CINE I-A „OMORÂT” PE ZEI?
Motto: „Sunt ateu cumpănit de Hristos. De nu era Mântuitorul, nici nu știu ce-aș fi rămas. Așa pot merge mai departe!” (Părintele Constantin Necula)
Înainte de a examina în ce măsură rezistă experienței strict definite această credință a omului într-o forță supranaturală, cum ar fi zeii, susținută și de filozofie, caut să arăt că postulatul raționalității integrale a naturii și înclinațiile de gândire în care el se concretizează este însoțit, în străfundul conștiinței noastre, de un întreg cortegiu de afirmații de ordin practic și moral. Nici o cunoaștere nu este inteligență pură. Percepția zeilor în antichitate conținea elemente finaliste de interpretare valorificatoare: datele prime ale spiritului omului primitiv,
134
dar și la cel actual, sunt impulsiile, nu ideile pure. Dar, și în cazurile necunoașterii din timpurile imemorabile în care specia umană reușea să-și afirme libertatea interioară, nu poate fi vorba de idei pure în sensul absolut al cuvântului, idei ce inventau forțe superioare oglindind pur spectacular realitatea. Cunoașterea istoriei antice în sensul absolut al termenului nu este și nu a fost un ideal, fiindcă fundamentul prim al celei mai abstracte viziuni despre zei e clădit din secrete elemente finaliste, fiindcă orice cunoaștere examinată cu atenție, se va dezveli ca fiind, într-un anumit sens, animistă, persoană care credea că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite, imaginea despre lume fiind prezentată drept creație a unor forțe, numite zei, dovedindu-se a fi construită și din transpunerea în lumea exterioară a dorințelor noastre secrete.
Din legendele străvechi, care au ajuns până la noi, putem cunoaște doar o mică parte dintre zeii pe care i-au venerat oamenii de-a lungul mileniilor, și cărora s-au închinat. Închinare luată ca sens de plecăciune și nu cruce.
Mulți zei în care oamenii au crezut, vreme îndelungată, au dispărut fără urmă, iar amintirea altora s-a păstrat doar în legende și mituri, cu toate că pe vremuri și ei au fost zei cumpliți, care înfricoșau pe credincioși, îi sileau să cadă în genunchi în fața lor, să bocească, să l-i se roage, să le aducă jertfe, chiar jertfe omenești. Practic, acestea erau crime în slujba unor superstiții.
Mai sunt popoare care mai cred în zei, cum ar fi China, India și Japonia, dar aceștia sunt modernizați, nu se mai aduc jertfe umane, după cum spune Biblia, se poate ucide cu o falcă de asin, o mie de inși, cum se scrie în Cartea Judecătorilor, XV, 15.
Legendele despre Buda, Krișna, Zarathustra, Mithra, Adonis, Osiris, Zeus, și alți zei din religiile antice au fost create cu mult înainte de creștinism, din motivele necunoașterii fenomenelor naturale, dar și din nevoia omului de a găsi un sprijin sufletesc și o speranță într-o divinitate. În schimb, legendele despre Mahomed au fost alcătuite mult timp după creștinism.
Studiul comparativ, pe care îl fac, al istoriei diferitelor religii vădește următoarele:
135
1) În aceleași condiții de existență, la popoare diferite apar adesea aceleași credințe religioase, aceleași noțiuni și legende despre zei și zeițe, despre nașterea, moartea și învierea lor, chiar dacă zeii și zeițele respective purtau cele mai felurite nume. Credința în înviere a popoarelor era o formă de speranță că viața nu se termină pe pământ și că ea continua în cer.
2) Popoarele au împrumutat unul de la altul legendele despre zei și zeițe, transformându-le potrivit vremii, obiceiurilor și credințelor anterioare.
3) Cu sute și mii de ani înaintea creștinismului, la diferite popoare – egipteni, hinduși, perși, chinezi, evrei, asirieni, greci etc – au existat legende despre zei, care cuprind aproape tot ce au inclus ulterior scriitorii creștini în evanghelii privitor la nașterea, viața, moartea și învierea lui Iisus Hristos. În acest context, mă simt obligat să explic etimologia cuvântului Hristos. Putem vedea că în limba ebraică în original, Vechiul Testament vorbește despre termenul „meshiyach” care în dicționar înseamnă un om „uns sau consacrat”. În ebraică preotul sau regele în Vechiul Testament înseamnă ceremonial de uns cu untdelemn, înainte să fie pus în funcție și aceasta este „mashiyach” (cu articolul hotărât) fiind consacrat ca atare. Când a fost creată „Septuaginta” în 250 î.e.n., traducerea a preferat un cuvânt din greacă care este asemănător, anume Χριστός (care în românește înseamnă Hristos) și care de fapt înseamnă ceremonial de uns cu untdelemn. De aceea cuvântul Hristos (în românește) este exact la fel (doar că în greacă: Χριστός = Hristos) iar în ebraică este „meshiyach” care înseamnă o persoană specifică. În Noul Testament oamenii care au scris aceste lucruri au înțeles că Isus este chiar cel care vorbește despre subiectul privind „Septuaginta” și continuând să folosească numele Hristos, înțelegând că Isus este și „mashiyach”.
4) Religiile precreștine au cuprins multe elemente care pe urmă au intrat în cultul creștin, ceea ce explică în parte succesul pe care îl are creștinismul.
