MILITANTISMUL MUSULMAN ȘI VIITORUL EUROPEI-Al Florin Tene

AL FLORIN TENE

MILITANTISMUL MUSULMAN ȘI VIITORUL EUROPEI
În secolul XXI Europa va fi islamistă sau mai degrabă ortodoxă?
Există o gândire a politicienilor europeni care susțin încurajarea invaziei în Europa a unor popoare musulmane, asiatice și africane, care vor putea fi asimilate din punct de vedere cultural, religios și social, astfel că acestea vor putea suplini lipsa forței de muncă existentă în spațiul european.
Pentru a demonstra că asimilarea acestor neamuri străine de spiritul european nu pot fi asimilate, am să mă întorc la istoria țiganilor și migrația acestora, care de mai bine de 600 de ani au venit în Europa și, totuși nu au putut să fie asimilați.
Țiganii erau o sectă din Bizanț care practicau izolaționismul, iar limba lor fiind similară cu alte limbi indiene precum hindi. Țiganii sunt originari din nord-vestul Indiei și nord-estul Pakistanului. Ei făceau parte din casta Ksatriya a rajpuiților. În 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. După înfrângerea suferită în lupta cu Mohamed Ghur, clanul războinic nord-indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi plecat împreună cu familiile spre ținuturile arabe și turce, iar mai apoi în Europa.
Țiganii au migrat în Iran și în Asia mediteraneană, începând din secolul V, apoi în Imperiul Bizantin în secolul IX, de unde au pătruns în sud-estul și centrul Europei (secolele X – XIV), ca și în nordul Africii. În secolul XV au pătruns în Europa apuseană (în special în peninsula Iberica) iar din secolul XIX în cele două Americi. Unii cercetători consideră că au existat mai multe valuri de migrație din India. Și astăzi există triburi nomade sau semi-nomade în India, susținând teoria că romii au fost nomazi de la început, au părăsit India în timpul unei invazii și apoi au fost împinși înspre Europa de războaie și invazii ulterioare. O altă teorie consideră romii ca fiind o castă de războinici adunată să lupte cu invadatorii musulmani, care a părăsit India ulterior.
81
Limba țigăneasca are importante influențe persane și armene, ceea ce dovedește trecerea țiganilor prin aceste țări. Se pare că din Armenia (probabil datorită invaziei turce), țiganii s-au despărțit în trei grupuri, mergând înspre nordul Mării Negre, sud (până în Egipt) și vest spre Imperiul Bizantin. Țiganii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care urmează să se răspândească în toată Europa. Abundența de cuvinte din limba greacă sugerează o prezență relativ îndelungată în Imperiul Bizantin. Probabil datorită invaziei turce (din nou), țiganii au intrat în Balcani în secolul al XIV-lea, și după cucerirea Balcanilor de către forțele otomane unii au pătruns în vestul Europei.
În Europa, țiganii au fost ținuți în sclavie în Balcani (în special Moldova și Țara Românească), ori și-au continuat călătoria răspândindu-se în toată Europa, din Spania (1425) până în Finlanda (1597). Pentru a obține permise de trecere prin țările din apus, unii țigani au pretins că sunt creștini din Egipt veniți în pelerinaj (iar mai apoi, când nu au putut să le obțină, au falsificat astfel de permise). Acest lucru, asociat cu înfățișarea lor străină, duce la denumirea engleză de „gipsy” și cea spaniolă de „gitano”, de la egiptean.
S-au scurs atâta amar de vreme și această etnie nu a fost asimilată de europeni și nici de americani, acest fapt mă face să afirm că nici musulmanii care au invadat Europa nu se vor asimila, își vor păstra tradițiile, religia și obiceiurile. Încercând chiar, prin drepturile omului, să le impună europenilor. Multiculturalismul european va impune, în majoritatea cazurilor, tradițiile și religia migranților.
O parte din europeni, mai ales cei din occident, susțin că ei nu au probleme cu Islamul, ci numai cu extremiștii violenți. Peste o mie de ani de istorie demonstrează contrariu. Între creștinătatea occidentală, dar și cea ortodoxă, și Islam nu a existat relații amicale. Au fost chiar furtunoase.
A existat un conflict, parțial efemer, între liberalismul occidental și marxismul-leninismul impus de tancurile rusești, impropriu spus sovietice, în comparație cu relația conflictuală și îndelungată dintre Islam și creștinătate. John Esposito spune (în „The Islamic Threal: Myth or Reality”, carte apărută la New York, Oxford University Press, 1992, pagina 46) că dinamica lor istorică a dus, nu de puține ori, la
82
competiții ce au angajat lupte mortale pentru putere, teritoriu și suflete. De-a lungul secolelor cele două religii au trecut prin măreție dar și prin decădere. În perioade de expansiune, pauze de pace și contraexpan-siune.
