„LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ..!“ – CINE O APĂRĂ DE POLUARE?

AL FLORIN TENE

„LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ..!“ – CINE O
APĂRĂ DE POLUARE?

Autor: Al Florin Tene 

Întoteauna, de-alungul istoriei, poporul nostru, fiinţa lui
etnică, etnografică şi limba, au suferit influienţe din partea
popoarelor vecine şi a împrumuturilor din tezaurul etnofolcloric
şi lingvistic al altor păopoare indo-europene.
Până a ajunge la subiectul propriu-zis , doresc să fac o
mică incursiune în fondul de bază a istoriei limbii române. Pe
temeiul cercetările întreprinse în ultimile decenii, în special de
I.I.Russu- cercetări care se întemeiază şi pe comparaţia cu
limba albaneză, moştenitoare a vechi limbi ilire, care, la rândui,
era înrudită cu limba tracă, deci şi cu limba dacică s-au putut
stabili un număr de 160 de termini româneşti care sunt de
origine geto-dacă. Aceşti termini privesc o arie foarte largă,
începând cu corpul omenesc-beregată, buză, ceafă, grumaz,
guşă-, cu cu familia-copil, prunc,, zester-, cu locuinţa-vatră,
colibă, cătun-, cu îndeletnicirile agricole, păstoreşti, viticole şi
piscicole-mazăre, ţarină, baci, brânză, mânz, strungă, ţap, ţarc,
urdă, zară, butuc, curpen, gordin, strugure, baltă, gard- , cu
mediul fizic-măgură, mal-,cu flora- brad, brânduşe, brusture,
buncet, copac, gorun,ierudă, mugure-, cu fauna balaur, barză,
ghionoaie, melc, mistreţ, năpârcă, rânză, şopârlă, viezure,
zimbru-,cu diferite acţiuni- a răbda, a speria, a zburda-, şi alţi
termebi- ciucă, ţeapă-,etc. Desigur, numărul acestor termini vor
spori prin cercetările ulterioare. Ele ne vor arăta de asemenea şi
alte aspecte ale moştenirii lingvistice; de pe acum se specifică
că aparţin acestei moşteniri sufixele atât de folosite şi
caracteristic româneşti:-esc,-eşte( omenesc, crăiesc, bărbăteşte,
trupeşte ). Ni s-au păstrat de la daci câteva nume de ape:
Dunmărea care derivă din Dunaris dacic, Argeşul din Argessos,
la Herodot deformat în Ordessos, Bârzava, al cărui nume
se regăseşte în oraşul dacic Berzobis. Someşul, o inscripţie
latină vorbeşte de Samus. La fel Oltul- Aluta în izvoarele
latine. Mureşul are foarte probabil o legătură cu vechiul Maris,
pomenit de Herodot. În ceea ce priveşte numele de localităţi,
siguranţă n-avem până acum decât pentru Abrud. Acesta derivă
din Abruttus. Poate că şi Tapae, unde s-au dat cele două lupte
între Decebal şi Traian să se fi păstrat în numele satului
bănăţean de astăzi Tăpia, etc.
Este sigur că printre înaintaşii poporului român un loc
important îl ocupă coloniştii aduşi de imperiu în Dacia. Nu
zicem “romani “ fiindcă dacă e să luăm cuvintele în sensul lor
propriu, romani adevăraţi, adică locuitori ai Italiei, după cum
am văzut au fost prea puţini. Au venit, în schimb, traci, illiri,
panoni, răsăriteni, vorbind limba română. Au mai venit: greci,
în măsură mai mică. Toţi aceşti colonişti nu au depăşit ca
număr pe locuitorii autohtoni, pe daci.
Am făcut această incursiune în istorie pentru a
exemplifica faptul că limba română, fondul ei lecsical, este
format nu numai din cuvinte dacice, ci şi dintr-un număr destul
de însemnat de cuvinte împrumutate de la colonişti,de la alte
limbi, prin interferenţa culturilor, cum este franceza. Exemplu:
telefon, însemnând: tele- trasmitere, fon –sunet; televizor,
însemnând : tele –trasmitere, vizor-imagine, ceea ce vedem.Sau
abajur vine de la francezul abat-jour care înseamnă dispozitiv
de sticlă, abac vine din francezul abaque ce înseamnă tablă
pentru calcul, cuvântul benign vine din latinescu benignus ,
care înseamnă nu este grav, fiind vorba de boli. În fondul de
cuvinte ale limbii române găsim cuvinte din limbile slave,
cuvinte de origine turcă, greacă, bulgară, etc. Aceste cuvinte
noi intrate în limba noastră se numesc neologisme. Cuvintele
vechi, din fondul de
bază, se numesc arhaisme. Limba română fiind o
limbă vie, ea, pe parcusul anilor, se modifică, neologismele
devin arhaisme şi alte cuvinte împrumutate devin neologisme.
Însă nu toate împrumuturie de cuvinte îmbogăţesc fondul
lingvistic al limbii române. Poluarea limbii noastre se face , din
păcate, prin televiziuni, traduceri, preluări de cuvinte indecente
de la grupuri de conaţionali, prin traduceri şi chiar prin
dicţionare. Dacă între cele două războaie mondiale firmele
