Adrian George Itoafă*Nirvana în pielea goală*TEATRU

ADRIAN GEORGE ITOAFA

TEATRU

Nirvana în pielea goală

Autor: Adrian George Itoafă

 

Personaje:

NAIV ( personaj naiv, decis să facă o schimbare în viața lui, acceptă orice sacrificiu. Aude ceva de Nirvana și se hotărește să caute un inițiator. Este o persoană de statură medie, poartă blugi și cămașă verde de mătase, încălțat cu pantofi verzi. Ulterior renunță la haine, fiind convins de Ascet )

ASCET ( cerșetor cu aliură impozantă, aflat întâmpător lângă Naiv, pretinde că îl poate iniția și pune o vorbă bună membrilor Nirvana. Îmbrăcat cu straie sfâșiate de câini și de molii, aflat sub influența unor substanțe halucinogene, un tânăr fără căpătâi).

SFÂNTU’IERI ( o persoană adăpostită într-o canalizare, îmbrăcat cu straie ponosite, în etate, cu barbă neîngrijită, aflat în stare de ebrietate, trăiește în trecut, amintind ziua de ieri).

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ ( o persoană adăpostită într-o canalizare, îmbrăcat cu straie ponosite, în etate, cu barbă neîngrijită, aflat în stare de ebrietate, are așteptări de la persoanele cu care se intersectează).

O VOCE ( o doamnă care asistă la scenă și reacționează ca o formă de protest asupra situației penibile ale celor doi protagoniști)

POLIȚIST ( chemat să ia măsuri asupra celor două personaje).

AMBULANȚIER ( sosit la fața locului, reușește să îi imobilizeze și să îi predea la spitalul de nebuni).

GARDIAN ( dezinteresat de activitatea pe care o are, cea de a supraveghea ordinea și liniștea locuitorilor prezenți în acest așezământ).

Prolog

Acțiunea se desfășoară pe stradă, lângă o canalizare. Un naiv, auzind că Nirvana este de fapt eliberarea definitivă de suferință, că îi poate creea o stare de fericire, decide  să se elibereze de straie, pentru a pătrunde în cunoașterea non-eului, la sugestia lui Ascet. Se lasă convins să îl urmeze spre cunoaștere, deschizându-și mintea întunecată de problemele cotidiene, acceptă contra unei sume de bani să îi urmeze sfaturile.

De la început se face confuzie. Cei doi au impresia că vorbesc de aceeași Nirvana. Naivul vrea să atingă Nirvana budistă, dobândită cu ajutorul contemplației și a ascezei, în timp ce Ascetul are impresia că trebuie să îl introducă în lumea muzicală a formației Nirvana.

Ascet practică asceza, fiind un pustnic, în sensul interiorizării, trăind de cele mai multe ori singur, adăpostit într-o canalizare.

Scena 1

Se aude muzică cântată de Nirvana, Smells like teen spirit.Se trage cortina, se aprind lumini.

NAIV ( rostește cu voce tare despre frământările lui): Am auzit la cineva vorbind de Nirvana, cum, că, mă poate duce la vindecare. Biserica nu m-a ajutat, așa că, trebuie să aflu cine propăvăduiește această religie spre a mă integra.

ASCET ( un cocoșat, îmbrăcat ponosit, negru ca tăciunele, reușește să îi insufle încredere naivului, se scutură, luând poziție de drepți și i se adresează ): Salut! Nirvana, zici? Cauți să ajungi rapid la Nirvana, eu sunt alesul, trebuie să mergem. E cale lungă, dar merită să ajungi la sunetele ei.

NAIV(nedumerit): Ce sunete?

ASCET ( explicând): Acești rockeri sunt bestiali.

NAIV ( puțin confuz ): Ce vrei să spui? Dar, hai, ce mai contează, s-ajung degrabă, hai!

ASCET( grăbit să-l prindă din urmă ): Pentru a ajunge la Nirvana, trebuie să plătești Apăi, hai! S-o luăm pe scurtătură. Dar e musai să te lepezi de straie și păcat.

NAIV: Cam, cât?  La mine am o mie. Ce mare grozăvie,  de straie eu mă lepăd cât ai clipi și de păcat, de care-s încurcat. S-ajungem la Nirvana.