Arabii musulmani, încă de la începutul secolului al VII-lea până la mijlocul secolului al VIII au avut o expansiune vertiginoasă, cucerind Peninsula Iberică, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, nordul Indiei și Persia. Totuși creștinii au recucerit Peninsula Iberică, treptat, și Granada. Otomanii au atacat printr-un ultim asalt, Viena, în 1683. Având eșec, armata musulmană a început să se retragă. La aceste lupte împotriva otomanilor au contribuit și popoarele ortodoxe din Balcani și Țările Române. Se ajunsese după primul Război Mondial să mai rămână doar patru țări musulmane, printre care Republica Turcă, Arabia Saudită, Iran și Afganistan. Prăbușirea Imperiului Sovietic (Rus) a permis altor societăți musulmane să-și recapete independența. Astfel, s-a ajuns ca 45 de state să ajungă cu populații majoritar musulmane. Daniel Pipes scrie în cartea sa „In the Path of God: Islam and Political Power”, apărută la New York Basic Books, 1984 (la paginile 102-103 și 169-173) că 50% dintre războaiele dintre state cu religii diferite au fost purtate între musulmani și creștini în perioada 1820-1929. Conflictul secular dintre cele două religii sunt fenomene constante care au început din secolul XII-lea, aceste divergențe conflictuale din cauza diferenței dintre ele, dintre conceptul de Islam ca mod de viață, care unifică religia cu politica, și conceptul creștin occidental de separare între Biserică și stat.
Sunt trei factori care au intensificat conflictul dintre Islam și Occident la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI. În primul rând este creșterea populației musulmane, care se datorează tocmai religiei islamice. Această situație a făcut ca majoritatea tinerilor musulmani să nu aibă de lucru. Aceștia au exercitat presiuni asupra țărilor vecine. Al doilea factor este renașterea islamică care a dat musulmanilor o încredere în caracterul unic, slăvind meritele civilizației și ale valorilor lor, în comparație cu cele ale Occidentului. Atributele acestor merite slăvite de imam au restricționat emanciparea femeilor, a bărbaților și a societății.
83
Imam, în limbile arabă: إما م imam plural ائم ة a’immah, persană: اما م |اما م , este o poziție de lider islamic, de multe ori de conducător al unei moschei sau unei comunități. Preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. Ca lider spiritual, imamul conduce rugăciunea în timpul adunărilor islamice. Membrii comunității islamice se adresează imamului pentru rezolvarea unor probleme religioase. Imamul poate fi și liderul comunităților mai mici, conform unor regulamente locale. În cazul sunnismului, imamul nu este membru al clerului. În limba arabă, cuvântul imam înseamnă conducător. Se spune că imamul este liderul comunității, conform primilor teologi sunniți. De asemenea, prin imam se mai înțelege că este cel care îi conduce pe credincioșii musulmani la rugăciune. Se poate spune că imamul este sinonim cu noțiunea de calif. Cuvântul imam are două înțelesuri în șiismul duodeciman. Primul este acela de conducător, îi conduce pe ceilalți la rugăciune, ca și în sunnism, iar al doilea sens îl numește pe imam ca fiind unul dintre cei doisprezece succesori ai Profetului. Pentru a înțelege sensul aparte al cuvântului imam, este necesar să se știe diferența fundamentală între șiism și sunnism. Despre aceste diferențe vom vorbi cu altă ocazie.
Religia creștină, spre deosebire de cea islamică, nu a împiedicat, și chiar a încurajat, evoluția societății și civilizația, pe când islamul prin doctrina acesteia a impus păstrarea tradițiilor ancestrale. În felul acesta societatea mulsumană a bătut pasul pe loc.
Nivelul de violență al conflictului dintre Islam și Creștinism a fost influențat și de declinul demografic, de dezvoltarea economică, de schimbările științifice și tehnologice și de intensitatea zelului religios care la mulsumani, datorită, califul ce a fost o frână în civilizarea societății musulmane, a pierdut startul spre dezvoltarea societății. Nouăsprezece dintre cele douăzeci și opt de conflicte interciviliza-ționale de la mijlocul anilor 1990, dintre musulmani și nonmusulmani, au fost între musulmani și creștini. În unsprezece au fost implicați creștinii ortodocși. Aceste conflicte violente au avut loc chiar pe linia de demarcație dintre Occident și Islam, aceasta fiind conflictul dintre croați și bosniaci.
84
Datorită faptului că Biserica Catolică nu mai este frecventată de enoriași, și sediile acesteia sunt pustii, sau închiriate, Bisericii Ortodoxe Română, aceasta din urmă, cu timpul, va predomina în Europa. Românismul va pătrunde în conștiința europenilor, contribuind din plin ca stavilă la înaintarea islamului în inima Europei. În 1991, după falimentul Războiului Rece antagonismul dintre cele două religii a fost foarte bine explicat de Barry Buzan, identificând mai multe motive pentru care un război rece social era inițiat între Occident și Islam, în care Europa va fi în mijlocul frontului.
În 1990, Benard Lewis, specialist European în domeniul islamului scria că „fenomenul contradicțional dintre islam și creștinism este, practic, o ciocnire a civilizațiilor. El atenționează ca europenii să nu se lase provocați și să nu avem o „reacție la fel de istorică și la fel de irațională împotriva acestui adversar.” Ziaristul egiptean Mohammed Sid-Ahmed, scria în 1994 că „există semne neîndoielnice ale unei ciocniri din ce în ce mai puternice între etica iudeo-creștină occidentală și mișcarea de renaștere islamică.” Această renaștere a fost încurajată de clasa politică a Germaniei, în anii 2015 și, astfel Europa a fost invadată, practic, de islamiști. Aceștia, în loc să accepte civilizația occidentală, încearcă să impună religia tradițiile și obiceiurile lor. Ba, mai mult, unele state ca Franța, Germania și o parte din țările nordice îi încurajează și le construiesc moschee.
