lumina caracterul frumos. Poeta este de o frumusețe morala incontestabila  lupta sa păstreze iubirea bazata pe principii sănătoase sădită în familie.

”Adorā-mā atât cât sunt, aici, acum/Cāci n-am semnat un pact cu nemurirea/Iubește-mā cât calc pe-al vieții drum/Degeab-ai sā-mi regreți apoi murirea”(”Adora-ma si atât”)

”Ne râde primăvara pe alei/Și vântul ne adie în suflare/Suntem tăcuți și veseli zei/Ce n-ascultăm a timpului chemare”(”Elan primăvăratec”)

Poezia Mihaelei CD este o poezie  reflexiva marcata de evoluție oferindu-ne lecția ca viata nu e mereu curgere lina  pe drumul dragostei  si  al iubirii chiar si  iubirea adolescentina este  eternizata  prin împlinirea  iubirii  cu o atenta observare a feminității.

”Traiesc din nou, din clipa/Când in parc te-am revăzut/Iubirea si-a reîntins aripa/Desi părea de necrezut…”(”Inima nu știe carte”)

In capitolul  7”  Tandre  amintiri ” înțelegem  in mod deosebit, ca toate  amintirile iubirii, dragostei, tinereții  sunt strâns  legate de  natura, de imaginea marii, versuri  excepționale  care vor încălzi  sufletele cititorilor

”O ploaie de atingeri celestine/Mângâie marea cu al lor oftat/Se-ndrăgostesc în clipele festine/Și-apoi se-mping în larg  treptat” (”Apus celestin ”)

”Marea murmura a ei romanța /Spaland urmele pasilor pe chei  /Si-o dragoste nebuna lua fiinta/Înfiripând sărutul  c-un condei ”(”O dragoste nebuna”)

Cuvintele ce conturează imaginea poeziei, se îmbină pe fundalul timpului ce nu iarta ,cu dorința  de a menține  același ”zumzet  azuriu”  de odinioară ”Se-așează-n frunză arămiu/Și-n suflet înverzită vară/În noi e-un zumzet azuriu/Același, cel de-odinioară !‘(‘Zumzet azuriu” )

”S-aseaza calde zâmbete pe buze  /Daruind binele etern atemporal /Si-n aer zburdacesc vesele muze /Articulând  versul iubirii de coral ”

(Iubire de coral) 

”Iubirea-i coloratā-n verde crud/Și dragostea pe strune de vioarā/Ne-mbāta-n aburii dorului ud/Îmbrāțișați a nu știu câta oarā”(”Caldele atingeri”)

Nostalgia se împletește cu al clipei dor , dar poeta   se regăsește in funcție de trăiri , uneori  trista  si îndurerată  căci  ” din mandra veselie de-altădată/Rămas-am numai noi cei de acum” (”Nostalgia vremurilor colorate ”)  si uneori  respira ”clipe regăsite-n amintiri/ Le-nghit flămânzit prin rătăciri” (Respirații sacadate)   însa cu o buna strunire si prin putere de sacrificiu si dăruire  unul pentru celalalt isi  amintește  in  poezia ”Acolo unde ne-am iubit” ca ”Acolo tinerețea-i tot asa spintara/Alearga, caci n-a-mbatranit subit” si trăiește curgerea clipelor  de alta data  iar acea amintire inflorește  in sufletul poetei  si in gând.

 Atunci când deschide ecluza viselor  versurile poetei devin  ca un remediu si evidențiază forța romantismului sau generat de iubire Se regăsește in amintiri  si se zvârcolește in talmacirile pe care le respira  si o cuprinde si o aprinde in văpăi  intr-o narație poetica exemplara ”Străbate cu-a gândirii melodie/Frumoase clipe-n vesele trăiri” (Vesele trāiri )  

In capitolul  8 ” Fiorii dragostei” poeta descrie călătorii fantastice  unde este impresionata  si se simte fericita, liricizează gândurile,  emoțiile, dorurile, visele, in care se evidențiază  forța romantismului generat de iubire.

”Secundele ni se saruta din priviri/Ni-s inimile ancorate-n stralucire/Si oricat am balansa in impotriviri/Vazduhul nostru tremura de fericire”

(Valvatai de neinvins)

”Valsează-mă printre razele de soare/Ce-ți mângâie adesea chipul răpitor/Valsează-mă prin ale rouălor boare/Și prinde-mi în săruturi visul călător .”(Valsează-mă)

”Visele n-o sa ni le-oprim nicicând/Iară inima, atât cât încă-i zglobie/  Va tot alerga,  nopți și zile-n rând/Cântând aceeași adorată melodie”.

