Nora in cautatea identitatii -fragment -Primul sărut

 

Nora---4-carti

Nora in cautatea identitatii

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Primul sărut

Îi iau capul în mâini și o apropii spre gura mea uscată, de sete, de dorință, de curiozitate. Închid ochii, cred că e doar un vis. Simt cum mă aprind, cum sufletul meu se lasă dus de o suflare caldă, care vine spre mine. Miroase a floare, nu știu de ce e așa departe primul sărut. Oare de ce nu ne grăbim? Moliciunea buzelor ei m-a uimit. Respirăm împreună. Atingeri de buze virgine, parfumate. De guri inocente, de voință, de cunoaștere și plăcere. Pare că suntem într-un carusel, că se învârte totul cu noi. Stăm cu ochii închiși de teamă să nu se termine plăcerea și focul din noi. Apoi iar o sărut, ca un călător prin viața ei, care cerșesc sărutul, întrebându-mă dacă ea poate fi iubita mea? Pare că zbor, văd fluturi și petale de trandafir în jurul nostru. Sunt, poate, gândurile noastre… ca un miracol peste noi. Apoi nu le mai văd printre multele sentimente ce încep să le sădesc în suflet, să am curajul să-i spun că da: Te iubesc, te iubesc de atunci de când eram copii, nu aveam altă zână, și atunci, în gândurile mele, apăreai tu. De multe ori credeam că ești indiferentă și stăteam la margine de rând, așteptam vremea iubirii, dar tu nu mi-ai lăsat nimic să vreau, să nu te uit, ai fost doar dezamăgire într-un fluviu învolburat de regrete.

Și acum… suntem îmbrățișați. Nu-mi vine să mă desprind de ea, nu știu ce să cred. Aștept până când Nora se îndepărtează puțin, ca să-și șteargă niște lacrimi. Nu știu de ce plânge. Mă ridic și o ajut să se ridice și pe ea. Rămâne aproape de mine, își ferește privirea. O strâng din nou la pieptul meu și o întreb.

– De ce?

După o mică pauză, îmi răspunde:

-Nu știu de ce plâng. De bucurie, de emoție sau de teamă că nu o să te mai văd. Poate că așa e când săruți pe cineva pe care l-ai așteptat atât de mult, de când aveam codițe, visam la acest sărut, îl așteptam. E ceva care nu s-a mai întâmplat cu mine, pare că renasc, că am un corp care simte că trăiește. M-au sărutat și alți băieți, dar nu am simțit nimic, nu au fost săruturi serioase, erau așa ca de la niște frați sau prieteni. Poate că cel pe care mi l-ai dat tu când ne jucam de-a v-ați ascunselea a rezistat în timp, poate că abia acum mi-ai dat adevăratul sărut. Îți mai amintești? Dau din cap în semn că da. Nu uitasem, doar că-l pierdusem odată cu timpul care trecuse peste noi. Acum, cu tine, am simțit că mă topesc, că mă transporți în altă lume, dar că nu pot pleca, am prins rădăcini aici, lângă tine, Valentin. Asta e. Acum judecă și tu. Ce e cu noi? Numai eu sunt așa, sau ai avut aceeași surpriză? Cine știe, poate că asta e o lună care promovează la maxim iubirea.

-Nora, tu ești prima fată pe care am sărutat-o în viața mea. Nu mă întreba ce am simțit că nu știu să-ți explic. Dar pot să te asigur că e fantastic, incredibil, de necrezut ce se întâmplă cu noi doi, aici, acum. Nu vreau să te pierd. Printre atâtea sentimente simt cum se naște dorința. Pare că s-au unit destinele noastre chiar acum, aici, pentru totdeauna sau cine știe până când. Îi iau mâna și o sărut, simt aceeași plăcere lăsându-i un sărut de mulțumire pentru că e, că suntem, dar mai ales că ne-am întâlnit.

Ne așezăm pe banca de lângă noi. Suntem obosiți de atâta mirare, de cum poate să fie primul sărut. Epuizați, bulversați, nu știm încotro să mergem și nici ce să facem. Stăm nemișcați. Suntem într-o stare emoțională nouă, e pentru prima dată, nu știm încotro să o luăm. Stăm de mână, nemișcați, fiecare cu gândurile lui. Căutăm răspuns. Răspuns la o întrebare la care nu puteam să explicăm cum de întâmplarea poate să te pună față-n față cu destinul?

Cine știe? Dar cum eu sunt încins, sunt în stare să o cer de nevastă acum, aici, aștept un gest din partea ei. Cred ca dacă ar veni acest răspuns, aș crede că am putut să cuprind universul într-un singur gând. Am înțeles că nu trebuie să las vreme iubirii ca să nu se transforme într-o dezamăgire, într-o mare de regrete…

Mă simt vinovat că am sărutat-o, dar mai ales că am profitat de inocența ei. Nu știu dacă poate fi un început de drum nou în viața mea. Nu știu dacă ea, Nora, e persoana cu care destinul a hotărât să mă unească? Nu știu nimic. Închid ochii. Aștept să mă dezmeticesc ca să știu ce să-i spun ei, fetei care mi-a dăruit un sărut, unul deosebit, nevinovat și pentru care eu trebuie să fiu responsabil și să-i promit ceva. Nu știu sigur ce. Poate că trebuie chiar acum să o duc la mine, să facem dragoste. Dar mă întreb dacă și ea gândește la fel. Dacă o jignesc? Dar dacă și ea simte la fel ca mine? Ar vrea să facem dragoste? Suntem încinși, pe jar, tineri neinițiați, puri, vrem să facem ceva de care habar nu avem cum. Nu știm nici cum, nici ce…

Doamne, mă gândesc, sunt eu, robul tău, Valentin, luminează-mi mintea, învață-mă ce să fac. Simt cum îmi bate inima, mi se încinge capul numai la gândul că ar trebui să fac dragoste cu ea.

Da, sunt fixat pe această idee. Caut momentul potrivit, caut cuvinte, caut gesturi pe care nu le știu, ca să o invit la mine. Ea stă tăcută, ne ținem de mână strâns, nu vrem să ne dezlipim palmele. Pare că e o rețea de transmitere a ceea ce gândim. Poate că ideea să o duc acasă nu e rea, poate că și ea gândește la fel. Întorc capul, o privesc. Sigur așteaptă să fac eu primul pas. Dacă vede că eu nu mai spun nimic, îmi propune ea să mergem la ea acasă. Mi se pare că nu aud bine. Parcă cineva cu două talgere mari a venit și le-a lovit la urechea mea ca să mă trezească. Cum e posibil să mă invite la ea acasă? Doamne, ce minune mai e și asta?

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

Florin Caprar despre romanul Bianca, printre castele de nisip de Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.