ASCET: Sunt buni și ăștia frate, avem de mers pe jos.

Intrând în canalizare, Naivul aruncă îmbrăcămintea ce este vinovată.

ASCET: Așa, e mult mai bine.

NAIV: Dar tu, de ce ești îmbrăcat?

ASCET: Să nu uităm, eu am atins Nirvana. S-o luăm pe scurtătură.

NAIV ( întrebător): Pe care scurtătură?

ASCET ( convingător): Ca să ajungi trebuie să mergi la trepte.

NAIV ( se îndreaptă spre trepte): Am ajuns la trepte, ce să mai fac?

ASCET ( îl urmează): Trebuie să cobori mai întâi.

NAIV ( bate din picioare): Am coborât o treaptă.

ASCET ( nehotărât ): Dacă ai coborât, urcă.

NAIV ( bucuros ): Să urc de-mi ceri, eu urc.

ASCET: Da, domnule. Aveți atât, o treaptă.

NAIV: După o altă treaptă?

ASCET: Poți să cobori.

NAIV: Iar să cobor?

ASCET: Da., nu mai sta pe gânduri.

NAIV ( temător): Cobor, da-i întuneric.

ASCET: Coboară degrabă, ai grijă la cap.

NAIV: Cam cât?

ASCET ( glumind) : Vreo 666 trepte.

NAIV ( credul, pregătit să coboare) : Văleu! Mă țin picioarele la astă încercare?

ASCET ( râde) : La coborâre, este ce-l mai ușor.

NAIV ( se oprește) : Dar, de ce este necesar să cobor atâtea trepte?

ASCET ( impunător) : Ca să atingi Nirvana, trebuie să suferi. Ai suferit?

NAIV ( plângător, și suferind ) : O, da! Am suferit de picioare nătânge, de șale, de toate bolile.

ASCET ( privindu-l fix în ochi ) : Și te mai dor?

NAIV ( odihnindu-se) : Nu. Chiar nu.

ASCET: Atunci nu te mai plânge.

NAIV ( coboară) : Este din ce în ce mai frig și întuneric frate.

ASCET ( îmbărbătând) : E bine, asta e calea de urmat.

NAIV: Mi-e sete și foame.

ASCET: Nu ai nevoie, trebuie să postești, să cureți trupul de păcate.

NAIV ( puțin dezamăgit) : Să postesc? Proștii postesc, eu vreau mâncare și apă.

ASCET ( îndrumând) : Bine, vezi culoarul din stânga?

NAIV: Îl simt, nu ai o lumânare?.

ASCET ( continuând să îndrume) : Ce faci, unde pășești? Pășește la stânga.

NAIV ( se conformează) : Am pășit.

ASCET: Vezi pe jos hrană?

NAIV: Nu văd, parcă aș fi orb.

ASCET: Întinde brațele, ce simți?

NAIV: Cuprind un hoit.

ASCET: Deci, simțurile-s bune!

NAIV: Nu mai doresc nimic, vreau doar să ies.

ASCET: Așadar, te-ai potolit?

NAIV ( amintește despre ce și-ar dori) : Vreau să ating Nirvana, dar trebuie s-o văd.

ASCET: Aici, la stânga, iar, coboară până la final.

NAIV: Of, unde-o fi finalul!

ASCET: Ești fix, la jumătate.

NAIV ( dezamăgit de câte-s de îndurat) : Atât, la jumătate?

ASCET: Atât.

NAIV: N-am aer, nu pot să mai respir!

ASCET: Atunci, fă iar la stânga.

NAIV: Pardon! Nu vreau, virez curând la dreapta.

ASCET: E treaba ta.

NAIV: Au! Ajutor! Un lift hodorogit mă poartă sus la trepte. O iau de la început!

ASCET: Cum n-ai dat ascultare, o iei de la-nceput.

NAIV: De-aș mai avea răbdare!

ASCET: Pentru a ajunge să te integrezi în absolut, trebuie să te cureți de păcate, să ai răbdare frate.

NAIV: Ce-nseamnă asta! Să sufăr până pier?

ASCET: Nu ai să pieri. Așa cum ai acceptat cu ușurință să intri în păcat, așa te lepezi, e adevărat mai greu. Ce e ușor, e lucru memuncit, este greșit.