5) Islamismul a împrumutat multe credințe, mituri și elemente de cult, parte de la evrei și parte de la creștini.
136
În baza acestui studiu am alcătuit un tablou, într-o formă concisă, care să permită cititorilor comparația succesivă dintre poveștile despre „Mântuitorul lumii” la creștini cu aceleași povești despre „mântuitorii” (venerați până la creștinism și după creștinism), până astăzi.
1) Buda, Zarathustra, Krișna, Mahomed, Moise etc, – potrivit legendelor ajunse până la noi – au avut menirea să nimicească răul existent în lume. Același lucru se spune în Biserica Catolică, Ortodoxă, Greco Catolică despre Hristos.
2) Acești zei laolaltă nu numai că n-au nimicit răul din lume, îl trăim și azi, ci dimpotrivă, l-au sporit, unele culte religioase, cele venite din Asia, se fac vinovate de crime sângeroase și au consfințit crimele atentatelor de astăzi. În creștinism să nu uităm crimele făcute de inchiziție, în numele lui Iisus.
3) În viața zeilor răul apare de la început. Potrivit legendelor, pentru ca Moises să fie ucis, din ordinul faraonului au fost omorâți mulți copii evrei nevinovați. Pentru ca Gadad să fie omorât, din ordinal lui Ioav, conducătorul de oști al lui David, au fost uciși mulți oameni. Dar Moise și Gadad au rămas în viață. Potrivit Bibliei și Iisus Hristos a rămas în viață, în timp ce din cauza lui au pierit mulți copii din ordinul lui Irod.
4) Pentru ca să fie salvat, Moise a fost așezat într-un coș și lăsat să plutească pe râu. Pentru ca Perseu, pe care regale Akrisios voia să-l ucidă, să fie salvat, el a fost pus într-o ladă și i s-a dat drumul pe mare. Regii Zef și Amfion au fost salvați în copilărie de urgia lui Zeus, fiind ascunși într-un coș. Legendarul rege atenian Ion, ca și regele Sargon al Akkadiei au fost salvați tot în copilărie, fiind ascunși în niște coșuri. Pentru a-l salva pe fiul ei, Horus, de urgia lui Set, Isis, născătoarea de zeu din Egipt, l-a ascuns într-o mlaștină, la care a ajuns călătorind pe un asin. După cum Isis și Horus s-au salvat pe un asin, tot astfel au fugit în Egipt și Maria cu Iisus, așa scriu evangheliștii.
5) Zeii și prorocii Mithra, Agni, Adonis, Buda, Krișna, Zeus, Perseu- potrivit legendelor – s-au născut în peșteri, grote, temnițe ori subterane. Așa cum scrie Biblia, Iisus socotit rege, Fiul lui Dumnezeu și proroc, s-a născut, de asemenea, în peșteră.
137
6) Lui Zeus i s-a prescris că va fi detronat de fiul zeiței Metis. Lui Akristos i s-a prezis că va fi răpus de nepotul său, Perseu- fiul lui Zeus. În Evanghelii, prorocii au prezis că Iisus Hristos va răsturna stăpânirea romanilor și va deveni rege al iudeilor. Se pare că etimologia numelui de Cristos provine de la rădăcina zeului Akristos.
7) Zeul egiptean Thot o vestește pe fecioara Mutemua că va naște un copil de la un zeu. În creștinism găsim pe Arhanghelul Gavril care aduce vestea fecioarei Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu.
8) Fecioara Mutemua se afla într-un templu egiptean. Pe când Fecioara Maria se găsea într-un templu evreiesc.
9) Zeul Nef a apropiat crucea de buzele fecioarei Mutemua și astfel „a lăsat-o grea”. În creștinism Sfântul duh „a lăsat-o grea pe Fecioara Maria.”
10) Krișna se naște într-un staul -peșteră – între un catâr și un bou. La fel se întâmplă și la nașterea lui Iisus.
11) La nașterea lui Krișna s-au petrecut minuni. Nașterea acestuia, la fel ca la nașterea altor zei, a fost vestită prin apariția unei stele pe bolta cerului. Același fenomen este povestit de evangheliști la nașterea lui Hristos.
12) Mama lui Agni se numește Maya. Mama lui Adonis este Mirrha. Mama lui Buda se cheamă Maya. Sora lui Moise, care l-a salvat, se cheamă Miriam. Mama lui Iisus se numește Maria, un nume înrudit cu Maya, Mirrha și Miriam.
13) Krișna se naște în Mathura, unde părinții lui s-au dus pentru a plăti birurile. Iisus se naște în Betleem unde părinții s-au dus pentru a se înscrie cu ocazia recensământului.
14)La nașterea lui Krișna au sosit păstorii pentru a I se închina. Același lucru s-a întâmplat la nașterea lui Iisus.
15)Pruncul Krișna este vizitat de prorocul Narada. Astrologii îi prezic un viitor măreț. Astrologii îi prezic lui Mahomed un viitor măreț. Lui Buda înțelepții i-au prezis că va deveni un mare rege, sau cel mai mare ascet, sihastru. La fel i-au prezis, lui Iisus Hristos, magii care au venit să I se închine, prezicându-I tronul regesc.
138
16) Poporul îi aduce daruri lui Krișna. Pruncului Apollo, zeițele i-au adus în dar ambrozie și nectar. Lui Iisus magii i-au adus tămâie, smirnă și aur.
17) Zeițele l-au slăvit pe pruncul Apollo. La creștini îngerii l-au slăvit pe Iisus.
18) Nașterea lui Mithra a fost însoțită de apariția unei lumini. La nașterea lui Apolo totul s-a luminat de o lumină puternică, strălucitoare. La nașterea lui Mahomed cerul s-a luminat cu o strălucire neobișnuită. La nașterea lui Buda tot universal s-a luminat, iar cerul s-a unit cu pământul. La nașterea lui Iisus a apărut un nor luminos cu îngeri.