(”Aceeași adorată melodie”)   

 Poeta scrie pentru toate vârstele trăindu-si  ecourile  tinereții  în versuri pline de lumina si culoare si se adresează tuturor generațiilor sa lase  moștenire tot ce a prețuit in iubire si sa fie prin vers, o melodie vesela plina de bucurie .

”Și beți de dragostea celestă ce ne prinde /Ne agățăm în firele amorului

din noi/Căci nicio suferință-n lume /nu va vinde/Licorile ce le-am băut,

iubind în doi !” (Beția iubirii )

     

”Lasă-mă să-ți fiu o vară/Și-un descânt de primăvară/Ce-ți aduce-n prag de seară/Tremurat, ca prima oară !”(Ca prima oară…)  

”Și-n cuibul de azur al zării/Să-i desenăm contur iubirii noastre/ Îndrăgostiți iară la malul mării/Deschide-ți brațele albastre !”  (Deschide-ți brațele albastre)   

In capitolul  9 ” Mana-n mana” , cu ochii mintii poeta pictează iubirea ca piatra de temelie  izvorâta din sevele si parfumul iubirii  ca floarea de cireș  lăsând sa curgă cuvintele si clipele crosetate  in fuior de cuvinte  căreia ii sunt ca un vesmânt. Împreuna, in doi, se țes destine , împreună visează, se bucura  si cântecul de cuplu răsună mult mai bine  pe drumul senectutii urcând versantul vieții ce ii face fericiți. Si când au ajuns sus au decis sa rămână  in vârf sa privească de acolo  in orizontul larg către maine  cu speranța in iubire.

”Si-am strâns in holda bucuriei/Ani multi…Si vom mai aduna!/Iubirea pus-am piatra temeliei/Ce nu se clătină de-i vreme rea”. (Iubirea, piatra temeliei)

”Noi am decis sa nu privim in jos/Si sa rămânem sus, acolo-n vârf/Sa facem casa intr-un loc frumos/Iar bătrânețea s-o privim amorf!” (”Versantul vieții ”)

”Suntem alături, pas cu pas/Pe calea vieții plină de rubine/Și avansăm rapid, fără popas/Culegând mierea ca niște albine”(De ce suntem doi)     Poeta intr-un limbaj adecvat  ne surprinde cu gustul rafinat  de scriitor talentat, ce ne poarta  peste ani prin anotimpurile  iubirii  si  îmbină trăirile  cu nostalgia de început,  legându-le de titlul volumului” Iubeste-ma în fiecare anotimp” ceea ce   confirma așteptările cititorului și își atrage  perfecțiunea cu bun gust.

”Anotimpurile iubirii trec peste noi/Ne-alină și ne scaldă în dulci raze

Ne-mbrățișăm și-n vânt și-n ploi/Găsind mereu a fericirii oaze.” (”Anotimpurile iubirii”)   

”Ține-mi sufletul lângă inima ta/Și-ascultă-i vibrația ce-i plăpândă/ Păstrează în palmă ca pe o stea /Lumina iubirii fierbinte și blândă” (”Pășește lângă pasul meu ”)

”Alături mână-n mână mereu /Vom hoinării prin Univers /Ți-s Raza, tu ești Soarele meu/Ești slovă, iară eu ți-s vers. ”(”Hoinara”)

Poeta răspunde la întrebările destinului pe cărările împlinirii  intr-un gând învăluit, cristalizat  spre nicăieri  intre orbite  intr-un nimb etern dar totuși  cu pozitivism in stare pura  si trăire naturala legata de speranță si iubire .

”Atunci, în alte vremuri neopace/Ne-om bucura de-un alb neprihănit/ Acolo fi-va numai dragoste și pace/Iar timpul ne va fi nemărginit.”

