Caruselul -capitolul 14

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 14

 

CAP.14
Ziua procesului se apropia. Deşi îmi
doream să se termine cât mai repede totul,
aveam totuşi emoţii. Era o ruptură, o
despărţire, şi chiar dacă era dorită, nu mă
puteam preface că nu simt nimic, nu
puteam spune că nu-mi pasă. Am avut şi
zile bune împreună, aşa că, sunt afectat
puţin. Aş fi fost însă mult mai afectat, dacă
i-aş fi cerut divorţul, doar pentru a fi alături
de Corina şi de fiul meu, fără să fi ştiut de
greşelile ei. Acum îmi este puţin mai uşor,
nu-mi fac procese de conştiinţă mai mult
decât trebuie. Sper să fie doamnă, aşa cum
a fost înainte de despărţirea noastră şi să
nu îngreuneze procesul. Ar fi păcat şi urât,
să aruncăm cu noroi unul în celălalt, după
aproape cincisprezece ani de convieţuire.
Dar cine ştie ce va mai fi, ce surpriză îmi va
mai face. Nu este femeia pe care am ştiut-o,
sau mai bine zis, pe care m-a lăsat s-o văd
eu în ea.
Procesul urma să aibă loc, exact în ziua
când fiul meu trebuia să se înscrie. Sper că
la examene voi putea fi alături de el. Dacă
totul va fi bine, îmi voi lua câteva zile de
concediu şi voi merge şi eu la Bucureşti, ca
să fiu aproape de comorile mele. Cu o zi
înainte de proces l-am căutat pe Mircea, ca
să văd dacă totul este în ordine. El mă
aştepta neliniştit oarecum.
-Salut Mircea !
-Salut Mihai, ce mai faci?
-Bine, mulţumesc de întrebare ! Ce veşti
îmi dai, amice?
-Nu prea bune.
-De ce?
-Iulia a depus la dosar, declaraţiile a doi
martori care vor fi citaţi şi în proces.
-În legătură cu ce?
-Cu o relaţie de-a ta, din care ar fi
rezultat un copil.
-De unde ştie ea lucrul acesta? Asta a
fost în timpul studenţiei.
-Deci ai avut o relaţie?
-Dar cine nu are, sau nu a avut în viaţa
lui?
-Aici este vorba despre acea relaţie şi
despre un copil.
-Uite ce este, Mircea ! Am avut o mare
iubire în timpul studenţiei mele, la Bucureşti.
A rămas însărcinată, iar eu i-am cerut să
facă avort, dar am şi părăsit-o în acelaşi
timp.
-Tu, Mihai?! Ai făcut tu asta?!
-Da Mircea, şi nu mă felicit pentru asta !
-Te cred ! Cunoscându-te, pe mine mă
şochează de-a dreptul !
-Ştiu, şi-mi cer iertare. Parcă nu eram eu
însumi în acele vremuri.
-Ai fost cam egoist, nu ţi se pare? Şi
copilul, ce s-a întâmplat cu el?
-Corina nu mi-a dat ascultare şi a născut
copilul.
– Aşa se numeşte iubirea ta, Corina?
– Da, iar fiul meu este Alex şi l-am
cunoscut abia acum câteva luni.
– Cum se poate?
– Foarte simplu. Nu am ţinut legătura cu
ea absolut deloc, deci nu am ştiut nici
despre copil.
-Trebuie să-mi povesteşti totul, altfel
Iulia se va folosi de asta, şi eu n-am să te
pot apăra.
-Ştiu, tocmai de aceea nu am spus nimic
despre ei. Nu voiam să-i murdărească
nimeni, dar acum nu am ce să fac.
-Mihai, vino cu mine la o cafea şi
povesteşte-mi totul. Trebuie să fim pregătiţi.
Ne-am îndreptat spre prima cafenea şi la
o cafea şi o ţigară, i-am povestit tot ce s-a
întâmplat, din momentul despărţirii şi
reîntâlnirii cu iubita mea. Mircea îşi notase
totul, pentru a extrage ceea ce ne era
oportun în proces, şi bineînţeles ce nu leza
onoarea celor dragi mie. Mă şoca Iulia din
ce în ce mai mult, constatând că nu am
conoscut-o absolut deloc pe această
femeie. Cât de parşivă, cât de prefăcută.
Cum am putut fi orbit atâţia ani? Cum am
putut să nu observ falsitatea ei? Dar poate
că tot eu sunt vinovat. M-am complăcut şi
am acceptat felul ei de a etala relaţia
noastră în societate. M-a făcut să cred cu
adevărat în parada ei de sentimente. O
făcea doar ca să fie invidiată de alte femei.
Ce lucru urât.
Acum, după ce am redescoperit-o pe
Corina, mi se pare oribil de-a dreptul. Când
mă gândesc la unele scene din viaţa
noastră, mă ia cu greaţă. Doamne, ce viaţă
am avut? Se vede că asta a fost pedeapsa
pentru ceea ce-i făcusem Corinei. Dar asta
e, merit tot ce am primit. Acum, măcar deaş
