Incă mai poți sa nu fii de acord cu mine

Motto:

”Când ai totul nu apreciezi  nimic, dar când pierzi totul, apreciezi orice!” 

din cartea  în lucru”Prin ochii mei” autor Mihaela CD 

Chiar dacă unii dintre noi, cei plecați în lumea mare,  ne-am născut în perioada comunismului, am învățat  lecția libertății foarte  rapid căci la bine omul se adaptează mult mai repede decât  la rău.   Iar cei care s-au născut și au trăit toată viata lor liberi, habar nu au ce ar înseamna sa își piardă libertatea garantată de constituție.A-ți cere libertatea nu înseamnă că faci politică pentru că  libertatea este un drept cetățenesc și totodată reprezintă o obligație morală fată de înaintașii care au plătit-o cu sângele lor.

Libertatea pare a fi un cuvânt uzat  și decolorat la fel  ca și cuvântul democrație  care și-au pierdut din esența lor  adevărată  pe parcursul timpului. Libertatea înseamnă  zbor liber  și neînfrânat al cuvântului, înseamnă  gândire, exprimare, decizie  și manifestare liberă, înseamnă trăire în armonia sufletului, în pace și iubire,  înseamnă vânt și soare, ploi și zăpezi necernite de umbra totalitarismului a dictaturii sau a cenzurii. Acest cuvânt înseamnă multe alte lucruri la un loc, care, împreună  contraataca îngrădirea, cenzura și controlul totalitarist asupra ființei și spiritului uman.

Libertatea  și dictatura  joaca șah pe tabla mondiala iar miza este atât de mare și jocul  este atât de mocirlos încât nu vă puteți imagina!  De ani și ani  am fost cu toții ”programați”  și ”educați”   de  către media  vândută și coruptă, ziare, televiziuni, oficialități etc să vedem și să credem doar ceea ce ni se spune ”oficial” și să nu bănuim nicidecum că adevărul ar putea fi altul. 

Celor care venim din comunism mirosul ne-a rămas însă  extrem de  fin și simțim imediat dacă apare  vreo mireasma sau un iz de ”dictatură”!  Asa că, încrezându-ne în simțul olfactiv n-am stat pe gânduri și am început să studiem, să fim mai  atenți  și să cercetăm ce se întâmplă căci  prea mirosea totul a minciună gogonată! Primele lucruri ciudate au apărut chiar de la începutul pandemiei când niște  legi canadiene extrem de importante și stricte privind urmărirea și supravegherea populației  apăreau trecute cu litere mici în ziare precum ceva neimportant. Am început sa  ne punem întrebări   de ce și pentru ce se iau anumite decizii și măsuri  drastice împotriva populației,    să fim urmăriți, să ne fie ascultate telefoanele ca unor infractori, de ce  nu avem voie să circulăm noaptea de parcă atunci ies virușii la plimbare , reguli stupide și bizare care nu aveau nicio legătură cu asa zisa ”pandemie” 

Rând pe rând am fost contracarați  de  cei  care ne numeau  ” complotiști ”  dar  noi am continuat să cautăm, iar  ca și noi mai erau zeci de alte persoane trezite și extrem de conștiente care simțeau  că  nu este în regulă și  că se întâmplă ceva bizar.  Am aflat mai târziu că aveam să fim  sute, mii , zeci de mii  și sute de mii cei care gândim  dincolo de cortina murdară care ne cade în fată la  finalul unui teatru  ieftin și perfid.

Am trecut prin toate  etapele de la neîncredere  pană la soc și  disperare, căci  oricât  ieșeau la iveala zi de zi noi dovezi și  oricât  de  evident era că  ni se pregătește ceva grotesc  tot nu ne venea parcă să credem pentru că mintea noastră înregistra  dar sufletul refuza să accepte. Am trăit asa într-un voal de incertitudine și nedumerire  o vară și  apoi încă o vara,  încercând sa rămânem cât putem de  normali, să socializam și să ne întâlnim  totuși cu prieteni, în spatii  deschise în aer liber dar departe de ochii lumii. 

Neîncrederea și grija au crescut gradual,   ca și  frica dealtfel , care înmugurea  în  mintea celor care credeau în ”statistica morților”. Ceea ce se întâmpla nu avea nicidecum să semene cu ceea ce bunicii ne povestiseră despre gripa spaniolă când  oamenii cădeau și mureau pe stradă în văzul lumii.  

Si iată cum  după 2 ani de restricții  și ciudățenii  servite pe tavă de cei care ne conduc  am ajuns  ă  fim ”educați”  în spiritul obeisant  al cetățeanului  încadrat în tiparele unei societăți bolnave  de o boală  mult mai gravă decât  una gripală. Acoperiți la gură  ne priveam  unii altora ochii  tot mai înlăcrimați care nu mai găseau  ieșirea fiind  obligați   să participam într-un experiment mondial , uman,  social și medical  fără voia noastră!

 Normalul logicii lipsite de logică și frustrarea care se acumula cu fiecare zi  precum și carcotelile prin  ușa din spate au scos la iveală neputința  generalizată a  oamenilor  și convingerea  că noi  nu avem ce face că suntem prea mici  pentru cât de mare este balaurul cu multe capete.  

Zeci de manifestații  au avut loc în toată Canada  dar și în lume , manifestații care au fost raportate de media criminală ca fiind niște  evenimente minore deci nimic nu s-a schimbat. Zicala ”conduce poporul cu televizorul”  s-a  adeverit a fi cât se poate de adevărată și de actuală! 