 (În alte vremuri) 

 ”Mā sorbi și mā pierzi în clipe de jar/Ești marinarul vasului dansând pe val /Mā descânți,ți-s destin, umbrā și stejar/Navigând amândoi spre al vieții mal…”(”Navigând amândoi spre al vieții mal”)    

”Ne ducem veacul așteptând cuminți/O altă lume minunată să apară/Și adunăm tăcuți doruri fierbinți/Ce-n inimă duios se-așează pe o sfoară”

(”Aceeași primăvară”)   

In capitolul  10 ”Plutind  pe valul iubirii”  autoarea Mihaela CD  intr-o încercare  reușită  de a-si manifesta  sentimentele  ne invita într-o lume magica ”sa dansam la malul marii ”  si ”pe briza marii sa visam” pe ”Al iubirilor oval” dorind iubirea profunda din care face un  colt de rai zugrăvind fericirea in versuri ce vibrează si lasă  sa curgă divin iubirea. 

”Sunt vinovat că te iubesc/Si-o strig s-audă lumea toată/Cu mii de flori te-mpodobesc/Iubita mea, nevinovată!”(Vinovat că te iubesc) 

”Mi-ai zugrăvit in irisi fericirea/Dăruindu-mi valuri de stralucire/Pe harta vietii tu ai scris iubire/Înțelenind in suflet împlinirea”(Zugravul fericirii) 

”Iubindu-te iubesc iubirea/Nu-i chip din drum să mă opresc/Căci am semnat cu fericirea/Contract pe veci să te iubesc !”(Iubindu-te iubesc iubirea )      

”Iar atunci când clipa o să tacă/Ne-om sta-mpreună amândoi/Si mănunchi de dragoste ne facă/Căci noi suntem în lume DOI!”(Noi suntem în lume doi)

  In poezia ”Tinerețe de arama”  poeta asemuiește  trecerea timpului cu  arămiul toamnei  si ii  cere clipei tinereții sa mai stea  ca nu e timpul încă trecut  si  își cântă versul  si valul vieții  cu inima  în clocot.

”Mai stai dragă clip-a tinereții/Și dă-mi o trăire-mprumut/Mai lasă-mi fericirea vieții/Căci calea-n grab-ai străbătut .”(”Tinerețe de arama” )

 In capitolul  11” Tăceri ” poeta  este inspirata de pictura geniala a maestrului Mircea Rustiuc si dovedind încă o data  spiritul sau profund  liric  pune în versuri parfumul dragostei uneori încurcat in buclele  iubirii, zugrăvind  sentimente diverse,  ce crează stări, trăiri, emoții ce curg in cascada, intr-un flux de cuvinte atent așezate.

”Nu-ntreba de fibra-mi geme/Nici dacā freamātul s-a oprit/N-am cantārit a vieții scheme/Nu mā-ntreba de-am obosit”(Nu ma-ntreba)

”Păstrează-ti focul inimii arzând/Si nu lasa iubirea vie sa moara/Ca n-ai sa mai găsești nicicând/Vibrațiile care-ti cânta la vioara”(”Iubirea nu-i o intamplare”)

Poeta exprima vise si gânduri, dandu-le valoare artistica  prin metafore ce transmit emoții si le așează  în vers cu glas de vioara  și mărgăritare de cuvinte adunate  în filele cărții  ca o salba purtata prin flori de cant.

”Si nu te voi mai plânge zeiță fugara/De azi am sa-nchid al inimii oftat/C-am fumat impreuna ultima țigară /Si apoi mi-ai spus Adio si-ai plecat!”(O ultima  țigară)

”Azi iar va adorați la nebunie/Voi, bieți arlechini ai iubirii/Iar poimâine… nu se mai stie/De-ti juca in parodia neiubirii”(Parodia neiubirii)

”Și-atunci când plâng Iubește-mă iubite/Iubește-mă când toamnele-mi șoptesc/Că timpul ce-a trecut nu-s clipe risipite/Și-s încă tot femeia care te doresc”(Iubește-mă iubite în orice anotimp) 

Poeta este cuprinsa printre simțiri de dorul tainic  ce ii aprinde  ”vântul tinereții ” in  tresăriri ”Acolo-n tristul, marmorat zenit/Murmura oful ce il cântă marea’ ‘ (Îndrăgostitele poteci temerare) si cauta  răscolind  prin  amintiri  fericirea clipelor cândva trăite si își cheamă iubirea din zări  si astre din  ”hoinarele clipe albastre”

”Iubirea… cu fiorii-i despletiți/Alergând prin înflorite rame/Ne-mbie …să derulăm amețiți/Filmul, degustând a vieții drame”(Tinerețea-i dusă în vacanță)   

