Caruselul -capitolul 5

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 5

CAP. 5
Avea dreptate mama, a doua zi
dimineaţă, am ştiut ce aveam de făcut. În
primul rând, trebuia s-o caut pe Corina şi în
al doilea rând, trebuia să-mi cunosc băiatul.
Băiatul meu.
Când am venit acasă, nici nu m-am gândit
că voi avea o surpriză atât de mare. Viaţa
mea era destul de rutinată : serviciu, casă şi
invers. Acum însă, când am aflat că am un
fiu, parcă totul s-a răsturnat, parcă nimic nu
mai avusese rost şi sens până acum.
După ce mi-am luat micul dejun
împreună cu draga mea mămică, am pornit
să rezolv primul punct de pe ordinea de zi.
Aşa cum bănuiam, Corina terminase
dreptul, şi cu siguranţă este avocat. M-am
îndreptat spre judecătorie. Am intrat la
secretariat încercând să aflu ceva despre
ea. I-am tras secretarei o poveste destul de
aproape de adevăr.
-Sărut mâna, domnişoară.
-Bună ziua, domnule. Ce doriţi?
-Am o întâlnire cu doamna Corina Bratu,
dar nu ştiu unde este biroul ei.
-Pe coridor, a doua uşă pe dreapta, mi-a
răspuns secretara amabilă.
Am găsit uşor biroul, de fapt nu era o
problemă, numele ei era scris şi pe uşă. Am
intrat, cu inima bătându-mi în gât, din cauza
emoţiei. O mie de întrebări mi-au năvălit în
cap, dar trebuia să mă calmez. O masă era
goală, iar la cealaltă şedea un coleg de-al
ei, probabil. M-am prezentat şi am tras
aceeaşi minciună, pentru a da de Corina.
-Azi şi-a luat liber. Are aniversarea fiului
ei, aşa că este acasă.
-Ce mă fac? Am o problemă foarte
importantă de discutat cu ea. Aţi putea
să-mi daţi adresa ei?
-Desigur domnule, cu plăcere.
Mi-a dat adresa, după care am ieşit cu
viteză astronomică din clădirea judecătoriei.
Nu pot spune cum am ajuns la maşină, cum
am condus, cum am ajuns în faţa blocului în
care locuia iubirea vieţii mele şi fiul meu.
Am stat câteva clipe să-mi revin, apoi
mi-am dat seama că nu am cumpărat nici
flori şi nici un cadou pentru fiul meu. Am
făcut stânga împrejur şi am căutat ceva
pentru un băiat de nouăsprezece ani. Este
cam greu să te hotărăşti, mai ales când nici
nu-l cunoşti, nu ştii nimic despre el.
„Un ceas frumos, asta am să-i cumpăr”,
m-am gândit eu. Am găsit un model care
mi-a plăcut, l-am cumpărat, apoi m-am
grăbit să caut nişte flori pentru Corina. Altă
problemă. Oare ce flori îi plac? Am uitat. În
final mă hotărăsc să-i cumpăr nişte
trandafiri roşii. Sunt florile care exprimă cel
mai bine ceea ce simt eu pentru ea.
Totul fiind pregătit, m-am îndreptat spre
locuinţa Corinei. Nu ştiam ce-am să spun
când voi suna la interfon. Poate că nu-mi va
deschide şi atunci ce mă fac? Ei dar asta e,
voi vedea.
Am coborât, am luat florile şi pachetul, şi
cu nişte emoţii teribile m-am oprit în faţa
intrării, pregătindu-mă să sun. Spre marea
mea bucurie, tocmai ieşea un vecin de-al ei,
aşa că primul hop era trecut. Să vedem ce
va fi la uşă. Am ajuns în faţa uşii, am sunat
şi după câteva clipe aud paşi în hol, apoi
după o mică ezitare, uşa se deschide şi
Corina apare în cadrul ei.
-Bună, Corina.
-Bună. Cum ai aflat adresa mea?
-Ţi-aş spune, dar nu vreau să fac rău
nimănui.
-Cu ce ocazie mă „onorezi” cu vizita?
-Aş vrea să stăm de vorbă, dar nu în
faţa uşii.
-Mă rog. Poftim, intră .
Am intrat cam cu jenă, după invitaţia
„călduroasă”, dar trebuia să am curaj,
măcar acum, poate încă nu e prea târziu.
Ne-am oprit în hol, invitaţia nu era decât
până aici.
-Despre ce vrei să discutăm?
-Pentru început aş dori să-ţi ofer aceste
flori, apoi vom merge mai departe.
-Mai departe cu ce?
-Cu discuţia, bineînţeles.
-A ! Bine ! Mulţumesc pentru flori.
-Cu toată dragostea.
-Mihai ! Te rog lasă dragostea acolo
unde a rămas.
-Nu pot, Corina ! Ştiu că am greşit
grosolan faţă de tine, dar acum te rog să
mă ierţi !
-Să te iert?! Crezi că este aşa de uşor?
-Ştiu că nu este, dar cu puţin efort,
poate reuşim să fim măcar prieteni.
-Prieteni ! Hm. Să ştii că şi asta mi-e
greu.