În Europa întâlnim moschei cu influențe arhitecturale europene. Moscheea este locul unde musulmanii socializează conform tradiției islamice. Cea mai importantă perioadă a anului în tradiția islamică este Ramadan-ul, când musulmanii merg foarte des la moschee pentru a se ruga și a îndeplini datinile. Conform tradiției, musulmanii nu au acces în moschee decât după ce se spală și își lasă încălțămintea la intrare. Conform Coranului femeile se pot ruga acasă, dar și la moschee. Rugăciunile se țin în sala de rugăciuni a moschei unde există locuri separate de rugăciuni pentru femei și bărbați. Bărbații musulmani, la nevoie, se pot ruga la ceasurile potrivite și în afara moscheii, în orice loc s-ar găsi. Începând cu anii ’80, Arabia Saudită a finanțat un proiect de construcție a moscheilor în toată lumea în valoare de miliarde de dolari din care s-au construit în total 1500 de moschei.
85
Păstrând proporțiile Biserica Ortodoxă Română a cumpărat și construit sute de biserici în Europa și în lume, prin care propagă românismul și cultura noastră. Astfel avem: Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale este o parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române. Este condusă de mitropolitul Iosif Pop. Ea are în responsabilitate coordonarea activităților pastorale și misionare ale eparhiilor ortodoxe române care au jurisdicții canonice în următoarele țări: Franța, Elveția, Belgia, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda, Islanda, Italia, Spania și Portugalia.
Din Mitropolie fac parte următoarele unități administrative: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale, cu jurisdicție în: Franța, Elveția, Belgia, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda și Islanda, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu jurisdicție în Italia, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei, cu jurisdicție în Spania și Portugalia.
Episcopia Ortodoxă Română din America (în engleză Romanian Orthodox Episcopate of America) este una dintre cele trei eparhii etnice ale Bisericii Ortodoxe din America – Orthodox Church in America (OCA) și o fostă episcopie a Bisericii Ortodoxe Române. Centrul diecezan este situat la Jackson, Michigan. Jurisdicția sa include parohii, mănăstiri și misiuni situate în 26 de state din Statele Unite ale Americii, precum și în șase provincii din Canada – Alberta, Arizona, California, Colorado, Columbia Britanică, Connecticut, Florida, Georgia, Illinois, Indiana, Louisiana, Manitoba, Maryland, Massachusetts, Michigan, Minnesota, Missouri, New Hampshire, New Mexico, Nevada, New York, Ohio, Ontario, Oregon, Pennsylvania, Quebec, Rhode Island, Saskatchewan, Tennessee, Texas, Virginia și Washington.
Actualul episcop de Detroit și al Episcopiei Românești este Nathaniel Popp. El a fost hirotonit ca episcop de Dearborn Heights și episcop vicar al Episcopiei Românești la 15 noiembrie 1980. Episcopul Nathaniel a fost întronizat ca episcop titular al eparhiei la 17 noiembrie 1984, după retragerea arhiepiscopului Valerian Trifa. A fost ridicat la rangul de arhiepiscop la 20 octombrie 1999.
Eparhia este grupată geografic în opt protopopiate, fiecare dintre ele fiind formată din mai multe parohii. Fiecare protopopiat este condus
86
de un preot parohial, cunoscut sub titlul de protopop. Protopopii coordonează activitățile parohiilor din zona sa și raportează episcopului diecezan. Protopopiatele actuale ale Episcopiei Ortodoxe Române din America sunt următoarele: Protopopiatul Atlanticului, Protopopiatul Canadei de Est, Protopopiatul Canadei de Vest, Protopopiatul de Michigan, Protopopiatul de Midwest, Protopopiatul de Ohio și al Pennsylvaniei de Vest, Protopopiatul Pacificului, Protopopiatul de Sud.
Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și a Noii Zeelande este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române, ce are jurisdicție asupra comunităților ortodoxe românești din Australia și Noua Zeelandă. A fost înființată în anul 2007, ca o eparhie în jurisdicția directă a Patriarhiei Române. Are sediul în Melbourne (Australia) și este condusă de episcopul Mihail Filimon.
Politicienii Statelor Unite afirmă că islamiștii implicați în cvasi-război sunt o mică minoritate care folosește violența și că marea majoritate a musulmanilor moderați nu sunt de acord cu violența. Eu zic că poate este adevărat, dar lipsesc dovezile în acest sens. Până în prezent nu s-au înregistrat proteste împotriva violenței anti-occidentale în țările musulmane și nici atentate organizate de creștini împotriva musulmanilor în țările islamiste. Pentru Occident problema nu este fundamentalismul islamic. Populația islamică este convinsă de superioritatea culturii lor și sunt obsedați de inferioritatea forței lor. Pentru ei Occidentul are o civilizație diferită, a cărei membri sunt convinși de universalitatea culturii lor superioară în toată lumea. Acestea sunt scânteile care alimentează conflictul dintre Islam și Occidentul creștin. Creștinism catolic care începe să se laicizeze, luându-i locul acesteia, încet și sigur, Biserica Ortodoxă face la fel.