NAIV: Atunci, sfârșește-mă odată, că nu mai pot.

ASCET: Ba, ai să poți. Atingi curând Nirvana.

NAIV: Nirvana, nu mai pot…

ASCET: Atunci când crezi că nu mai poți, mai poți puțin, e simplu, voința e în tine.

NAIV: M-ai păcălit. M-ai stors de vlagă, și uite, am îmbătrânit.

ASCET: Trebuie să cuprinzi toate etapele, mai ai puțin și-ți vei cunoaște calea.

NAIV: Cât de tarziu să fie, adâncul mă înspăimântă?

ASCET: Mai ai puțin!

NAIV (simte că ceva nu este în regulă): Ce ghinion! Văd iar pisica neagră, și-mi ceri să mai cobor?

ASCET: Nu ai de ales. Îți cer, iar să cobori. Alege cifra 3, 6 sau 9, vor fi de ajutor.

NAIV: O, da, numere înălțătoare. Aș vrea să nerg pe 19, mărite vorbăreț? Atunci eu m-am născut.

ASCET: Complicate-s căile Domnului.

NAIV: Bine, aleg să merg pe 19, și iarăși cer ceva.

ASCET: Ce mai vrei, omule?

NAIV: Vreau 19 ani, acolo să rămân.

ASCET: Nu se poate, nu.

NAIV ( rugător) : E, hai, că poți! Uite îți dansez sau cânt, ori ce vrei tu, alege.

ASCET: Îmi ceri să aleg?

NAIV: Da.

ASCET: Nu vreau, îmi e de ajuns că mă cicălești cu banalități, mai vrei să-mi cânți, să joci?

NAIV: Te rog!

ASCET: Hai, fie, rămâi cu sufletul ca la 19 ani, trupul în schimb se va usca, te vor durea toți anii ce au fost uitați, vei suferi de boli crunte și multe alte întâmplări ce vor urma, nu pot să-ți spun, le vei simți pe toate.

NAIV: Ok! Doar ce-ai promis!

ASCET: Am promis, să te simți ca un adolescent. în timp ce trupul îmbătrânește. Tu ai decis să mergi pe 19.

NAIV: Of, da, 19 ani! Să schimb aș vrea și luna.

ASCET: Luna este un satelit ideal, îți luminează  calea.

NAIV: Nu mă refer la luna de pe cer, cer să se schimbe luna din calendar. Să fie de se poate chiar luna mai, renașterea, măi frate !

ASCET: De ce alegi renașterea și timpul mereu nepotrivit, când totu-i hărăzit pe 19 noiembrie, eu mi-aș alege textul ce mi-e sortit, cu bune și cu rele.

NAIV: Nu eu am ales să fiu părtaș acestui timp terestru,el m-a ales, nepotrivit ca restul. Să-l fi ales, l-aș fi ales, dar, deosebit de restul. Noiembrie e rece, și timpul trece, mă înghiontește. Sunt prizonier de restul. Habar nu am cum sunt purtat spre temnița grăbită a maturității.

ASCET: Ignoră-l pe 19 noiembrie, fă permutări mărețe, alege-l dacă vrei pe 13.

NAIV: Nu, nu 13, este cu ghinion. Aici sună clopotele sfârșindu-mi viața. În timp ce dorm eu vreau să aud talanga-n asfințitul ce strigă adunarea cornutelor însetate, coborate la izvoare, unde se aud prelungi scurgeri line ce dezmorțesc văcarii…Of! Iar mă ceartă colegii, de cameră și restul par a fi, fantome îngrozitoare.

ASCET: Pușchea pe limba ta!

NAIV: Azi cică-s liber, dar nu-s, nu am habar. De par a fi, ținut de cineva? Mă ține, că dacă nu, plecam. Matusalemic împiedicat de grijile purtate ca papucii, uit că-s prezent pe treisprezece. Treisprezece…

ASCET: Așa crezi tu, că este cu ghinion, și-ți merge prost. Fugi de aici, ce are sula cu prefectura?

NAIV: Are cum are pisica neagră.

ASCET: Ce are pisica neagră?