Inițiativa camionorilor  de a realiza un convoi al libertății  ne-a adus însă  cu adevărat celor treziți,  speranța în inimile noastre  îndurerate  de atâta nedreptate . Camioanelor li s-au alăturat  mașini mici, furgonete,  utilaje agricole și tractoare,  realizându-se convoaie pe sute de kilometri  din toate colțurile Canadei. De la vest la est  timp de o săptămână s-au adunat cascade de oameni cu drapele și pancarte pe toate pasarelele, podurile și viaductele de pe traseu.Pe marginea auto-rutelor  oamenii  scandau libertate,  așteptând cu mâncare  ceaiuri calde și cafea  pe  toți cei care se îndreptau în convoi spre capitala tării.   

Cele trei săptămâni   de manifestări pașnice neîntrerupte  de la Ottawa în plină iarnă, la temperaturi ce ajungeau pană la -35 C   au  fost îmbrăcate în  gesturi  nobile și  îmbrățișări calde, pline de iubire. Oamenii  erau atât de fericiți  și de încrezători  că prin manifestația lor  vor reuși să miște ceva în inimile înghețate ale   guvernanților  încât li se citea  speranța  și bucuria pe fete. Am trăit la Ottawa, momente unice de istorie încărcate de patriotism de o înaltă vibrație umană.  Ne-am umplut cu o energie pozitivă  luminată de dorința de a fi împreună de a fi liberi și a lupta pană la capăt împreună. 

Nu  am fost niciodată mai mandră că sunt cetățean canadian și   nu  am știut că poate  exista atâta comuniune în spirit și în trăire  intre canadienii de atâtea  origini, rase și culturi. Zeci de pancarte cu mesaje clare împotriva  restricțiilor și a îngrădirilor  au fost așezate pe gardurile  de câteva sute de metri care înconjoară  Parlamentul canadian. Răsunetul  claxoanelor precum și  ecoul  imnului național cantat  în fiecare zi de  milioane de oameni  nu a reușit să  trezească  patriotismul  guvernanților   neavând loc nici măcar o singură  întâlnire  cu  protestatarii. Ignorarea și ironizarea maselor de către guvern s-a transformat încet în intimidări, amenințări, amendări  și represiuni. 

Manifestațiile pașnice  și pline de muzică și de bucurie au fost înecate într-o tăbăceală cu bate, cu  polițiști călare care au călcat oamenii în picioare, în atacuri cu arme sonice, cu gloanțe de cauciuc, gaze lacrimogene și arestări. Cruzimea cu care au fost bătuți oamenii sub ochii noștri  și  arestarea oamenilor nevinovați , legați la mâini și bătuți cu picioarele precum și  măsurile abuzive  luate asupra celor care  au făcut donații pentru mâncare și combustibil  camionorilor  ne-au făcut să înțelegem că  nu mai  avem drepturi și că trăim sub o dictatură.   Conturi bancare blocate, oameni urmăriți, hartuiți, mașini sparte și confiscate, amenzi  și  amenințări de tot felul  au fost făcute fără pic de umanitate doar pentru că acei oameni au îndrăznit să ceară libertatea. 

In tot acest timp  alte  proiecte de legi  care fac parte din planul Noii resetări  al World Economic Forum  au răsărit precum ciupercile după ploaie fără ca să știe populația. Nimic nu ne mai miră  căci guvernanții și-au dat arama pe fată  și au  arătat  cât sunt de corupți și cât de putin le pasă de popor. Șocați  de tot ce s-a întâmplat sub ochii noștri  și sleiți de puteri ne-am retras să ne oblojim rănile  dar nu am  renunțat la luptă, pentru că nu putem să ne permitem să renunțăm la un drept garantat prin constituție, dreptul  de a fi liberi! 

 Armele   scriitorului  și  ale  jurnalistului sunt condeiul si glasul, arme pe care le-am folosit în spiritul dreptății și  al  adevărului  cât am putut mai bine  pentru a trezi pe cei adormiți încă. Din păcate foarte multă lume mai  are încă o pâclă groasă așezată peste ochi și minte. Acești  oameni care  nu  citesc și nu ascultă decât  știrile de la televizor și care nu au fost prezenți la manifestații,  nu au cum să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat. Este extrem de greu să-și  elibereze gândirea din prizonieratul convingerilor falsificate, care le-au fost cimentate în creier și memorie prin comoditatea fotoliului călduț din fata ecranului.Mai mult de atât, noi, cei care luptăm și pentru libertatea lor  suntem uneori  numiți ”răzvrătiți” și  chiar asaltați cu  jigniri și cuvinte tăioase. Am avut și eu  parte de un astfel de episod și  nu-mi rămâne de spus decât atât :  noi luptăm și pentru  libertatea de a  avea o opinie diferită și  atâta  timp cât   încă  nu  s-a votat  legea cenzurii opiniei liber exprimate, (proiect de lege care se află în lucru) cel putin  teoretic  trăim ÎNCĂ   într-o  democrație  deci ÎNCĂ mai poți sa nu fii de acord cu mine. ÎNCĂ MAI POȚI! 

Cu Dumnezeu înainte  spre democrație și  libertate! 

 

Mai citește:

REVOLUTIA CANADIANA IN IMAGINI PROTESTUL CAMIONORILOR- PROTESTUL BIDOANELOR

NUMAI ÎMPREUNĂ CU IUBIRE ȘI CU PACE VOM DOBÂNDI CEEA CE NE APARȚINE DE DREPT : LIBERTATEA!

Ignoranța  și joaca  de-a libertatea

Ingerii pazitori din Ottawa exista atunci cand pornesti cu Dumnezeu la drum!

ÎNCĂ MAI CRED ÎN IZBÂNDA BINELUI

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!