19) La nașterea lui Buda au asistat îngeri și arhangheli. Același lucru evangheliștii scriu că s-a întâmplat la nașterea lui Iisus.
20) La nașterea lui Buda arborii I s-au închinat. Când Mahomed a plecat pe un catâr cu doica lui, oile pe care le-a întâlnit I s-au închinat. Iar catârul pe care călătorea i-a prezis lui Mahomed un viitor măreț. La nașterea lui Iisus animalele din staul s-au aplecat deasupra ieslei. În timpul fugii părinților lui în Egipt, palmierii din drum s-au aplecat în fața lui Hristos.
21) Pe Buda, mama sa l-a născut stând în picioare. Mama lui Mahomed a născut fără dureri. Pe Lao Tzî mama l-a purtat în pântece 81 de ani. Maria l-a născut pe Iisus fără sânge și fără durere.
22) Buda începe să umble și să vorbească imediat. Mahomed la nașterea sa a spus: „Mare e Dumnezeu! Unul e Dumnezeu, iar eu sunt profetul său!”. Când s-a născut, Zarathustra râdea. Când s-a născut Osiris un glas puternic venit din cer a vestit că s-a născut stăpânul lumii. La nașterea lui Iisus îngerii i-au vestit pe păstori că s-a născut mântuitorul lumii.
23) Mama lui Buda și mama lui Zarathustra au avut vise frumoase în care le-au apărut duhuri sfinte. Iosif, soțul Sfintei Maria a avut și el un vis în care vorbise cu îngerul Domnului.
24) Pustnicul Asita a coborât din Himalaia ca să I se închine lui Buda. Simion vine și I se închină lui Iisus.
25) Regele Kansa este dușmanul lui Krișna și dorește moartea acestuia. Regele Durasarun îl dușmănește pe Zarathustra. Pe Moise în copilărie l-a persecutat faraonul; pe Cirus îl urmărește în copilărie
139
regele Astiages, pe August în copilărie îl urmărea senatul roman. În evanghelii, Iisus este urmărit de Irod.
26) Kansa dă ordin să fie asasinați pruncii pentru a-l ucide astfel și pe Krișna. Faraonul dă ordin să fie uciși pruncii pentru a-l omorî pe Moise. Pe Krișna cel nou născut părinții îl salvează de urmărirea regelui Kansa, ducându-l la Gokul. Irod dă poruncă să fie uciși pruncii cu scopul de a-l omorî pe Iisus. Pentru a-l salva pe Iisus de urmărirea lui Irod, părinții, Maria și Iosif, îl duc în Egipt.
27) Nici Buda, nici Krișna nu și-au scris singuri predicile, legile și cuvântările ce li se atribuie. Deși, evangheliștii spun despre Iisus că a fost învățat și cunoscător de slovă, el nu a lăsat o frază scrisă.
28) După legende, în urma nașterii lui Buda, bolnavii s-au tămăduit, orbii au recăpătat vederea, surzii au început să audă, ologii să meargă… La nașterea lui Mahomed – după învățătura bisericii musulmane – s-a produs un puternic cutremur de pământ, iar fluviul Tigru s-a revărsat, idolii s-au sfărâmat etc. Aceleași minuni i se atribuie și lui Iisus Hristos în religia creștină.
29) La vârsta de 28 de ani, Buda s-a retras în pustiu pentru post și rugăciune. Zarathustra la 30 de ani a primit „harul” și astfel și-a început activitatea. Aproximativ la aceeași vârstă de 30 de ani, Iisus a făcut același lucru.
30) În deșert diavolul Mara îl ispitește pe Buda sub un copac, la fel i se întâmplă și lui Zarathustra. La fel și lui Iisus i se întâmplă, diavolul promițându-I stăpânirea asupra lumii, slavă și împărăție.
31) În ziua morții lui Krișna toți morții ies din morminte, un cerc întunecat încinge luna, iar soarele își pierde strălucirea. În momentul morții lui Buda are loc un cutremur de pământ, morții învie iar perdelele și vălurile din temple se sfâșie de la sine. „Și era acum ca la ceasul al șaselea, miezul zilei, și întuneric s-a lăsat peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Căci soarele s-a întunecat, iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe mijloc. Atunci Iisus, strigând cu glas mare, a rostit: „Părinte, în mâinile Tale dau duhul meu”. Și aceasta zicând, și-a dat duhul (Luca XXIII, 44-46).
32) Trei veacuri după moartea lui Buda, regele Așoka a introdus budismul în India. După trei veacuri de la apariția creștinismului,
140
împăratul Constantin l-a recunoscut pe Cristos, și creștinismul devine astfel religie de stat.
34) În antichitate, multe popoare și chiar unele orașe socoteau de datoria lor să aibă câte o sfântă treime, cum ar fi: Odin-Hner-Lodur, în epopeea scandinavă, ANU-BEL-EA la Babilonul de nord, BRAHMA-ȘIVA-VIȘNU, în India, iar Trinitatea creștină este Dumnezeu-Tatăl-Iisus, fiul și Sfântul Duh.
Comparând, succint, toate aceste date despre diferite religii, ne dăm seama că foarte multe elemente creștine sunt împrumutate din religiile mai vechi.
Concluzionăm că zeii au fost „omorâți” de noii Mântuitori ai Lumii din Biblie, Coran etc.
Gândului pascalin îi adăugăm măreția omului cu mintea înțelegătoare, ea îi suprapune ideea că și mintea înțelegătoare a omului rezidă în lupta sa neîncetată și-n puterea sa, sprijinită, se înțelege, pe gândirea lui înțeleaptă, de a se depăși mereu pe sine însuși, creând, în ciuda tulburătoarei indiferențe a Universului, o lume tot mai rațională, mai deșteaptă, mai bună, mai frumoasă. Speranță.

