Războiul florilor

Autor Loredana Stefania 

Ochiul tău privește în zare, peste întregul câmp însuflețit

Doar două flori se văd pe pământ și un prinț aurit

Eu floare ce iubește razele de soare

Ea chip de floare de mireasă, dar suflet de ciumăfaie

Ochiul tău  pe mine mă privește,

Dar în pupila lui albastra

Tot ea se regăsește

Ea i-a surâs ochiului tău și m-a blestemat pe mine

Să mă usuc încet de dor, să rămân fără tine  ,

Parfumul ei nu-i îmbietor, dar frumusețea ei ucide

Că ție ti-a spus lumea prințe, că mărgăritare îți stau bine .

Că-ți plece cuplu din oglinda, dar zâmbetul-ți lipsește

Ti-ai dat la schimb întreaga viață doar pe un chip rece

Și eu rămân la fel ca tine , că ea regină a nopții

Tot zâmbetul ți-l fură pe întreg timp al nopții ,

Iar eu în acele clipe îmi îndrept chipul spre pământ

Dorind parcă să mă înghită de soare eu să uit ;

Câte o clipă te ridici în- naltul sufletului meu

Și îmi arunci câte o privire și te transform în zeu.

De vom renaște din iubire  și ea te va elibera

Voi trăi veșnic lângă tine, voi fi mireasa ta,

Pana atunci te tot aștept și te privesc când pot

Că pentru mine viața ești tu și dragostea e tot,

Tu să nu uiți ,frumos stăpânul pământului

Că până și  firava lăcrămioară face rău sufletului.