E PENTRU EMINESCU

Autor: Ștefan Lucian MUREȘANU

E PENTRU EMINESCU

de prof.univ.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU

Te-ai născut pentru slova românească,

Te-ai învelit în cuvintele măiestrite

În adânca-ți cugetare,

Ai respirat aerul moșilor și strămoșilor

Acestui pământ binecuvântat,

Cum au spus-o cei care au simțit ca tine

Modelați din lutul valah

Pământ sacru unde izvoarele murmură

Versurile tale,

Coborând din crestele munților

și cine le înțelege

tresaltă la tainele moșilor noștri.

Ai simțit respirația zimbrilor

Lui Ștefan Cel Mare și Sfânt

Și ai sărutat icoana acestuia la Putna.

Aripile întinse ale vulturului

Le-ai privit pe cerul tricolor

Al țării, pe pământul căreia ai învățat

Să știi să trăiești prin cuvântul

Domnilor ce au sfințit cu numele lor

Grădina Celei care a născut Cuvântul

Și l-ai sădit în tine, iubite Eminescu

și vorba-ți era tumult în fața celor răi

grăbiți să rupă frunza de tei ce era în floare,

să sece lacu-n care pluteau gingașii nuferi,

prin tot au vrut tiranii

să ne-ngenunche domnii

să strângă în robie poporul tău viteaz

și lanțul deznădejdii l-au vrut

pe gât să-ți pună, iubite Eminescu

și Tu te-ai ridicat, cu slova românească

Izbit-ai de pământul care în furii negre

A prins dușmanu-n frâie,

În furia-i nebună

mulgându-ți din fiind egoul

Însă eul ți s-a-nălțat la ceruri,

Un vultur cât hotarul

Cu aripi mari plutești

Și dăinuiești în veacuri

Și veacurile trec

Și versul tău e-ndemnul

E tot ce-i românesc,

E Mircea la Rovine

Și Ștefan, Vlad și Iancu

Și doina și balada

Cântecul bătrânesc

Pe care în seri prelungi

La șezători, îndemnule al vieții

Le ascultai și moșii

Ți le spuneau, știindu-ți rostul

Menirii Tale-n lume.

E limba noastră Eminescu

Săpată în granit, prin tot ce

Se înalță, cuvântul dăinuie cu dorul,

Cuvinte care au taină

Și-n taină au pătruns

Și nimeni nu le știe înțelesul

Cuvânt rostit.

Iubite Eminescu

Ai pus tainele-n doină

Și faptele-n balade,

În basme împlinirea

Cum Dumnezeu a vrut,

Tiranii vin și pleacă

Secătuiesc în lumea neagră,

Cei ce-s aleși se-nalță

Îi simți, dar nu îi vezi

Dacă ești dat să cugeți

Auzi pe Eminescu,

Coboară în Grădina

Slăvită a României

E taina ce românul

Din neam în neam o știe

Așa cum el, poetul

A tot rostit cuvinte.

Cuvântul dulce neam

Că-n fiecare vers

Din străvechimi, din timpuri

Tot aducea chemări

La limba strămoșească

Ce în rostire cuget i-a fost,

A tot mărturisit și taina Învierii

Iubirea în iubire

El om din Om sosit-a

Să spună lumii:

Sunt mândru că-s român.

E Eminescu

Istoria și limba românească.

Ne-am arcuit în timp,

Și vrerea și tânguirile

S-au ridicat

Spre taina-naltului albastru

Strângând

Și șoapte și cuvinte

Cu înțeles măiestru

Ce-n pasărea luminii lui Brâncuși

S-au zămislit

În timpuri

Coloana cea fără de sfârșit.

În versul lui

E taina ce-a dezlegat din chingi

Cuvântul, neam român

Rostit cu aplecare în limba

Strămoșilor, petrece încă

În hora ce s-a-ncins la Iași

Și București

Și-n care Cuza Vodă s-a prins

Jurând credință

Poporului unit sub mândrul Tricolor,

Trecut și petrecut,

Român își zice,

Un nume mândru

Ce este Eminescu.

Românii au fost la Alba

Și au horit hotarul de veacuri

Desprins din țara mamă,

Și dorul a zădărnicit în versuri

De blândul Eminescu,

În hora cugetării s-a prins

Purtând poetul pe brațele

Iubirii de neam trecutul și prezentul.

Cei răi i-au scurtat viața

Și timpul de-a crea

De-a spune tot ce simte

Ca purtător de îngeri,

Te plângem Eminescu

Și cugetăm adânc,

Și plânge în sat teiul

Ce umbră îți făcea

Când trupu-ți obosit

La rădăcina lui

În taină petrecea,

Legând vorbe de duh,

Dușmanii rânduiau păcatul

Poporului ce-n lanțuri l-au tot pus

Și lacrimile tale

Uneau simțiri, cuvinte

Ce unduiau în lacul

În care barca vieții

La mal se odihnea,

Charon, el omul morții

Pândar tăcut al sorții

În liniștea tăcerii te aștepta

Și ai plecat plângând

Și țara și românul

Necat tot în nevoi.

•  

Când te-ai născut, ferice

A fost clipa în cer,

Ningea cu fulgi albaștri

Și cerul strălucea,

Binețea lumii sacre

Ți-a fost să-ți fie

Poet al nemuririi,

Al nostru și al lumii.

Mai citeste

Expozitia ”Descopera-mi sufletul” artist Mihaela CD-la Hanul Moldovenesc din Canada

Copilărie -colaj Mihaela CD

Impresii după evenimentul ”Să iubim în orice anotimp”-două lansări de carte: ”Iubește-mă în fiecare anotimp” și ”Genesis” și expoziția ”Descoperă-mi sufletul”

Wow! Oferte promotionale!

Mai citește:

Scriitoarea Mihaela CD laureata a festivalului ”Fericirea -Vis Nepământean” la secțiunile: poezie și proză poetică

GABRIELA RAUCA ne invita la emisiunea sa : SIMFONIA CULORILOR la RADIO PRODIASPORA!

In curând va fi tipărită revista de colectie cu nr 9/2022

A aparut videoclipul volumului 2 al antologiei GALAXY

Poeţii nu mor niciodată

Silvia Mihalachi *UN GÂND FRUMOS-Impresii Revista de colectie PPSM nr 8/2022

Fericirea stă ascunsă în zâmbete

Ce mai e nou prin librărie?