Spiritul superior al Păpușarului-Johnny Ciatlos-Deak-cronică-PĂPUȘARUL, Aurelia Rînjea

3

 

Spiritul superior al Păpușarului

  

JOHNNY CIATLOS DEAK

PĂPUȘARUL, Aurelia Rînjea

Cronică

 Volumul de poezii PĂPUȘARUL,  editura LUCVAL&KEN 2022, ediție bilingvă, româno-franceză al scriitoarei Aurelia Rînjea, ne prezintă un personaj  interesant „PĂPUȘARUL”  care se află într-o continuă căutare și auto descoperire de sine, de oameni noi, de iubire.

               Acest personaj reprezintă în fapt sufletul poetei însetat de cuvânt, în căutarea iubirii calde și profunde, care își face un fel de autoanaliză, aflat la vama dintre lumi, de unde își culege polenul solar dătător de rod. Dar așa cum spune într-un citat al său Khalil Gibran:  „Un poet este o pasăre de o desăvârșire nepământeană, care evadează din tărâmul său celest și sosește în această lume ciripind”, așa și  păpușarul împarte iubiri, trece pe la porțile oamenilor și împarte figurine „cioplite cu așchii de cer din sufletul lui” (Magic),  el este în fapt poetul ce  Scoate alchimic din cerneală / Personaje invizibile / Pe care le face vizibile / Cuvintele însuflate cu duh sfânt” (Straniu), „Seva lui vine din Cuvânt / Pe Crucea lui înflorită / Își scrie crezul / Lumea să fie mai bună / Mai umană” (Căutător).

Lumina din inima poetei este prezentată ca niște „bulgări de lumină” culeși „din Soarele Universal” și așezați „În raiul din suflet / Ca niște Faraoni ai Luminii” (De gardă). Poeții sunt „străjeri  ai lui Dumnezeu / În cetatea iubirii” (Cu har) ce  se află în viziunea poetei într-un  permanent balans, între  compasiune și înțelepciune,  ce încearcă să neutralizeze  nerostirea și timpul. Meditația și înțelepciunea poetei o apropie de Dumnezeu, prin acea muză celestă  care îi bate la poarta sufletului în singurătate.Acela care poate trăi singur, nu se aseamănă cu nimic cu o fiară sălbatică, se aseamănă mult cu înțeleptul și se aseamănă cu Dumnezeu întru totul” (Baltasar Gracian).

În volumul PĂPUȘARUL, la fel ca și în celelalte volume  ale  distinsei autoare Aurelia Rînjea, legătura cu divinitatea este evidentă, de neînlocuit și de  nezdruncinat, fiind  prezentă în  poemele sale prin versuri de intensă emoție creștină: „Unde ești / Măicuța Domnului / Cu frumusețea ta primară / Coboară printre oameni / Că au uitat cum e să fii / Smerit și curat” (Unde ești), „lumea este o pulsație / Dumnezeiască / A primului Cuvânt”  (Repetiție), „Poezia vede mereu  atomii divini din mine” (Devenire), „Să se facă Lumină  / A zis Poetul  / Imitând Divinitatea / Atunci luminile și cuvintele  / S-au aprins / Titanic şi impunător / Trist şi rătăcit / Singur dar demn / Purtând cu el / Povara începutului” (Să se facă Lumină).

Poetul nu-și găsește locul în societatea celor mulți, el are un suflet ce vibrează altfel, adesea este  considerat  ciudat, un singuratic sau chiar  un nebun, fiind  un neînțeles și acest lucru se regăsește și în versurile poetei: „Poeții sunt alungați cu pietre / Ei nu aduc profit statului / Poezia am ascuns-o în suflet” (Înstrăinare),  dar așa cum  spunea Nicolae Iorga  „Nu pe râul între pajiști, ci pe ape singuratice și amare, locuite de furtuni, se află măreția”,  însă nu înțelege toată lumea măreția și  nici procesul creației.  În mintea poetului neînțeles, în curând o altă carte va lua ființă: „ În golul minții / Amprenta unei viitoare cărți / Așteaptă latent / O umbră capătă formă / Cu rădăcinile în mine / Urmând să crească și să dea rod” (Respirație). Dar gândindu-mă la acest aspect al neînțelegerii creației, a muncii pe care o depune cel care creează,  mi-a venit în minte un citat al lui John Lennon care se simțea ofensat și sfidat chiar, de câte ori lumea nu aplauda la un spectacol pentru care el muncea  enorm: „Rog ca oamenii ce stau pe locurile mai ieftine să aplaude. Iar voi, restul, e ok dacă vă scuturați bijuteriile”. Din păcate, acest citat este mai actual ca niciodată, căci unii vin doar să-și facă prezența sau să-și etaleze bogăția, căci înăuntrul lor nu înțeleg creația.

Sufletul poetei este însingurat, dar poezia îi dă avânt și aripi,  îi dă un sens de continuitate și de rost al vieții, iar  în fapt, așa cum spunea Cioran, Singurătatea este o operă de convertire la tine însuți”  (Emil Cioran),   pentru că atunci când se întâmplă această întoarcere în sine, poeta  se întâlnește cu copilăria sa minunată și cu amintirile prețioase ce și-au găsit culcuș în căușul sufletului său, teleportându-se în propriul său univers plin de imaginație și de creativitate, astfel ea nu este niciodată singură atunci  când scrie. Un om care scrie nu e niciodată singur” (Paul Valery).