NAIV: Aduce ghinion. Vezi tu, mereu aduce ghinion. Trebuie să rumeg timpul, să rumeg iar ceva. Surpriză! Îmi încolțește grâul. Număr răsadurile. Treisprezece… Bănuiam eu că se întâmplă ceva! La naiba! Trebuie să ajung degrabă la toaletă. Fac treisprezece pași și ajung. Of! Uit de la mână la gură. Normal că uit, doar sunt matusalenic, să nu spun schizofrenic.  Și cum stau aici în astă grotă, ascult dangăte de talangi, coborând spre valea cu așteptări și dealul cu soare unde eu sunt mare. Mare cât marea cea mare, scofală.

ASCET: Hai, fie, rămâi cu sufletul ca la 19 ani.

NAIV: Te rog, pășește.Simt iar ceva, pe cineva…

ASCET: Halucinezi. Ți-e teamă de ceva?

NAIV: Hai, nu mă supăra, am dat de cineva. Aprinde o lumânare, să văd pe ce-am călcat.

SFÂNTU’IERI: Pardon, pe sfânta mama mare. Sunt Sfântu’ Ieri, în timp ce coborai în tainice umbre tenebre, purtat spre iluzii sfârșite, te împiedicai de trupu-mi zgribulit.

NAIV: Să-mi fie cu iertare, îmi dați o îmbrățișare!

SFÂNU’AȘTEAPTĂ: Nici n-a mâncat, nici gura nu-i miroase și tu  ceri așa ușor o caldă îmbrățișare?

NAIV: Atâta cer!

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ: Miroși ca un rahat.

SFÂNTU’IERI: Și-mi ceri o simplă îmbrățișare?

NAIV: Nimic mai mult nu cer.

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ: Hai, dă-i o îmbrățișare!

SFÂNTU’IERI: Ești prost. Sictir!

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ: Răsare o lumină, în sfânt te-ai întrupat?

SFÂNTU’IERI: Iar ai vedenii, frate? Ai tras ceva pe nas?

SFÂNTUAȘTEAPTĂ: Am tras ceva și iată am prins curaju-n pat.

ASCET: Hai, iartă-i Doamne pe venetici. Venit-au de departe, din neștiute sate. Prăjiți sunt subcortical, li s-a aprins fitilul și spun iară prostii.

SFÂNTU’IERI: Iar faci pe sfântul, mărite fustangiu?.

ASCET: Așa e el, e Sfântu’ Ieri, face scandal, pe el l-ai deranjat, dar, nu este păcat, el s-a culcat devreme. Aprinde sfinte focul, să ne vedem la chip!

NAIV: Nu vreau să-mi ardă trupul, aici printre străini.

ASCET: Sărmane taci, că ai să cazi în groapa nesfârșită.

SFÂNTU’IERI ( sosit fără lumină): N-am lampa azi la mine. Dar, sunteți voi, eu și Sfântu’ Așteaptă.

NAIV: Cum, sunteți doi și noi ne ducem spre Nirvana?

SFÂNTUAȘTEAPTĂ: Prezent, sunt Sfântu’ Așteaptă!

ASCET: Te-ai prezentat, ce mai aștepți, ne poartă spre Nirvana!

SFÂNTUAȘTEAPTĂ: Nirvana a plecat.

SFÂNTUIERI: S-a lepădat de restul, te-a așteptat o vreme, și stând pe așteptare, în zori s-a dispersat.

SFÂNTUAȘTEAPTĂ: Am tot sperat și îndrumat să aleagă nota do, acolo-i mult ecou ce duce spre-nălțare.

NAIV: Ce faceți, voi bateți iară câmpii? Vă hotărâți ori mergem așa-n derivă, pășind fără lumină, în noapte ne sfârșim.

SFÂNTUAȘTEAPTĂ: Așa o fi-n Nirvana, noi sincer n-am intrat.

SFÂNTU’IERI: Noi am rămas la rugă, așa ne-am combinat.

NAIV: V-ați combinat, rușine!

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ: Rușinea a plecat.

ASCET: Glumesc, iar păcătoșii. Hai, să dormim în groapă, și-apoi la drum vom merge când zorii ne-or lovi.

Se aude muzică cântată de Nirvana, Smells like teen spirit.Se sting lumini.

SFÂNTU’IERI: Durere simt pe mine.