”Iar din toate foste clipe la un loc/Vreau numai  una singură măiastră/ Flacăra care-mi dansa în vesel joc/Vreau doar scânteia din iubirea noastră !”(Scânteia din iubirea noastră) 

”Bucăți de cer se cern în fumul serii/Și vii emoții mă cuprind din depărtări/Miresme se îndeamnă-n pragul verii/Hoinare clipe ce-s pierdute-n căutări”(Hoinare clipe albastre)   

In capitolul  12 ” La fereastra  inimii”  poeta, aduce cinstire  cu căldura sufletului  la fiecare gând de iubire , la  ”Imagini din al mintii paradis”, la ”iubirea albastra” concluzionând ” ”Iubește azi cu inima întreagă /Maine ar putea fi prea târziu” (Iubește Azi !) Poeta site sa pună in versuri frumos iubirea  ca un templu  și sa dea  lumina prin trăirea  versurilor sale.

In sufletul poetei miroase a vara  învelită în iz de soare  si flori, miroase a doruri, ce ritmic curg din inima ca o chemare pentru ca ea, poeta merge pe drumul  destinului, ca o rapsodie  peste cascada  dorințelor,  ca un vis din cuvânt.

”Mi-e dor să dansăm în neștire/Si să mă lipești de trupul tău/Mi-e dor să valsăm în șoptir/Iar tu să mă ții strâns mereu”.(Mi-e dor”)

”Ne amagim din nou inca o clipa/Si iar ne rade tinerețea in priviri/Si-nfulecam amor arzând in pripa/Lăsând orele repetente-n amintiri”

(”Orele repetente” )

”Și-n nopți și zile pline de iubire/Răstoarnă-mi a tristeții pacoste/ Clădește-mi cărămizi de fericire/Si-apoi pictează-mă cu dragoste!”

(Pictează-mi dragostea)

Sa fii poet înseamnă întotdeauna sa lupți în versuri  cu fermitate  apărând hotarele dreptății, ale iubirii ca sa  faci viata  mai frumoasa pentru  azi și pentru maine. Inima  poetei își varsă  oful în ”  Cantul inimii ””Varsă-ți oful inimioară/Cu parfum de lăcrimioară/Spune-ți durerea în cânt/Notele s-o poarte-n vânt!”

Poeta  este o vioara care cântă doine de zile mari, cu un farmec plin de soare ce  răsare  cu muzica sufletului dumneaei mare și sensibil  ca sa aducă fericirea și sa înlăture  unele ”noduri vide de iubire”, ”clipe de-amăgire”,  ”pale rime picurate  nepereche în galben afumat”,  care în ”prefăcute zâmbete” ”mimau iubirea sufocat si monoton” (Noduri de iubire) 

 Autoarea Mihaela CD  transpune în versuri de o sensibilitate aparte importanta  iubirii, a familiei,a credinței Ea discuta cu luna și ii spune

„ Lasă lună nopți cu boare/Și cu-adieri din înfloriri.”(Adieri din înfloriri ) iar de ziua ei ”Din toate darurile lumii… pamântești” nu își dorește nimic ce se poate cumpăra pe bani și cu credință,  ca un izvor binefăcător,   poeta  expune la rang de adevăr, ca doar Dumnezeu este atotputernic ” Tu, Doamne, ce pe  toate le-mplinesti/ Sa te-ngrijesti de scumpa, maica mea ‘‘ și ii mai cere ”Tu Doamne, dacă poți pune-mi în fata/Fetita mea Te rog sa mi-o aduci de știi!(”Ce-mi doresc de ziua mea” )

In  capitolul 13 ”Muzica iubirii”  poeta ne invita  ”Haideți sa cântăm aceasta melodie/Sa dăruim iubire și dragoste în jur” ca sa se umple lumea si cerul de iubire dăruind iubire și motiv de fericire.

Poezia plina de farmec  și de lumina ce confirma rodului creației prin fantezie ce ”răsună blând” în ”arpegii împerecheate”este. (”Melodia iubirii”)

Poeta cântă efemeritatea vieții  pornind de la iubire ca sens al vieții  care inobileaza si purifica frumosul dând sensibilitate discursului liric și  vad în poemele Mihaelei CD mult curaj și ințelepciune  si găsesc o poeta, un OM luminat pentru prezent si viitor  care mișcă lumea  prin cuvinte  si trăiri estetice

”Din roșii trandafiri mi-ai presărat petale/Catifelandu-le cu-al dragostei parfum/M-ai așezat mereu pe’nalte piedestale/Îngrijind focul, nelăsând s-ajungă scrum”(Din roșii trandafiri)

”Cu zorii bucuriei, în duet/Ne animăm șî zilele cu ploi/ Și-atunci cu pași atenți de menuet/ Pășim  săltat  peste orice nevoi…”(Pășim săltat  peste nevoi ..) 