reuşi să scap cât mai repede.
A sosit şi ziua procesului. Tremuram de
furie şi-mi era teamă de reacţia mea când o
voi vedea pe Iulia. Îmi venea s-o iau la
palme. Ar fi meritat-o din plin. Cu câteva
clipe înainte de intrarea în sala, a apărut
Mircea. Când m-a văzut, a încercat să mă
calmeze, nu era cazul să-i mai dăm apă la
moară. Ea de fapt asta aştepta. Dacă tot
am făcut-o subiect de bârfă, atunci să
bârfim domnule, aşa cum trebuie.
L-am ascultat pe Mircea şi am stat
cuminte în banca mea, lăsându-l pe el să-şi
facă meseria.
Când Iulia, prin avocatul ei, a făcut
cunoscut numele celor doi martori ai ei, am
rămas ca trăsnit. Cei doi, erau de fapt cei
mai buni prieteni ai mei, de la Bucureşti. Ei
ştiau într-adevăr, toată povestea. Dar de ce
au venit acum ca martori ai Iuliei, de ce vor
să lovească în mine? Ce întrebare? Cum să
nu lovească? Şi ei o iubiseră pe Corina, dar
ea m-a preferat pe mine. Acum loveau şi în
ea şi în mine, cu un singur „pumnal” şi în
acelaşi timp. Câtă răutate ! Ce oameni ! Eu
merit asta, dar Corina? De ce s-o
murdărească şi pe ea? De ce nu, dacă se
poate? Oamenii sunt răi, iar răzbunarea
pentru unii este ca şi viaţa pentru alţii. Nu
există, nu trăiesc dacă nu se răzbună. Şi eu
am multe cucuie în cap, dar răzbunător nu
am fost niciodată. Ce i-am făcut Corinei,
consider că este cel mai mare rău pe care
l-am făcut cuiva în viaţa mea şi pentru asta
am să îndur orice, numai ca să-mi pot
repara greşeala, să o pot avea lângă mine,
pe ea şi pe fiii mei.
Gândul la ei mi-a dat putere, am simţit
că renasc din propria-mi cenuşă, ca
pasărea PHOENIX. Mircea a fost de
milioane, nu le-a permis să se folosească
de Corina şi de Alex, nicio clipă. După un
show obositor, s-a amânat procesul pentru
luna următoare, dată la care urmau să se
prezinte şi martorii. Am ieşit total indiferent
din sală, alături de Mircea şi cu gândul la
fiinţele mele iubite.
-Ce-i cu tine, Mihai? Eşti plutitor !
-Sunt, Mircea. Gândul la cei dragi mie,
m-a ajutat.
-Pentru moment este bine, dar luna
viitoare nu va fi chiar plăcut !
-Luna viitoare vei veni singur. Eu nu mai
vin. Nu mai vreau s-o văd nici pe Iulia, nici
pe cei doi martori ai ei.
-În cazul ăsta s-ar putea să pierzi, Mihai!
-Ştiu, dar voi evita nişte nervi şi nişte
murdării.
-Este adevărat. Atunci înseamnă că eşti
pregătit să pierzi.
– Da, Mircea. Ceea ce am eu de câştigat
după acest proces, este mult mai valoros.
-Mă bucur pentru tine. Fii liniştit că eu
voi rezolva totul cât mai bine posibil.
-Ştiu, tu eşti singurul meu prieten
adevărat, şi ţinând cont de asta, îţi mai spun
un secret.
-Tot legat de voi doi?
-Da, foarte legat de noi. Corina este
însărcinată şi tot cu copilul meu.
-Haide, Mihai ! Vei fi din nou tată?
-Da, şi de data asta sunt nemaipomenit
de fericit.
-Te cred. Dar pe când evenimentul?
-După anul nou. De aceea trebuie să ne
grăbim cu procesul, aş vrea să fim căsătoriţi
până atunci.
-Las`pe mine. Totul va fi bine, vei vedea.
Te felicit încă o dată, pentru ambii copii.
-Mulţumesc. Alex este un copil deosebit,
sunt foarte mândru de el.
-Mă bucur pentru tine, bunul meu
prieten. Dar să ştii că doresc şi eu să-i
cunosc pe cei dragi ţie.
-Îi vei cunoaşte, fii pe pace. Îndată ce
termin procesul, te invit la Braşov.
-Am să vin negreşit. Acum, la revedere !
Ne vedem curând.
-Bineînţeles. Chiar dacă nu voi veni la
proces, prietenul nu-l abandonez. La
revedere !
Am dat mâna, apoi m-am despărţit de
prietenul şi avocatul meu. Nu-mi mai păsa
de Iulia şi de martorii ei. Să fie sănătoşi. Eu
am ceva mai bun, mai frumos, mai
adevărat. Îi am pe Corina, pe Alex şi pe…
încă nu ştiu, dar voi afla curând.

 

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

Nu pierde nici un capitol din romanul CARUSELUL

Caruselul -capitolul 6

Caruselul -capitolul 7

Caruselul -capitolul 8

Caruselul -capitolul 9

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.