SFÂNTUAȘTEAPTĂ: Nu simți o pișcătură? Și sfântul e-n păcat! Sunt puricii, măi frate.

SFÂNTU’IERI: De foame dacă-i prind, am să-I înghit.

ASCET ( privind spre Naiv): Nerozi cu burta goală, se plâng mereu de foame.

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ: Ne dați ceva pomană?

ASCET: Înghite doar în sec. Mă uit la tine și văd un măgar ce se lăfăie pe patul meu.

SFÂNTUIERI ( adresându-se Sfântului Așteaptă) :Ți-am spus, nu ți-e rușine? De nu-ți convine, te du la împărăție.

ASCET: Pungașilor, tâlhari la drumul mare, pușlamalelor, nu vă este ruține? Avem un oaspete de seamă, ce caută Nirvana. Tăcere!

NAIV: În rai, chiar nu se doarme?

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ: Tăcere-n împărăție. În post și rugăciune, așa trait-am, zău.

ASCET: Stingeți lumina, pardon lumânarea, să doarmă oaspetele nostru, ce este obosit.

Se stinge lumânarea. În beznă au dormit.

 

 

Scena 2

Se aude muzică cântată de Nirvana, Smells like teen spirit.Se trage cortina, se aprind lumini.

SFÂNTUIERI (cu mâna lungă împinge capacul de canalizare și apar sclipiri de raze. Privind în jos, observă goliciunea): Bă, păcătosule, ascunde-ți trupul, mi-e silă,  mi se face scârbă.

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ: E gol, s-a lepădat de straie, aicia în subsol?

SFÂNTU’IERI: ‘tu-i crucea mamei lui. Acuma l-am văzut.

ASCET: Așa a fost de ieri, voi orbi nu l-ați văzut. Eu am promis că doar așa, ajunge la Nirvana.

SFÂNTU’AȘTEAPTĂ ( se uită la Naiv ce șade dezbrăcat): Dar, ce-i cu ăsta, de ce stă dezbrăcat? Acum m-am luminat. L-ați tâlhărit degrabă, pe mine m-ați uitat!

ASCET ( șoptindu-I la ureche): Mai bine taci, să n-audă naivul. Când noi plecăm, voi vă îmbrăcați cu resturi.

SFÂNTU’IERI: Fi-mi-ar scârbă! Îmbracă-te de grabă, că-mi vine să vomit, Ce nesimțit!

ASCET: Eu i-am sugerat să umble așa, v-am spus și mă repet, pentru a atinge Nirvana, trebuie să se lepede de lucruti și de gânduri. Să facem pace, ajungem la Nirvana.

NAIV: Da, el mi-a sugerat. Hai spuneți,  atingem azi Nirvana?

Și ies iar la lumină, în timp ce sfinții întâlniți în canalizare, dispar ascunși sub plăpuma murdară.

ASCET: Hai mergi, pășește-n față.

NAIV: Sunt oameni, nu pot, chiar nu pot.

ASCET: Ei, da! Sunt cei care au trecut de cele sfinte.

NAIV: Morți !

ASCET: Vezi tu ființe?

NAIV: O, da!Văd trupuri care umblă în gândul pueril.Să-mi fac degrabă cruce, curaj, să mă împac cu aste stranii chipuri.

ASCET: Băi, n-ai murit, ce cruce? Te bat de n-ai habar!.

NAIV: Se încumetă și trece.

COPIII ( în acest timp trec copiii, amuzându-se): Nebunul! Nebunul!

NAIV: Ce strigă copiii?

ASCET: Se joacă. Ce-i măi cu voi pe aici, mergeți de grabă la școală.

COPIII ( aleargă strigând):  Huă! Proștilor.

ASCET: Mai oameni buni, luați-i pe copiii ăștia, îmi strică întregul meu scenariu.

NAIV: Cu cine tot vorbești, cu morții?

ASCET: Cu mantrele, și-acele sunete ce se ascund în instrumentul minții. Le poți găsi desigur, în subconștient, dar trebuie să-l afli, apoi ajungi la mantre.

Cum mergea cu Naivul gol pușcă prin parc, turiștii ca la ușa cortului se adunară să-l filmeze pe nerușinat.