-Te rog din suflet, încearcă ! Dacă vrei
te rog şi în genunchi, dar mai dă-mi o
şansă.
-Ce şansă vrea domnul, mami?
Am rămas amândoi blocaţi, cuvintele nu
mai reuşeau să iasă. Eu în genunchi în faţa
Corinei, iar Alexandru lângă noi, privindu-ne.
-Ce s-a întâmplat?! Am deranjat o
cerere în căsătorie?!
-Nu dragul mamei, nu. El este un vechi
prieten şi a venit în vizită la noi.
-Şi atunci de ce stă în genunchi? L-ai
pedepsit?
-Într-un fel da, spuse Corina cu un
zâmbet forţat.
M-am ridicat, am zâmbit şi eu, cam la fel
ca şi Corina, apoi mi-am amintit de
aniversarea lui.
-Ţi-am adus o mică atenţie şi îţi doresc
„La mulţi ani !”.
-Mulţumesc domnule, dar nu am reţinut
numele dumneavoastră!
-Mă scuzi, nu m-am prezentat. Mihai
Iuga, am spus eu întinzând mâna.
-Mă bucur. Alexandru Bratu, îmi spuse
fiul meu, strângâdu-mi mâna bărbăteşte.
-Mami, pofteşte-l înăuntru pe domnul
Mihai!
-Lasă Alexandru, tu ai musafiri, aşa că
eu şi Corina, vom povesti în bucătărie.
Corina îmi aruncă o privire de leoaică
încolţită, dar nu mai avea ce face, m-a poftit
în bucătărie. Am luat loc la masă, m-a servit
cu ceva şi mi-a umplut un pahar cu vin.
-Dar tu?
-Eu nu beau.
-Nici măcar de ziua fiului tău? Mai bine
zis al nostru?
-Cine ţi-a spus asta?
-Nu trebuia să-mi spună nimeni, ştiu şi
eu să fac nişte calcule şi să citesc printre
rânduri.
-Chiar dacă ar fi aşa, nu ai niciun drept !
-Nu cer mare lucru, Corina mea dragă.
Vreau doar să-l cunosc. Acest drept nu mi-l
poţi refuza.
-L-ai cunoscut, acum gata. La revedere.
-Am să mai stau puţin dacă nu te superi.
Mai am o problemă.
-Ce problemă?
-Tu.Tu eşti problema mea dragă. Te rog
să mă asculţi.
-Nu ştiu dacă am suficientă răbdare şi
putere, spuse ea aşezându-se frântă pe un
scaun.
Ochii ei au trădat sufletul şi nu au lăsat-o
să facă pe dura cu mine. Deşi nu-mi plăcea
s-o văd plâgând, m-am bucurat totuşi.
Ştiam că încă mă iubeşte dar luptă cu
dragostea ascunsă în sufletul ei. Lacrimile
ei mi-au dat speranţă, mi-au dat curaj, mi-au
dat putere. I-am luat mâna şi i-am sărutat-o.
-Te iubesc, Corina. Te-am iubit toată
viaţa mea.
-Şi atunci…
-Te rog să nu te mai chinui acum. Ţi-am
mai spus, am greşit şi te rog din tot sufletul
să mă ierţi.
-Într-un fel te-am iertat. Alexandru nu ar
fi existat, dacă nu era greşeala noastră.
-Îţi mulţumesc pentru puterea ta de a
înfrunta greutăţile, lumea, prejudecăţile.
-Ce puţin mă cunoşti ! Nu-mi pasă de
gura lumii, de prejudecăţi, iar copilul meu a
meritat să mă lupt cu orice greutate, cu
orice problemă.
-Ai dreptate, nu te cunosc suficient. Nu
mi-am închipuit că în fata aceea frumoasă,
delicată, se afla de fapt o comoară, un
diamant puternic, strălucitor.
-Şi acum ! Acum ce va fi cu noi, cu tine,
cu mine, cu familia ta?
-Nu-ţi pot răspunde atât de repede. Dar
trebuie să-mi repar greşeala faţă de tine,
faţă de fiul meu.
-Fiul tău. Ce straniu îmi sună. Până
acum a fost doar fiul meu şi atât.
-Este adevărat, dar te rog să accepţi ca
de azi înainte să fie, fiul nostru.
-Accept, dar va trebui să accepte şi el.
-Vom face totul treptat, va trebui mai
întâi să ne cunoaştem, apoi îi vom spune
adevărul.
-Şi soţia ta? Ea ce va spune?
-Nici asta nu am cum să ştiu, dar de
data asta nu voi mai fi laş.
-Să sperăm. Eu una nu mai am putere
să lupt cu trecutul. Am obosit.
-Te cred, de aceea te rog să mă laşi pe
mine să corectez greşeala.
-Am să te las, îmi spuse Corina,
aplecându-se spre mine şi punându-şi capul
pe umărul meu.
Doamne, cât de bine m-am simţit. Mi-a
fost atât de dor de această atingere. Acum
însă, parcă era mai dulce, mai puternică
decât atunci, când tineri fiind clocoteau
hormonii în noi. Cât de mult o iubesc pe
Corina mea dragă.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Mai citeste de acelasi autor: 

Caruselul -capitolul 4

Caruselul -capitolul 3

Caruselul *Capitolul 2

Caruselul *Capitolul 1

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.