comerciale aveau denumiri pur româneşti, cum ar fi:” Lăptăria
lui Enache “, “ La gogoaşa înfuriată“, “ La carul cu bere”,”La
căţeaua leşinată “, “ La botul calului”, etc.
Preluarea de englezisme şi folosirea lor, în exlusivitate ,
pentru denumirea unor firme comerciale, în spirit cosmopolitmimetic
, în genul Coanei Chiriţa lui Caragiale, care din
“furculiţă “ făcea “ furculision “. E cazul, de exemplu, al
preluării prin traduceri”fonetice” şi mimetic-grafice- ridicole şi
greşite- şi nu semantice a recentelor achiziţii de vocabular: din
englezescul location au făcut, de-a dreptul “locaţie “ , în loc de
“poziţie, aşezare “ şi, în contextual respectiv,”loc “- deşi
“locaţie “ înseamnă altceva în limba română;cuvântul classified
îl preiau, ad literam, “clasificat “, în loc să-l traducă, în mod
corect, prin” secret “, deoarece în limba romană “ clasificat “
are doar sensul nevinovat de “clasificat”;anglo-americanul
responsible a devenit, tot ca “furculision “, “ responsabil“, dar
este folosit în propoziţii în care i se atribuie exclusiv de “
vinovat “. Exemlu:”Al Qaeda este considerată responsabilă de
atentatele contra Tunurilor Gemene “, etc.În acest context
cuvântul responsabilă nu trebuia folosit, ci trebuia folosit
cuvântul vinovată. La fel , în sport mai ales, crainicii folosesc
cuvântul “determinare “ în loc de “ hotărâre “ sau” voinţă “. Au
ajuns politicienii, dar şi sportivii să se exprime astfel:”Avem
determinare să câştigăm la scor! “ În loc să se folosească
cuvântul “hotărâre “. În mod greşit se mai foloseşte cuvântul
expertiză, poate li se pare că este de bon-ton să zici:”Ei au
expertiză în această problemă, “ în loc de” Ei au experienţă“,
“competenţă“ etc. De asemenea, deşi e un pleonasm, e la mare
modă folosirea neologismului ”reiterat “, preluat din limba
franceză – evident de către semidocţi. În aceeaşi situaţie se află
şi la fel de impropriu este folosit cuvântul impact, de la
impactus care înseamnă “izbit, lovit, tamponat “ folosind
cuvântul impact în mod greşit de “efect, consecinţă“, spunând
cu preţiozitate”…impactul asupra… “ Deoarece “Limba
noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor Cazanii “ trebuie să
luptăm pentru puritatea limbii române. O analiză de stil şi
logică mă face să găsesc şi la domnul Boc o exprimare
improprie:”Am decis să-l remaniez pe ministrul Nica… “ (sic ).
Se remaniază ciorapul, nu ministru. El poate fi demis.
În faţa acestor dereglări de limbă, de introducerea unor
cuvinte străine cu înţeles greşit , ar fi necesar să se readucă în
actualitate Legea propusă de regretatul profesor George
Pruteanu şi aplicarea ei. Un neologism intrat forţat datorită
politicii este “ rrom “ în loc de tradiţionalul”ţigan”. Cuvântul
ţigan nu există în limba romani, ci este un cuvânt
peiorativ.Cuvântul” ţigan” vine din grecescul athinganos,
semnificând “păgân“, “eretic“, “de neatens” sau “impur”.
Cuvântul ţigan a fost preluat în Ţările Române în 1385 şi
desemna o stare socială şi etnia. Cuvintele rob, sclav au apărut
mult mai târziu în limba română. Însă pe plan internaţional se
face confuzie între român şi rom.
Motivul că o limbă vorbită este o limbă vie nu trebuie
să ne facă să acceptăm neologisme ce sunt străine de
tradiţionalul românesc, sau cuvinte pornografice. Folosite, din
păcate, de unii poeţi care doresc să epateze, şi lăudaţi de
Nicolae Manolescu în a sa Istorie a Literaturii Române. La fel,
cuvinte anagramate sunt folosite de tineri şi tinere prezentatoare
sau invitaţi la televiziuni. Datorită acestui fapt există
riscul să fie preluate de masa mare de vorbitori ca expresi
corecte, şi datorită necunoaşterii etimologiei acestor cuvinte.
Această problemă rămâne deschisă. Dar nouă ne revine
sarcina să luăm poziţie în faţa unor flagrante abuzuri în
domeniul lexicului românesc.

7-carti-2

Mai citeste: 

TAINA SCRISULUI – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI

MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE,EMINESCU

METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE

ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ – OEROARE MORALĂ ŞI ESTETICĂ

ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIEŞI FILOZOFIE

MIHAI VITEAZUL – MARELE BAN AL CRAIOVEI

EROSUL CA ARTĂ ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ROMÂNESC

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.