NAIV ( dându-și seama, fuge, rupe câteva frunze și se acoperă):  Sunt în Nirvana, întreabă prin mulțime?

O VOCE: Pe naiba, ești în centrul Bucureștiului, țăcănitule. Luate-ar hingherii. Mai bine infirmierii, să vă ducă la nebuni. Fir -ați ai dracu!

NAIV: Vorbiți frumos, cucoană.

O VOCE: Hai, că-ți trag o poșetă în cap, de te trezesc la realitate.

NAIV ( se strâmbă  și se distanțează): Ce dracu’ai mâncat, te-ai constipat muiere?

O VOCE: Stai că pun eu mâna pe tine!

 ASCETUL ( încercând să lămurească): Am ascultat Nirvana, și cum acest om era debusolat, l-am ajutat să intre în Nirvana.

O VOCE: Și a intrat?

ASCET: Pe naiba, i-am luat banii și iaită-l, e încântat.

O VOCE: Șarlatanule!

NAIV ( aleargă, crezând că-i în Nirvana):  Sunt fascinat, și dezinvolt, Nirvana m-a captat, sunt împăcat cu sinele ce m-a abandonat.

O VOECE: Poliția! Să vină poliția!

POLIȚIST( venit la fața locului, în urma unui apel telefonic):  Ce s-a întâmplat?

O VOCE: Nebunul ăsta-i dezbrăcat, aleargă și strigă în gura mare, ceva despre Nirvana.

NAIV: În Nirvana am intrat.

POLIȚIST: Sărmane, ești debusolat, te afli în tumultul plin cu oameni, în București.

ASCET: Spuneți prostii, noi suntem în Nirvana.

O VOCE: Acesta l-a înșelat pe ăsta dezbrăcat.

 POLIȚIST: La secție cu voi, să scrieți despre toate, Nirvana și nevoi.

Ajunși la sediul poliției, dau declarații. Este solicitată și ambulanța, deoarece aceste personaje par lipsite de discernământ. Ambulanțierul în halat alb, îi imobilizează cu ajutorul polițistului și îi duce la ospiciul.

NAIV:  Nirvana e în mine! Nirvana m-a scăpat, simt numai fericire, în alb m-am cufundat.

ASCET: Și eu am luat-o razna de când te-am întâlnit, m-am prăbușit în beznă, din ea n-am mai ieșit.

AMBULANȚIER: Să ne grăbim, că pierdem cina.

ASCET: Flămânzi noi vom dormi, să ne grăbim, vă rog!

NAIV: Ce-avem la cină?

AMBULANȚIER: Puțină pită și rahat, hai taci că-mi ies din fire și te bat.

Ambulanțierul îi lasă la intrare, să meargă la Nirvana, la gardianul ce doarme. Casa de nebuni pare a nu fi locuită, este o liniște de mormânt. Ușile sunt larg deschise, dezvăluie decorul dezolant al celor ce locuiesc aici.

ASCET: Hai să intrăm, poate mâncăm ceva.

NAIV: Alo, e cineva?

GARDIAN ( un gardian  tolănit pe scaun, se dezmeticește și strigă): Cine e? E cineva?

ASCET și NAIV: noi, doi iezi cucuieți.

GARDIAN ( aleargând după cei doi): Las’ că pun eu mâna pe voi. Ce-i cu voi aici?

ASCET: Aici ne-a adus un nene masiv și cu halat.

GARDIAN: Ce nene, mă, aici e sat fără câini?

NAIV ( imită mașina de ambulantă): Un nene, cu mașina. Nino, nino…

GARDIAN: A, sunteți de-ai casei, poftiți în camere la somn.

ASCET: Ne este foame, vrem să mâncăm ceva.

GARDIAN: Vă dau acum papară. Nu vă este rușine, măgarilor? Umblați creanga toată noaptea, veniți și mă treziți, și aveți curaj să cereți de mâncare?

NAIV: Nene, dar eu, nu am cerut mâncare, de foame n-am murit.

GARDIAN ( îl trage de urechi): Obraznicilor. La somn cu voi. Apropo, v-ați luat medicamentele?

ASCET: N-avem nevoie nene.

NAIV: Noi suntem în Nirvana!

Îi conduce spre camere. Aceștia încep să fredoneze din Nirvana.