Toate trăirile poetei Mihaela CD  sunt încadrate într-un scenariu liric perfect  într-un evantai de  emoții, sentimente si gânduri. Viata are același destin implacabil,poeta  slăvește frumosul cu dăruire de sine, poeziile fiind plămadite cu gust  si cu imensa bogăție spirituala .

Poemul ” Cine știe sa dezlege?”este superb si reprezinta mărinimos,  strigatul de iubire al poetei,  îmbrăcat în mantaua frumosului exprimat prin cuvinte meșterite cu sufletul, care  merge brat la brat cu credința, cu  întregul,  rând pe rând…

”Si cine-i lângă tine oare /În clipa aceea de mister/Cine te-ntoarce pe cărare?/E Dumnezeul Sfânt din cer!”(Cine știe să dezlege)         

”Așează-mi în gând vis de iubire/Croiește-mi o cale pășită de zei/Dă-mi sacre avuții de împlinire/Înmiresmate cu parfum de tei”(Licăriri  din amintiri)   

 ”Respir prin dragostea de tine/De Noi, cei care am fost odat’/Si nu mai știu de-i rău ori bine/Că timpu-n loc, deloc n-a stat”(Umpluți de fericire)

”Regina  viselor sa-mi fii/Sa-mi fii o liniștire/Si pana-n zbor ușor  sa fii

Sa-mi fii lira-n trăire” (Regina  viselor)

Frumusețea poetica este susținută de un puternic simt al reprezentării lirice

Poeta,  descrie o iubire și un adevăr  în care” Visăm amândoi mereu același vis” /”Suntem doi trecători prin univers/Doi galeși matadori ai vredniciei/ Ce nu lăsăm degeaba timpul șters/Înscriem slove-n cartea veșniciei/ Visând pas la pas și mână-n mână/Croim poeticului drumul ancestral//Suntem clădiți de-aceeași stăpână/ Ii acordăm culturii locul magistral.”(Matadorii vredniciei) pentru ca visul ce le umple  sufletul cu iubire a reușit  sa transforme întreaga lume  care a devenit minune, au împărțit lumina și focul  inimilor lor cu fapte  bune, doi matadori în cartea veșniciei  arzând menirea mana în mana pe drumul vieții ancestral . O bijuterie literara de toată frumusețea care  îmbină perfect  literatura cu arta  formând un regal literar.

In  capitolul 14 ”Dincolo de cuvinte” poeta reușește sa străbată cu ochii minții prin spiritul sau artist, pictura  artistului Mircea Rustiuc  care  ii este muza și care o inspira  într-o dezlănțuire de versuri transpuse în trăiri de o mare intensitate in care : plang doruri nemarginite, ganduri cernite, plânge iubirea, încrederea, credința, spiritul  cutezător  si  conștiința, dar cu o viziune nobila si plina de speranțe si vise crează o atmosfera dumnezeiasca.

”Da-mi sufletu-ți pe rana sa mi-l pun/Ca sa-mi mai vindece șoptirile de dor/Nu știu ce vrei, sa plec, ba sa rămân/Nici tu nu știi și nu poți hotărî ușor…” (Aventura iubirii)

”Si plâng dorurile nemărginite /Care ne ard și ne îneacă-n vis/ Dorințele-s de gânduri cernite/Străfulgerând al sufletului abis”

(Ale sufletului oaze)

”Te-am dorit în gând în depărtarea nopții/Ca sā-mi dezbini îndoielnice tulpini/Și te-am văzut revenind în pragul sorții/Tu, prințul meu,pierdut printre străini.(Prințul meu pierdut printre străini) 

  Poeziile sale, fac parte dintr-un buchet de flori rare, un balsam pentru suflet, cu trăiri, împliniri, năzuințe  sau dezamăgiri ce conduc cititorul  într-o lume înconjurată de liniște  si frumusețe, prin cuvinte  sincere, pornite din inima

”Cu-aceeași gură ce te săruta ades/Ti-a răspândit cuvinte otrăvitoare/ Apoi le-a reparat, ca singur te-a ales/Insa iubire-a transformat în închisoare”(O sa-ti fie bine!)

