Îmi beau cafeaua 

 Autor: Delia Copândean 

Îmi beau cafeaua 

Sau ceaiul cu lămâie,

Privesc dincolo de geam,

Încerc să ghicesc în nori 

Ploile care întârzie să cadă,

Inventez motive să mă ridic de pe scaun

Înainte ca păianjenii să își întindă plase

Peste ochiurile de lumină,

Să nu mă gândesc la amintiri…

La îndrăgostirea, în fapt, de viață.

Sacrificiile pentru cei care și-au luat zborul aveau farmec,

Transformarea mea de rug arzând în săgeată, 

În cuib, în treaptă, în punct fix

A reunit vizibilul și invizibilul în trup,

Bucuriile și durerile s-au așezat în os

Și au nevoie de timp, să fie spălate 

Înainte de a fi uitate.

Redresarea începe cu recunoașterea

Nerecunoașterii sinelui în împrejur,

Cu constatarea propriei necunoașteri,

Cu conștientizarea neștiinței adâncimii iadului,

A destinației zborului și a aripii îngerului,

Cu intuirea întinderii lor… în sine.

Am constatat că sub clar de lună

Aripile îmi devin transparente.

Iau cerul și iarba și le cufund în venele mele,

Am nevoie de puțină culoare peste oase.

Să simt că nu mai este nevoie de mine

Înseamnă traversarea unui hău 

În care nu am învățat să înot 

Și pentru care nu mă pregătisem 

Dar prin care trebuie să răzbat zâmbind primăvăratic 

De parcă m-aș antrena pentru străbaterea câmpiilor Elizee…

Zâmbesc sfâșiată de dragul celor pentru care ar fi o povară să știe 

Și să le pase de tulburarea liniștii mele, 

Sau poate, pentru că nu pot face față, 

În propriul egoism,

La realitatea că nimănui nu îi pasă 

De zbaterea disperată a gândului 

În sufletul altcuiva.

Clipesc si nu știu dacă în clipa de întuneric

A trecut un an sau o sută

Știu doar că genunchii îmi sunt de piatră.

Stau de vorbă cu crăpăturile pereților, 

si cu colțurile ferestrelor,

cu umbrele lor neschimbate,

Ele au adunat imaginile zburdălniciilor anilor

Și nu au nimic să îmi spună.

Privesc insectele abătându-se din drumul lor 

Și le dau, încântată, binețe,

Le povestesc visele rămase,

Cineva trebuie să știe

Că încă nu am epuizat toate vorbele și toate sentimentele…

Plouă. 

Nu știu ce este mai zdrobitor

Să nu am cui spune

Sau să nu fie cine să îmi răspundă,

Paradoxal, în jur, sunt miliarde de guri și de urechi

Care vorbesc, înțeleg și se apropie, 

În altă limbă….

Mai citeste

Expozitia ”Descopera-mi sufletul” artist Mihaela CD-la Hanul Moldovenesc din Canada

Copilărie -colaj Mihaela CD

Impresii după evenimentul ”Să iubim în orice anotimp”-două lansări de carte: ”Iubește-mă în fiecare anotimp” și ”Genesis” și expoziția ”Descoperă-mi sufletul”

Wow! Oferte promotionale!

Mai citește:

Scriitoarea Mihaela CD laureata a festivalului ”Fericirea -Vis Nepământean” la secțiunile: poezie și proză poetică

GABRIELA RAUCA ne invita la emisiunea sa : SIMFONIA CULORILOR la RADIO PRODIASPORA!

In curând va fi tipărită revista de colectie cu nr 9/2022

A aparut videoclipul volumului 2 al antologiei GALAXY

Poeţii nu mor niciodată

Silvia Mihalachi *UN GÂND FRUMOS-Impresii Revista de colectie PPSM nr 8/2022

Fericirea stă ascunsă în zâmbete

Ce mai e nou prin librărie?