Mai citeste: 

Clubul GOLD- Ambasadorii culturali ai revistei noastre tipărite!

RAPORTUL DINTRE SOCIAL ȘI ESTETIC ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

Al Florin Tene -Ecouri literare românești venite din Canada

Al Florin Tene -Iubirea ca vibrație a inimii exprimata in eul Poetei -Iubește-mă în fiecare anotimp

Pasi de catifea*Spiritul liric în poezia Mihaelei CD

AL FLORIN TENE -AFORISME  în dar  

Cum pot publica si eu in revista?

Antologia GALAXY ecouri literare românești (4 volume) lansată la GALA ARTELOR ediția a 3-a Montreal 27 august  2022

Mai citește:

Scriitoarea Mihaela CD laureata a festivalului ”Fericirea -Vis Nepământean” la secțiunile: poezie și proză poetică

GABRIELA RAUCA ne invita la emisiunea sa : SIMFONIA CULORILOR la RADIO PRODIASPORA!

In curând va fi tipărită revista de colectie cu nr 9/2022

A aparut videoclipul volumului 2 al antologiei GALAXY

Poeţii nu mor niciodată

Silvia Mihalachi *UN GÂND FRUMOS-Impresii Revista de colectie PPSM nr 8/2022

Fericirea stă ascunsă în zâmbete

Ce mai e nou prin librărie?

 

GALAXY -VOLUMUL 2-antologie de ecouri literare -autori români contemporani FORMAT ELECTRONIC (EBOOK)

GALAXY -VOLUMUL 2-antologie de ecouri literare -autori români contemporani, este un dans al constelaţiilor cuvântului, plămădit din lutul iubirii eterne, într-o coregrafie unică cu tematica universală. In cele 380 PAGINI cuprinde 34 de scriitori contemporani. Comanda acest volum în format ELECTRONIC si vei primi in mai putin de 48 de ore în email cartea în format pdf. Comanda acum! MAI IEFTIN MAI RAPID, MAI ECOLOGIC!

20,00 EUR

Globart -antologie de artă în imagini (Softcover)

Antologia Globart de artă în imagini este un album al artiștilor contemporani români de pretutindeni, ce adună în cele 198 de paginile ale sale, pictură, mozaic, fotografie artistică, icoane pe sticlă sau pe lemn, icoane din mărgele și pictură digitală, creații aparținând celor 17 artiști cuprinși. Imprimată full color pe hârtie de cea mai bună calitate, antologia este acoperită cu jachetă de protecție. Comandă ACUM această bijuterie de artă! Stoc limitat!

125,00 CAD

Un gând despre „MILITANTISMUL MUSULMAN ȘI VIITORUL EUROPEI-Al Florin Tene

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.