La fel cum spunea Tudor Arghezi despre poezie ca fiind un copil ce rămâne în sufletul omului: „Poezia este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur și al bătrânilor, peste durere, dezamăgire și suferință”.  La fel și în sufletul poetei, trecut prin furtunile vieții, este un copil care îi cântă, care are aripi de înger și care o apropie de tot ce e pământean și celest. Remarcăm comunicarea extra și intra senzorială  a autoarei, care  vorbește cu ploaia, cu vântul, cu păsările, cu tăcerea, cu noaptea, cu luna, cu stâncile, cu creasta muntelui, dar și cu propriul sine, cu divinitatea și cu îngerii. „Poezia învinge gravitația / E un mod de a zbura / Desprinzându-te de pământ / Cu rădăcinile alungite / Fără să le doară” (Zbor). 

Distinsa scriitoare Aurelia Rînjea este poet până în măduva oaselor, care respiră poezie. Poeți sunt mulți, dar așa cum ne spune Victor Hugo important este să ai inspirație, adică talent: „Poezia se naște din meditație și inspirație. Meditația este o însușire; inspirația este un talent. Mulți oameni pot să mediteze, dar puțini sunt inspirați”, iar domnia sa,  are talent!  

Poeta iubește atât de mult poezia încât  îi face o declarație de dragoste „Te iubesc, Poezie / Copilă cu care am crescut / Împreună / Demnă și frumoasă / Divină și generoasă / Liberă și înțeleaptă” (Te iubesc, Poezie). Poezia îi dă  autoarei o senzație de libertate, de exprimare liberă, fără încătușări și fără îngrădiri, ceea ce  creează un sentiment de apartenență, dar și de complicitate, pentru că  inspirația a sosit ca un dar divin,  care  revine și care  e acolo cu scriitoarea, la un capăt de pod, ce face legătura între real și ireal.

Mereu nemuritor, Eminescu este un purtător de stindard, al culturii și graiului românesc, atât de încercate de vreme, atât de călcate în picioare, iar poeta Aurelia Rînjea  îl  vede ca un întregitor ce ar putea renaște spiritul patriotic și conștiința de sine,  într-o întregire a neamului: „Doar Eminescu / Ne-a mai rămas / Să adune în jurul Lui / Românii din lume / Vitregiţi şi fără Ţară” (De ce nu vii).

Închiderea  în sine, în lumea sa interioară, este și o măsură de protecție a poetului,  care vrea să păstreze cu sfințenie valorile neamului românesc, sănătoase și  neatinse, iar asta poate să facă numai scriind cu iubire, în singurătatea sa, așa cum spunea  Rebreanu:  „Poetul are nevoie de singurătate și de iubire”  (Liviu Rebreanu), căci  în  lumea exterioară este  atâta nepăsare, lumea s-a îmbolnăvit de neiubire, devenind o  nelume, devenind superficială, văruită în sclipici și putredă pe dinăuntru, anormal de zgomotoasă  și de obositoare:  „E atâta zgomot în oameni”  (Unde s-au ascuns), „Voi rătăciți / Prin bezmetice ploi / Într-o erată a inimilor / Cu îndeletniciri banale / Și seifuri ascunse / În dimineața voastră / Prea scurtă” (Doar ei).

                  Lumea  interioară pe care și-o crează scriitoarea  este un palat de cleștar, unde nu poate intra nimeni și oricum nici nu ar înțelege nimeni chiar dacă ar intra, dar acolo este  în deplină armonie cu  sinele, cu  creația și cu  harul divin, căci așa cum spunea Arthur Schopenhauer  „Oamenii mărginiți caută numai să-și petreacă timpul, cei de talent, să-l întrebuințeze”.

                  Cartea  PĂPUȘARUL este o capodoperă  literară pe care distinsa  scriitoare Aurelia Rînjea  ne-o oferă din preaplinul sufletului său însingurat,  dar plin de iubire, ce se deschide ca o mimoză literară înflorindă, cu iubire  de neam, de țară și de oameni.  

Singurătatea e soarta spiritelor superioare”. (Arthur Schopenhauer) 

Johnny Ciatlos-Deak

Membru al Uniunii Jurnalistilor Independenti din Romania

    Senior Editor Globart Universum Publishing House, Canada 

7carti-web

Mai citește:

Aurelia Rinjea -recenzie-Catia gustul amar al trădării

Aurelia Rinjea-recenzie -PAULA, ÎMPLINIRE TÂRZIE

Johnny Ciatlos Deak-Iubește-mă în fiecare anotimp

AURELIA RINJEA-GÂNDURI DIN ROMÂNIA-recenzie revista nr 6/2021

Aurelia Rinjea -recenzie -Vanda, intre dorinta si ratiune

Aurelia Rinjea -NAȘTEREA POEZIEI-recenzie Binecuvantare si chin  

Aurelia Rinjea-DESĂVÂRȘIREA PRIN IUBIRE – Iubeste-ma in fiecare anotimp

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.