HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL

AL FLORIN TENE

HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL

Autor: Al Florin Tene 

Trăind în veacul al şaptesprezecelea ( 1623-1662)
Blaise Pascal a fost perceput ca adversar al raţionalismului lui
Descartes, ca exaltat şi obsedat să strecoare un cal troian în “
Cetatea raţiunii “, ca herald al unei neiertătoare cruciade pentru
umilirea judecăţii lucide şi raţionale. Imaginea lui Pascal se
reducea la “ fotografia “ falsă de “apostol al raţiunii”, aşa cum
susţine Unamuno, “pionier de intuiţie “( Bergson), “campion
al credinţei “, cum spun neotomişti, explorator al “ raţiunii
inimii “( existenţialism), “ vestitor al eşecului “( personalism)
şi “ aventurier în luptă cu Hipnos şi Morfeu, zeii adormirii
simţurilor “, (n.n. ).
Mulţi din comentatori îi atribuia lui Pascal gestul funest
al lui Macbeth de a ucide somnul. Pe motiv că acesta deplângea
ursita jalnică a omului de aşi petrece jumătate din viaţă
dormind, fără a fi convins dacă cealaltă jumătate nu este un
somn, cum susţine Leon Brunschvicg în “Blaise Pascal,
oeuvres, tome I-XIV, Paris 1904-1914 “, şi mai ales
existenţialiştii, care concluzionează că fapta cea mai de seamă
a lui Pascal este lupta cu Hipnos şi Morfeu, zeii somnului şi
viselor.
Retrăgându-se , în 1654, la mănăstirea jansenistă Port-
Royal, renunţă la cercetările ştiinţifice de fizică şi matematică
şi se preocupă cu precădere de problemele moralei şi ale
filozofiei. Gândirea sa oscilează între raţionalism şi scepticism,
între ştiinţă şi religie, încercând să le împletească armonizândule.
În acest context Pascal dă în vileag neputinţa raţiunii
omului de a călăuzii existenţa abulică, lunatecă a omului,
toropită de letargia somnului, acest prolog al morţii. Însă
adevărul este că Pascal alături de Descartes au luptat pe aceaşi
baricadă a raţiunii, fiecare cu ideile lui. Cei doi au “ asediat “
pe Hipnos şi Morfeu şi această poziţie a lor este comparabilă,
prin tonus regenerator, cu îndoiala carteziană şi ilustrează, în
pofida interpretărilor mistificatoare, o inedită strategie
raţionalistă; aventura omului, fragilă “trestie cugetătoare “,
înseamnă o insistentă împotrivire faţă de acel periculos somn,
somnul raţiunii.
El proclamă superioritatea omului ca fiinţă gânditoare
asupra universului: “Omul nu este decât o trestie, cea mai
fragilă, dar este o trestie gânditoare “.
Pascal ”geniu înfricoşător “ are iluminări deosebite şi
uimeşte contemporanii cu harul său inventiv, aducând
contribuţii orizontului ştiinţei şi artei timpului- fizica,
geometria, matematica, morala şi metafizica. Maşina
asimetrică, tratatul despre vid, încercarea asupra conicelor şi
experienţele de hidrostatică reprezintă doar popasuri în
descoperirea omului.
În celebrele sale “Scrisori provinciale “( 1656-1657),
el denunţă cu vigoare logică impresionantă cazuistica iezuiţilor.
Totodată a opus speculaţiilor scolastice o serie de condiţii
logice-metodologice severe ale cercetării ştiinţifice, iar în
”Cugetări “, apărute postum în 1670, descoperim la Pascal un
părofund şi fin pshiolog. El a invocat pretinsul avantaj al
opţiunii pentru credinţă, formulând vestitul său “pariu “,
potrivit căruia, “dacă dumnezeu nu există, nu pierdem nimic,
iar dacă există, câştigăm totul. “
Năzuia să făptuiască o grandioasă “pictură a omului “,
cum remarcă nepotul său Etienne Perier(Felix Gazier, tom 13,
1914 ).Etalarea narcisiacă a eului de către Montaigne nu-i
stârneşte admiraţie lui Pascal. A păstrat totodată efuziunea
renascentistă faţă de om, sobrietatea lui Descartes şi
introspecţia lui Montaigne, combinându-le într-o originală
sinteză umanistă.
Pascal este gânditorul care, într-o analiză raţionalistă,
propunea ca viaţa fiecărui om să fie socotită nu de la naştere ci
de la deşteptarea raţiunii şi mai ales”de când omul începe să fie
zguduit de raţiune “( Blaise Pascal, Oeuvres, publicată de Leon
Brunschvicg, Pierre Boutroux şi Felix Gazier, tomul III, Paris
1904-1914 ).