”O frunza mi-a atins obrazul/Si-am tresărit oftând ușor/In treacăt am zărit pervazul/Unde-apăreai cu-atâta dor.”(Pe strada ta)

”Secundele se-neacă-n iubire/Valsându-i magistralului trecut   /Și-n țesutele clipe-n vestire/Plăti-vor dragostei măreț tribut”(Maramă de vise)

  In poezia ‘Harul divin” poeta clădește  o mica poveste pe geografia sentimentelor și prin ruga ridica praf de stele  care comprima tristețea și ca un tril  activează  binecuvântări  în ”Ploi de talent și miruire/ De iscusință și mult spor ‘‘pe sufletul de copil.

”Și-o ploaie călduță atinse/Căpșorul firav de copilă/Iar harul cel divin învinse/Tristețea-n inima-i fragilă.”(Harul Divin)  

  In poezia ”Podoaba  dragostei” poeta, mereu spre apogeu , sorbita de retina mereu doritoare de frumos ce ii inunda fiecare fibra cu acorduri  divine din simfonia universului,  înfăptuiește ca la un adevarat festin împlinirea  frumosului personalizând  iubirea într-un ”fulgusor  de nea” ce ”murmura”  așezat în versuri maiastre. ”Si-mi răspunde sfios si blând/ Spunând ca-i a iubirii crăiasă/Ce-a hotărât sa cearnă-n gând/Arpegii fine de iubiri sa țeasă”(”Podoaba  dragostei”)

In capitolul  15 ”Priviri” poeta  inspirata de pictura  artistului Micea Rustiuc  a pus in misterioase  versuri trăiri  diverse precum trădarea, păcatul, amăgirea, patima, iubirea, împăcarea, supărarea, tivite cu meșteșug în slove feminine ce parca  nu-si găsesc liniștea și  trebuie sa hotărască asupra  garderobei  sentimentelor căci scriitura poetei plina de har dorește păstrarea portretului angelic iar  în lumina lacrimilor se naște iubirea și dragostea da în clocot prin labirintul cuvintelor. 

”Trădările tale din ochii de smarald/Șoptesc păcătoase gânduri netrăite/ Și-n verzile rătăciri adanc mă scald/Și-ți sorb cuvintele palide negrăite”(Trădările verzi)     

”Și-n serile pline de însingurare/Vā plângeți mut tristețile de dor/Ca v-ați lāsat ademeniți de trādare/Pentru o clipā disperatā de amor.” (Ademeniți de trādare) 

”Asemeni unui stol de rândunele/Ce pleacă ș-apoi vine ne-ntrebat/Tu pleci și iar revii-n zile rebele/Moment de patos, clipā de pācat !”(Clipā de pācat !) 

”Umbrele violet de speranță” – o construcție magnifica din care poezia zidește un templu de iubire , de dragoste și un  templu de carte  în care versurile sunt ca o hora a romanilor  cu iubirile noastre stelare  cosmice  si pământene  metamorfozate în fibrele  lingvistice ale acestui popor

 ”Ușoare umbre violet înmuguresc/În tinda casei ce-i de durere plină/Și împletindu-se in corul îngeresc/Ți-aduc speranțe si pacea divină”

(Umbrele violet de speranță) 

”Singurătatea te îngheață-n zidire/Si vrei răsturnarea timpului avut/N-ai înțeles că nu ți-a dat de știre/Că-ti vine vremea timpului durut”

(Nonsens)

Privind poezia poetei se detașează note albe în gama de gheata ce la răscruci ce le bântuie vântul si care  arata ce oarba e dragostea in sângele dezlanțuit  și troienit de neguri ”De jale-mi plânge ruginiul gând/Doinind balada serenarului sărut/Iar  buzele-mi uscate zac visând /La alte clipe de amor nemaivăzut”(Realități nedrepte)

 Inima plânge sub bolta de tristeți după  rodul iubirii ce a existat cândva și a rămas ”Precum  o umbra sângerândă muta” ,ce ”suspina astăzi  adâncat  de-atâta dor” și  șoptește secătuită  ca și pomii ce toamna rămân goi  de frunze și de ciripit . ” Inca-mi șoptește de iubirea noastră/ Si-ar vrea sa-nvie-al dragostei fior.” (Fiorul dragostei)