Alte articole: 

Clubul GOLD- Ambasadorii culturali ai revistei noastre tipărite!

RAPORTUL DINTRE SOCIAL ȘI ESTETIC ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

Al Florin Tene -Ecouri literare românești venite din Canada

Al Florin Tene -Iubirea ca vibrație a inimii exprimata in eul Poetei -Iubește-mă în fiecare anotimp

Pasi de catifea*Spiritul liric în poezia Mihaelei CD

AL FLORIN TENE -AFORISME  în dar  

Cum pot publica si eu in revista?

Antologia GALAXY ecouri literare românești (4 volume) lansată la GALA ARTELOR ediția a 3-a Montreal 27 august  2022

Mai citește:

Scriitoarea Mihaela CD laureata a festivalului ”Fericirea -Vis Nepământean” la secțiunile: poezie și proză poetică

GABRIELA RAUCA ne invita la emisiunea sa : SIMFONIA CULORILOR la RADIO PRODIASPORA!

In curând va fi tipărită revista de colectie cu nr 9/2022

A aparut videoclipul volumului 2 al antologiei GALAXY

Poeţii nu mor niciodată

Silvia Mihalachi *UN GÂND FRUMOS-Impresii Revista de colectie PPSM nr 8/2022

Fericirea stă ascunsă în zâmbete

Ce mai e nou prin librărie?