ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE

AL FLORIN TENE

ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN
POEZIE

Autor: Al Florin Tene 

În acest context e necesar să facem o deosebire între
figurile aparţinând limbii vorbite şi cele poetice. Fapt ce îl
precizează Ch.Bally în “Traite de stylistique francaise “ şi
F.Baumgarten care considera imaginile drept “perceptions
obscurae “, ceea ce concordă într-o măsură mai mare cu funcţia
ambiguă pe care o îndeplinesc în limba poetică.În mod obişnuit
figurile de stil sunt numite imagini.Vom menţiona că trebuie
evitată confuzia dintre imagine ca procedeu stylistic şi acelaşi
termen folosit uneori pentru a denumi reprezentarea, deci o
noţiune psihologică. Metafora este o imagine, tot astfel când
spun iubita mea cuvintele îmi trezesc “o imagine “. Confuzia
dintre imagine-reprezentare şi imagine- figură de stil se explică
prin faptul că, în limba artistic, fenomenul evocat se sprijină pe
o trăire emoţională a lui, ceea ce implică utilizarea acelor
mijloace de expresie care o individualizează din punct de
vedere stilistic. Pentru Eminescu floarea este femeia iubită aşa
cum se exprimă plastc în “ De-aş avea … “
Lingvistul eleveţian spune că figurile ar fi rezultatul unei
analize imperfect, dar unite între ele se ajunge la metonimie: o
farfurie de fasole. Când se acceptă partea pentru întreg dintr-o
“neglijenţă “, sau lene a gândirii, se obţine o sinecdocă, ca, de
exemplu, iţe pentru război(de ţesut ). de raportul dintre cauză şi
efect. Văzut de mine astfel: în general se cheamă imagine tot
ce-ţi poate trezi în minte o idée care să dea naştere unei
expresii, se mai întrebuinţează şi atunci când, sub puterea unei
emoţii puternice, ţi se pare că vezi lucrurile de care vorbeşti şi
când le pui sub ochii ascultătorilor. Trebuie să subliniez că una
este imaginea oratorică şi alta-i cea poetică, fiindcă scopul celei
poetice e uimirea, iar celei din discursuri este înfăţişarea
limpede a lucrurilor, dar amândouă urmăresc totuşi să dea
stilului patos şi mişcare.
Pentru antici figurile reprezintă o categorie a stilisticii,
ele îndeplinesc rolul de imagini în măsura în care le privim din
punct de vedere al funcţiei pe care şi-o asumă în arta
verbală.Această funcţie este pentru noi o funcţie emoţionalestetică
atunci când consider că scopul imaginii poetice este de
a provoca o stare de uimire, adică o emoţie estetică.
Definirea tropilor, luându-se ca punct de plecare
transferul semantic, se datoreşte lui Aristotel, care a aplicat-o
primul metaforei. Aceasta ar fi trecerea asupra unui obiect a
numelui altui obiect fie de la gen la speţă, fie de la speţă, fie
prin analogie, aşa cum aminteşte Aristotel în Poetica.
Transferul de semnificaţioe de la gen la specie sau de la specie
la specie reprezintă un element care intră în definiţia metaforei
dată de Aristotel.
Metafora este un transfer de semnificaţii între două
cuvinte, suportul sau baza de translaţie(Q ) şi permutantul sau
cuvântul care provoacă fenomenul metaforic(W ), aşa cum
aminteşte şi Ch.Brooke-Rose în A Grammar of Metaphor,
Londra, 1958. Observ că termenul metaforic W are ceva în
plus, este clar „figurat“, seamănă cu Q, fără să fie identic cu el:
el pare un Q “contaminat “, îmbogăţit sau sărăcit, adică
“metaforizat “.Dau un exemplu, în versul:”Jinduit bluestem de
aur, mărul,/ îl pândim să cadă în panere: “(Radu Gyr- Mărul de
aur )- toţi termenii subliniaţi de noi apar, prin conţinutul lor
semantic, îmbogăţiţi, căci bluestem de aur depăşeşte sensul
substantivului” invocarea urgiei divinităţii, nenorocire a cuiva,
imprecaţie, ocară, meledicţie“, de aur, pe acela de bogăţie
frumoasă, să cadă, însemnând speranţa unei împliniri, panere,
obiect din împletitură unde se păstrează ceva ce a fost cules.
Jocul semantic dintre propriu şi figurat, sprijinit pe accepţia
metaforică devenită sens fundamental, poate fi reactualizat în
limba poetică prin confruntarea celor două sensuri sau, altfel
spus, prin constrângerea sensului “figurat “ de a reveni la
înţelesul propriu, iniţial.
Fenomenul reclamat de comunicarea poetică are loc în
planul paradigmatic al limbii, aşa cum ne spune şi Jean Cohen,
unde se constituie raporturile asociative a căror natură nu este
numai intelectuală, ci şi afectivă, (vezi Tudor Vianu- Simbolul
artistic, în Postume, p.141). Schimbarea nu se reduce la un act
de analogie semantică, ce presupune modificarea semnificaţiei
primare şi crearea unui conţinut nou. Condiţia creării sensurilor
metaforice este dată de “alterarea “ sensului fundamental, care
este denotative, pentru a face posibilă naţterea concomitentă a
sensului figurat, care este conotativ,, ce funcţionează ca sens
nou şi “propriu “. Metafora nu este un simplu transfer de sens,
ci o metamorfozare semantic. Cuvântul poetic este în acelaşi
timp “mort et resurrection du langage “( Jean Cohen), el
implică “ pierderea“ sau suspendarea sensului la nivelul
denotaţiilor, pentru a se putea naşte o semnificaţie nouă în
contextual conotaţiilor.
Totuşi metafora nu înseamnă, o spunem noi cu
certitudine, numai o schimbare de sens de un tip diferit, şi
anume trecerea de la sensul noţional la sensul emoţional.Nu
trebuie să ignorăm natura particular a relaţiei dintre semnificat
şi semnificant, ca factor esenţial şi determinant al expresivităţii
metaforice în special şi al celei poetice în general.
Concluzionăm: Originalitatea expresiei figurate, adică a
metaforei, este un raport direct cu capacitatea ei de sugerare,
adică depinde de gradul în care reprezentarea faptelor în
conştiinţa artistului echivalează cu un act de cunoaştere şi trăire
a realităţii, caracterizat prin adâncime şi autenticitate. Mediul
lingvistic, adică limba, în care se realizează şi prin care se
realizează funcţia expresivă a imaginii este contextual.

 

7-carti-2

Mai citeste: 

TAINA SCRISULUI – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI

MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE,EMINESCU

METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE

ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ – OEROARE MORALĂ ŞI ESTETICĂ

ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIEŞI FILOZOFIE

MIHAI VITEAZUL – MARELE BAN AL CRAIOVEI

EROSUL CA ARTĂ ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ROMÂNESC

DĂRUIEȘTE CA SĂ FII DĂRUIT!

oferta 3+1

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Un gând despre „ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.