 In capitolul  16 poeta ne invita  pe  ”Aleile iubirii”  printr-un labirint al existentei iubirii, patimei și amorului și ne reda o iubire fără margini unde versurile ”Mi-e frig de răceala teribilului UNUL/ Nu știu să conjug decât cu”Noi (”Speranțe flamande”) exprima disperarea de  a nu se sfârși iubirea, dar nu e nimic la întâmplare dragostea  înseamnă  dorință  și speranță, chiar și  atunci când iubirea nu este împărtășită ”Dar m-ai respins cu privirea/Atinsa de-al indiferentei iov/Si-am înțeles nepotrivirea…Străina mea cu pălărie mov…” (Străina cu pălărie mov) și nu-i rămâne decât sa spună: ”Sărut umbra ta lăsată de fiecare pas” căci ” Tu ești pentru mine umbra interzisa.”( Ești umbra interzisa)

Poeziile  autoarei Mihaela CD sunt  un prilej de bucurie fiindcă emana iubire, simte imboldul și alintul melodios al versurilor și ce înseamnă împreună,  iubire, patima, nevoie  și zâmbetul sau curge  ca un izvor nesecat de veșnică împăcare și lacrima,în crâmpeie de bucurii, ce se-aduna-n curcubeu din care visele erup.

Si din aceasta bucurie și din aceasta iubire se hrănește în timpul rămas pana la trecerea spre nicăieri, deschizând către largul lumii, ferestre firești prin frumusețea poeziei sufletului.

”Mirele sau,un falnic stejar /Se-apropie si-o ia de mana/Iubirea sa-i aduce-n dar/Si o privește ca pe-o zână.” (Raze de iubire)

”Ne plânge simfonia toamnei în priviri/Și-n suflet ne șoptește o romanța../Suntem aceeași,… cei din amintiri/Ce suspinam prin cioburi de speranțā…(Cioburi de speranțā)

”Un geamantan de vise-am adunat /S-avem comori… la pensionare

Bagajul cu emoții l-am ornat/Pe-atunci să ne tina de-alinare(Un geamantan de vise)

  In capitolul 17.  ”Ascultând bătăile inimii ”

Mihaela CD își aude pulsul când respira de iubire  fiindcă inima ei vorbește mereu aceeași limba a iubirii, , ea pune  stropi de suflet în fiecare poezie  și creează o opera de  anvergura ce trăiește  prin ea și  luminează. Atata timp cât scriem, înseamnă ca trăim și ne scufundam în labirintul literar prin iubirea ce dăinuie pe pământ și care trebuie scoasa către lume!

”Adun stropi din fiecare slovă/Și îi revărs prin poezie /Splendidă și fluidă tera novă/Ce-mi debordezi de frenezie…(Splendidă Tera-novă) 

”Mai vino sa-mi fii pocăință/Sa-mi fii și zeu și camarad/Mai vino sa-mi fii dăruință/Si-n bratele fierbinți sa cad( Mai vino sa-mi pictezi iubire)

 Prin puterea iubirii ce o găsește în preajma, poeta Mihaela CD primește vlaga, un înger ii atinge gândul și trăirea pe care o scaldă în fericire și aleargă pe câmpiile lirice ale poeziei dăruind lumina.

”Bătăile inimii ți le socotesc /Pe vesele ritmuri celeste plutesc /Ti-s  aurie rază și te-nveselesc/In tandra dragoste te-nvăluiesc( Bătăile inimii …)     

”In mireasma iasomiilor gingașe/Strecoară-mi simțăminte aurii/Sa plutesc pe-ale iubirilor făgașe/Sa ma îmbrac în raze purpurii(Mantia noului nascut)

Poezia trece prin poeta,  zboară, coboară  și atinge pământul, te învață sa ai răbdare și speranță sa fii  de ajutor, sa trăiești dăruind, sa fii OM

” M-as face râu de apa lina/Sa curg în cascade pline de dor/M-as face ziua și ți-as fi lumina/ Orice m-as face…ca sa-ți fiu de ajutor !”(Sa-ți fiu de ajutor)

 Mereu pozitiva, calda și încântătoare, poeta Mihaela CD   își încheie șiragul de nestemate literare  din  aceasta carte  dăruindu-ne  ”Al fericirii impuls”  în care  ne  spune atât de frumos: ”Ti-s vers aproape  de inima, Ține-mă strâns…” ”Tine-ma aproape de tine”                                  

Sa o ținem  aproape de inima  dragi cititori pentru ca poeta Mihaela CD, un  OM  intre oameni, cu sufletul cald neistovit,cu speranță și frumusețe poetica, s-a născut pentru a transmite frumosul și a dărui lumina.