Opera lui filosofică este documentul metafizic al
biografiei; ea explică imaginea tabloului complicat plin de
contrastele culorilor “pictat “ de destinul său. Viaţa lui
curmată nemilos de repede, la numai treizeci şi nouă de ani,
datorită anxietăţii şi destrămată de aporii, ne relevează un suflet
deschis din stirpa hamletiană.
Gândirea profundă îi exenţializează şi canalizează viaţa,
conferind o brumă de ordine acelei fenomenologii a dezordiniiexistenţa
sa.
Cugetările, editate postum , în 1669 şi 1670, cuprinde o
uriaşă încrengătură de maxime, monolog chinuitor al
întrebărilor fără răspuns şi al răspunsurilor pârjolite de
întrebări, vin, parcă, să întărească ideea că “logica inimii “ este
“ celălalt tărâm “, opus aceluia al raţiunii şi refractar intrării în
conul de lumină al raţionalităţii. Meditaţia lui nu este fronda
unui fanatic hotărât să dea lecţii de iraţiune veacului fascinat de
idolul raţiunii, şi nici smerenia obtuză a unui creştin habotnic,
extaziat de martirul lui Crist şi dornic să prosterne omul în faţa
crucifixului. Pascal a servit raţiunea astfel, avertizând
prevenitor că zeificată, ea se degradează şi devine incapabilă să
reflecteze asupra propriilor margini. Între apologia religiei şi
apologia raţiunii, el a ales calea mediană, a înţelege fiinţa
umană; exactitatea observaţiei, sentinţa judicioasă şi severă,
reabilitarea preceptului antic per aspera ad astra, trasformă
cugetările sale într-o veritabilă apologie raţionalistă a omului.
Fiecare om repetă destinul lui Odiseu, navigând descumpănit
între Scylla raţiunii şi Charybda inimii. Gândirea sa respectă
modelul echilibrului grec, vegheat de Nemesis, zeiţa măsurii,
înţelegând aceasta ca echilibru veşnic neliniştit al antitezelor,
ca armonie ce încă păstrează ecoul vrajbei între contrarii; el
salvează idealul măsurii, îl absolvă de rigorism, îi dedică o
logică suplă şi mlădioasă. El face o delimitare- cine se ocupă
de sum, nu mai are timp de cogito. Şi invers. Anticipându-l pe
Kant, Pascal face o demarcaţie între raţiune şi “inimă “,
argumentând că existenţa lui Dumnezeu nu poate fi
demonstrată raţional, ci este un postulat al inimii.
Anatole France a cedat tentaţiei de a da o explicaţie
patologică ardorii sufleteşti a lui Pascal.”Trebuie în primul
rând să ţinem seama că omul acesta prodigios e un bolnav şi
un halucinant “ scria el în 1892.”Mereu i se părea că vede o
prăpastie la stânga lui şi după ciudata amuletă care i s-a găsit
cusută pe haină, se pare că vedea uneori dansând flăcări
înaintea ochilor “.( Viaţa literară, Editura Univers, Colecţia
“Eseuri “, Bucureşti, 1978,p. 328 şi 329). De asemenea Aldous
Huxley împărtăşeşte ideea experienţei mistice a lui Pascal,
mărturisite de celebrul “Memento“. Primul cuvânt Foc,
exprimă extazul mistic pe viu, susţine acesta în studiu consacrat
lui Pascal.
Prin creaţie, renăscătoare flacără, filozoful are certitudinea
nemuririi-non omnios moriar. Iradiind în neodihna nopţii,
această purificare pune avanposturi faţă de orice noapte a
spiritului.Viziunea focului atestă înflăcărarea lui Pascal în lupta
cu Hypnos şi Morfeu, titanica sforţare să mântuie sufletul uman
de oroarea nopţii, de volbura abisurilor şi bezna necunoaşterii.
În opera lui Pascal, aventura trestiei cugetătoare are un
sens unic, ireversibil, de a aprinde focul sacru pe culmile
spiritului, pentru a alunga somnul raţiunii şi să sporească
lumina cunoaşterii.

7-carti-2

Mai citeste: 

TAINA SCRISULUI – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI

MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE,EMINESCU

METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE

ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ – OEROARE MORALĂ ŞI ESTETICĂ

ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIEŞI FILOZOFIE

MIHAI VITEAZUL – MARELE BAN AL CRAIOVEI

EROSUL CA ARTĂ ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ROMÂNESC

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Un gând despre „HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.