Se aude muzică cântată de Nirvana, Smells like teen spirit. Se aprind lumini.

Cărți publicate:
 
  • -IMENSITATEA NECUNOAȘTERII ( poezii), Editura Sfântul
  • Ierarh Nicolae, 2020
  • -CĂLĂTORIND LA LIMITA IMPOSIBILULUI ( poezii), Editura
  • Sfântul Ierarh Nicolae, 2020
  • -ITOAFĂ CUVÂNTĂ ( eseuri) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021
  • -OMAGIU NIPON ( haiku, tanka și sedoka) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021
  • -INTRÂND ÎN CUPRINS ( poezii) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021
  • -AUTOR PRINTRE GÂNDURI ( eseu filosofic, aforisme) Editura eCreator, 2022
  • -METAMORFOZA EGO-ULUI ( teatru și scheci), Editura eCreator, 2022
  • -ȘOAPTE DE ISTORIE PE STRĂZILE CONSTANȚEI ( ghid al cunoașterii personalităților
  • din spatele denumirilor stradale, Editura EX PONTO, 2022
  • -ZERO VIRGULĂ PUȚIN ( eseuri), Editura Rafet, 2022
 
ANTOLOGII LITERARE:
  • – ANTOLOGIE DE LITERATURĂ CONTEMPORANĂ- AUTORI ROMÂNI DE
  • PRETUTINDENI,UNIVERSUM – CANADA, 2020;
  • – ANTOLOGIE, NE SCIRU DIN CER POEȚII, 2020;
  • -ANTOLOGIE, LUMINILE COPILĂRIEI, 2021;
  • – ANTOLOGIE, FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL AFORISMULUI, 2021;
  • – ANTOLOGIE, VARA SPERANȚEI, 2021
  • – ANTOLOGIE, VARA IUBIRII, 2022,
  • -ANTOLOGIILE APOLLON, TĂCEREA RĂSTIGNITĂ, 2022.

Mai citeste

Expozitia ”Descopera-mi sufletul” artist Mihaela CD-la Hanul Moldovenesc din Canada

Copilărie -colaj Mihaela CD

Impresii după evenimentul ”Să iubim în orice anotimp”-două lansări de carte: ”Iubește-mă în fiecare anotimp” și ”Genesis” și expoziția ”Descoperă-mi sufletul”

Wow! Oferte promotionale!

Mai citește:

Scriitoarea Mihaela CD laureata a festivalului ”Fericirea -Vis Nepământean” la secțiunile: poezie și proză poetică

GABRIELA RAUCA ne invita la emisiunea sa : SIMFONIA CULORILOR la RADIO PRODIASPORA!

In curând va fi tipărită revista de colectie cu nr 9/2022

A aparut videoclipul volumului 2 al antologiei GALAXY

Poeţii nu mor niciodată

Silvia Mihalachi *UN GÂND FRUMOS-Impresii Revista de colectie PPSM nr 8/2022

Fericirea stă ascunsă în zâmbete

Ce mai e nou prin librărie?

Invitație de participare la antologiile tematice ”ÎMPREUNĂ” editura GLOBART UNIVERSUM *Montreal 2023

Invitație la concurs: Gala Artelor la ceas aniversar ediția a 4-a- cu participare în revista de colecție nr 12 tipărită

CADOU ABONAMENT REVISTA PERSONALIZAT

Fă-i cadou unui om drag un abonament la revista Poezii pentru sufletul meu în format tipărit   și noi ii vom trimite o felicitare  personalizată în numele dumneavoastră  împreună cu prima revistă. Ofertă valabilă până la 31 decembrie!

75,00 CAD

Card cadou GLOBART UNIVERSUM

Comandă un card cadou GLOBART UNIVERSUM iar cei dragi își vor putea alege singuri cărțile și revistele favorite! Dăruind cărți sau reviste faceți un cadou;inteligent, de suflet și; de durată!;

100,00 CAD

Revista de colecție TIPĂRITĂ nr 9/2022 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 9 al revistei de colecție Poezii pentru sufletul meu, cu numai 20 CAD .De o calitate excepțională imprimata color revista de colecție Poezii pentru sufletul meu este o revista trimestriala de literatura, arta și cultura ce iți aduce frumosul în suflet.

20,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.