Versurile sale sunt pline de substanța  este coerenta, calda,  construiește o muzica cu rezonanta lirica, sensibila și romantica, dându-i  savoare  și lumina cuvântului scris încât  umple sufletul cititorului  de plăceri rare și frumusețe  drept pentru care o felicit  pentru remarcabila realizare.

 Poeta  Mihaela CD,  scrie foarte frumos  și în cartea ”Iubește-ma în fiecare anotimp” își releveaza stilul,  sensul, valoarea,  fondul creativ,  cu mare atenție.  Se vede talentul, energia, inteligenta și cugetarea. Prin poezie  autoarea înțelege albina, aude glasul ierbii rădăcinile neamului , ii vorbește cerul, marea și pământul,  se împacă cu vântul,  cu liniștea, cu lumea  pentru ca ea însăși este bucata de cuvânt.

Poeziile autoarei sunt selectate ordonat, armonizat  și transmit emoții cititorului  ca un balsam, ca un medicament,un dialog personal și unic cu o inima sincera . Cu modestie voita construiește versuri ce leagă punți  intre inimi  unde așterne o primăvară a bucuriei  în culori încântătoare.

Lucrarea este impresionanta ,un univers sincer de foarte buna calitate unde fiecare poezie este îmbrăcata de poeta în straiele ei de sărbătoare.

Citind cartea poetei Mihaela CD cu răbdare , veți afla gustul iubirii și al dragostei, veți simți o lumina care va ghidează și va deschide uși  și veți trai pe viu cu emoție  fiecare pagina . Trăim în lumina, speram în lumina  și din lumina pe care o  facem prin scris luminam pe alții  care ne citesc și astfel înfăptuim lucruri mărețe.

Dragi cititori, va invit sa citiți și sa cautați și voi sentimentele  pe care le-am găsit eu, când am citit și am scris aceasta recenzie , trăind și învățând din bogăția omului și a poetei Mihaela CD .

Doresc sa evidențiez activitatea literara de excepție a autoarei Mihaela CD care prin cărțile sale da valoare literaturii într-o bucurie împărțita cu cititorul, cu mare dragoste, iscusință si talent, însoțind viata ,crezând în libertatea poeziei ,deoarece poezia eliberează, iar volumul sau  ”Iubește-ma în fiecare anotimp” este o dovada incontestabila a iubirii poetei pe altarul artei literare, căreia ma înclin cu deosebit respect.

  Adresez felicitări și considerație  poetei Mihaela CD  fiindcă este un model de urmat pentru generațiile prezente și viitoare. Recomand cititorilor de azi și de maine  cu multa dragoste si căldură  în suflet, a citi  acest volum de poezie ”Iubește-ma in fiecare anotimp” iar Dumnezeu sa ii binecuvânteze rodniciile pe altarul literaturii romane.

Cu multa plăcere  respect și prețuire

Prof Victor Manole

membru al Ligii Scriitorilor Romani

membru al Asociației Poeților Mondiali

membru al  World Poets Association

Aici puteți să aflați mai mult despre  cartea Iubește-mă în fiecare anotimp :

Trandafir Simpetru-Despre Mihaela CD -Iubeste-ma in fiecare anotimp

Johnny Ciatlos Deak-Iubește-mă în fiecare anotimp

Al Florin Tene -Iubirea ca vibrație a inimii exprimata in eul Poetei -Iubește-mă în fiecare anotimp

AURELIA OANCA-TARAMUL IUBIRII -Iubeste-ma in fiecare anotimp

In curand ”Iubeste-ma in fiecare anotimp”

Despre cartea Iubește-mă în fiecare anotimp

Mai citește:

DĂRUIEȘTE CA SĂ FII DĂRUIT!

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Mihaela CD- dublǎ lansare de carte la Gala Artelor, Montreal

Dialog Peste Ocean, O punte de poeme pentru suflet* VICTOR MANOLE

Radio Power Love -Interviu-Mihaela & Johnny CD- realizator Lucian Dumbrava

Interviu cu Mihaela CD

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI