Dualis Autor: Corina Junghiatu   Câte văpăi de fulgere și raze exuberante, câte văpăi de alb și negru, de sincronicități și antagonisme dorm în noi? Câte cristale din mărgele, monocrome sau policrome, de reflecții adânci se înșiră pe lanțul destinului, într-o explozie frenetică de ipoteze, certitudini, lucidități și inerții. Ce joc de ping-pong pe altarul … Continuă lectura Dualis →

     FEMEIA  -coroană de sonete- Autor: MIHAI MERTICARU       Sonete, fără ea,nu s-ar mai scrie, N-ar mai răsări florile în sere, Nici albinele n-ar mai face miere, Aştrii s-ar rătăci prin galaxie,   Pământul n-ar mai avea emisfere, N-ar mai urca seva-n viţa de vie, Nu ne-ar mai fi cala în colilie, Pe cer, … Continuă lectura Femeia-coroana de sonete →

Insomnia Autor: Constantin Enescu Pentru a zilei rele fapte Mă tot perpelesc în noapte, Cu gânduri în vis pierdute Pentru lucruri neștiute... Pentru a zilei vorbe grele Noaptea-mi produce belele, Cu dureri, vise încâlcite Și mii gânduri chinuite... Pentru vorbe în zi purtate Stranii reci, necontrolate Noaptea iar de mine râde Prin frânturi de vise … Continuă lectura Insomnia →

Șerpii de vânt    Autor: Melania Cristea  pământul are ore între coaste când respiră lumile se developează în hieratice astre iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune  expuse prin întunericul brut pe unde bufnițe tac din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut   în epicentrul pământului  sufletul meu deztrupează timpulîl așează … Continuă lectura Șerpii de vânt →

DOAR TU POȚI Autor: Aurelia Oancă Se scaldă romanța în tristul amurg, Când soarele-și cântă apusul, Pe umerii nopții sunt lacrimi ce curg, Iar timpul își tremură fusul. Vioara din suflet în strune și-a pus Mici note din doruri aduse, Solfegiul în game își pune un plâns Ce-arcușul îl ia din apuse Povești călătoare prin … Continuă lectura DOAR TU POȚI →

AI ÎNCREDERE ÎN MINE Autor: Gica Ciobanu  Toate gândurile mele, se îndreaptă către tine N-am dormit atâtea nopți, amintiri m-au frământat Întrebarea:ce mai faci?se agață iar de mine Ai prins rădăcini în suflet, te iubesc, cu-adevărat! Nu știu ce s-a întâmplat, de-am ajuns acum dușmani Parcă vrăji au fost făcute, să urăști numele meu Mi-ai … Continuă lectura Ai incredere in mine →

Martie.Azi. Autor: Melania Cristea    Respir dincolo de aerul lichefiat într-o tăcere cât o calamitate și/nerambursabil/ timpul ne disecă... Străzile se strâng și se destind de fiecare dată când inima ta lipește afișe despre o dragoste orbitoare /frate, aici chiar trăiesc oameni/   Suburbiile sufletului par tot mai strâmte și nu este loc pentru echivoc... … Continuă lectura Martie.Azi. →

Ajunge! Autor: Daniel Visan Dimitriu Răsar lumini din lumi de întuneric Și-ncearcă Universul a-l străpunge Cu săgetări ce dau aspect feeric Tabloului de luptă, luciferic, Din care-ncearcă răul să alunge.   Lumina lor, a stelelor mărețe, Împrăștie în haos și abisuri Înghețuri ce nu vor să se dezghețe, Genuni de întuneric și tristețe, În locul … Continuă lectura Ajunge! →

GEOMETRIA PLECĂRII Autor: MIHAI MERTICARU   Intrând în zona stelei căzătoare, în curând cerul amintirilor voastre se va întuneca un pic, planetele se vor alinia să-mi dea onorul, în timp ce eu, înveșmântat în întunericul renunțării, cu floarea uitării la butonieră, lăsând în urmă o jumătate de inimă arsă, voi sări peste albia înnegurată a … Continuă lectura Geometria plecarii →

Adevărul: relativ sau absolut? Autor: Corina Junghiatu Agnostică peregrină printre talazuri frânte de adevăr caut în franjuri de stele adevărul din umbră și lumină, din secunde sau eternități, din virtuți sau metehne, din nuanțe, varietăți, relativități... În deșertul vieții, eu, agnostică peregrină, am înțeles că adevărul este circumstanțial, în funcție de febra vieții, de suma … Continuă lectura Adevărul: relativ sau absolut? →

ÎN SERILE TÂRZII Autor: Aurelia Oancă În serile târzii ascult romanța Ce-o cântă trandafirii trubaduri, În inimă se naște iar speranța, Ce-mi dă putere și să-mi pun conduri De fericire și de foc în suflet, Ce va topi și gheața de la poli, Un zbor ușor pe-al vântului răsuflet, Ce-mi poartă pana peste albe coli. … Continuă lectura In serile tarzii →

Vibrații Autor: Loreta Toder Câteodată sunt un tremur de frunză pe cerul senin Sau o pată de culoare aprinsă radiind lumini Mă transform jucându-mă in roșu verde sau chiar violet Folosind acustica cerului divin ca un șevalet Eman vibrații prin grădinile fosforescente-n eter Descifrând în incantații cheia viselor mister Taine ascunse peste timpuri pictate în … Continuă lectura Vibrații →

Negreșit de undeva Autor: Elena Tudosa  Căutam negreșit doar o lumină, Și-am deschis minții mele fereastra, Dorindu - mi fără de nici o vină, Să mă petrec prin lumea aceasta. Încercam negreșit să mă ascund, De-al tristeților sfâșietor amalgam, Însă regretele amare toate pe rând, Într-a mea umbră mereu le regăseam. Mă feream să strâng … Continuă lectura Negreșit de undeva →

Fericita tinerețe Autor:Calancea Eugenia Gândurile te cuprind și ușor ele vor să spună, ce raze, ce splendoare, ce minunăție te-ncunună, raiul soarelui scăldând visele-n atâtea mii de fețe, aducând o luminoasă, minunată și fericită tinerețe. Te legeni-n leagănul dulce și privești râzând la soare, gândul tău e dacă lumea te va prețui oare! Darul cel … Continuă lectura Fericita tinerețe →

Rouă plăpândă Autor: Doinita Nan    Rouă plăpândă, a dimineților reci strecurată în sânul unei primăveri ce-adulmecă vântul nordic,ca atunci când timpul îmi seaca adeseori singurele clipe rămase în amintiri ce le strâng,din ce în ce mai egoist în rânduri ce le aștern în ardori să-mi aducă aminte acel gust ale unor timpuri când totul … Continuă lectura Rouă plăpândă →

Pe drumul șoaptelor din vis Autor: Daniel Visan Dimitriu   De mi-aș întoarce anii și gândul spre atunci Când te priveam prin visuri cu ochi de-ndrăgostit, Mi te-aș ruga, iubito, prezentul să arunci, Să mă-nsoțești în lumea cu visul ne-mplinit,   Să fii aceea care, doar cu un zâmbet mic, Îmi crește-n suflet aripi, mă-nalță … Continuă lectura Pe drumul șoaptelor din vis →

TĂCEREA ȘI CUVÂNTUL Autor: Aurelia Oancă Atunci când tac în gând eu îți vorbesc Și-ți spun că tare mi-este dor de tine, Aș vrea să-ți spun ce mult eu te iubesc Dar în tăcere totul e mai bine. Când îți vorbesc tu îmi asculți tăcerea Și din silabe dulci tu construiești O casă ce-și zidește-n … Continuă lectura Tacerea si cuvantul →

Zborul cuvintelor Autor: Violeta Bobocea    Am ales,odată, în amurg, să-mpletesc cuvinte poznașe, răzlețe, să le dezmierd, să le prind de mijloc, să poată surâde nestingherite printre voi, să le dau aripi să zboare, să prindă culoare, într-o carte, în straie de sărbătoare, cuvinte de foc, să vă poarte noroc, cuvinte alese din inimă culese.

ATUNCI VEI ȘTI Autor: Aurelia Oancă Sub geana nopții luna-ncet răsare Și își arată chipul de argint, Pe catifeaua rece perle are Crescute printre stele pâlpâind. Se plimbă doamna și poeme scrie Pentru acei ce-n lume se iubesc Și care pun din slove pe hârtie Potecile albastre ce-i unesc. În liniștea ce trece maiestuoasă Peste … Continuă lectura Atunci vei sti →

Am scris Autor: Loreta Toader Am scris cu lacrima tăcerii peste timp Un zbor trecut printre merii în floare Zidind cenacluri cuvântului anotimp Cu lacrimi dulci, sărate sau amare Am scris vântu-n șoapte cu frunza-i murmurând Doinele durerii în prag de seară Pe strune de vioară sub arcuș plângând Ramuri înverzite întâia oară Am scris … Continuă lectura Am scris →

Să fim ca frații Autor:Calancea Eugenia Sper să vină ziua binecuvântată, Când vom privi raza soarelui uitată, Când vom fi liberi ca un stol de porumbei Și ne vom relua viața ca de obicei. Vom ieși ușor, plini de viață la lumină, La un sfat frățesc, când toți au să vină, Să ne-așezăm cu toții-n … Continuă lectura Să fim ca frații →

Dușmanul nevăzut Autor: Petraru Valentina  Stăm astăzi ca - ntr-o colivie De ce oare, toată lumea știe?! Dușmanul nevăzut ne ține-n case Și ne pătrunde frica-n oase. Vedem pasarelele zburând ușor Și tare am vrea să fim în locul lor Sunt vesele și ciripesc mereu Și ne alină sufletul de doruri, greu. Nu știm dacă … Continuă lectura Dușmanul nevăzut →

O stare... Autor: Doinița Nan Adun dorul în căușul mâinilor Și nu-i dau drumul,ținându-l strâns Amurg, de clipe culese în tonul sufletelor Ce-și desfășoară cursul într-un singur dans, Plutind ca pe o barcă în neant În țipete de tăceri Ocheade de apus și răsărit,apetisant, Acoperind orizontul cu simple mângâieri, Blândețe,aruncată în raze de iubire Ce … Continuă lectura O stare… →

Când o Dunăre de gânduri se varsă în mare Autor: Voica Rusu Scriu pe nisip între două valuri călătoria vieţii când zăpezile mă dor şi te caut în curgerea timpului prin apele îmbrăţişând delta ce naşte nuferi inspirând puritatea zorilor desfăcându-se în iubirea caldă a soarelui. Aud glasul tău duios frumos mi-atinge sufletul răscolind sângele … Continuă lectura Când o Dunăre de gânduri se varsă în mare →

Țărmul doinelor frânte Autor: Daniel Visan Dimitriu   Nu-ți mai aud bătăile aripilor și nici trilul pe care norii îl răsfrângeau altădată. Poate ai trecut de ei și îți par acum creste de munți de pe care se mai rostogolesc uneori amintiri albe ca niște avalanșe strecurate printre tăcerile stâncilor. Aici, jos, pământul e tot … Continuă lectura Țărmul doinelor frânte →

SONETUL UCIGAȘILOR DE CODRI Autor Mihai Merticaru   Trăim pe un pământ albit de oase, Cu sânge stropit, cu lacrimi limpezit, Cu multe comori, de Domnul, hărăzit, Dar numai unora aduce foloase.   Ce mare bucurie, un codru înverzit, Cu munți sâlhui, izvoare răcoroase, Cu brazii ce, a rășină, miroase, Tot ce bunul Dumnezeu a … Continuă lectura Sonetul ucigasilor de codri →

Am lăsat Autor: Loreta Toader   Am lăsat clipele să-mi numere pașii Pe aleea gândurilor indecise Nemuritoare străluciri printre aștri Luminând feeric mii de vise M-am plimbat prin Calea Lactee adunând Povești dintr-un timp al celor ce-au fost Am pășit cu grijă la pieptul meu strângând Sentimente și emoții închinate pios M-am așezat pe-un colț … Continuă lectura Am lăsat →

Femeia-i floare fermecată! Autor: Daniela Balaiita Femeia-i o minune în Univers Știi, fără ea nimic nu are sens. Femeia-i lacrimă de dor Și poartă-n ochi lumina stelelor! Femeia-i vis de primăvară Ea e sublima ta comoară. E curcubeu pe cerul dimineții Din zori și până la apusul vieții. Femeia-i floare fermecată Cu lacrimi de stea, … Continuă lectura Femeia-i floare fermecată! →

Zâmbete culese din Șaron Autor: Nicholas Bojboi   Pe ramuri de salcâm stau gânduri Născute dintr-un mugure de zel, Distinse toate ca și pui de vulturi La asfințit după un crunt duel!   Și cad din ceruri stele ofilite Pe care și lumina le-a uitat... Iar ochii tăi suavi aleg orbite Spre bucuria unui om … Continuă lectura Zâmbete culese din Șaron →

SONETUL PARADOXURILOR Autor Mihai Merticaru   Ne-ndepărtăm, ca să fim mai aproape, Ne înstrăinăm, ca să ne-ndrăgostim, Ne dăm uitării, ca să ne amintim, Trăim fericiți în vremuri satrape.   Ne tot amăgim că mereu o să fim Și  ne schilodim prin cele hârtoape, Într-o mie, suta nu mai încape, Aruncăm averi pentru un succes … Continuă lectura Sonetul paradoxurilor →

Printre file de caiet Autor: Voica Rusu Adie-o boare-ntre cuvinte cu lacrima căzând pe ele pe unele nu le ţin minte, le-am aruncat printre zăbrele. Şi-adie a plâns pe un altar cu ochi fixaţi în lumânare şi strig în mine nu-n zadar, că s-au trezit sfinţii-n icoane.  Mă rog mereu, mereu copile din osul meu-ram … Continuă lectura Printre file de caiet →

Treptele vechilor pași Autor: Daniel Visan Dimitriu   Pe vechile trepte, mai urcă-n suspin Doar pașii răzleți apăruți din senin Din gânduri uitate, prin ani ce-au trecut, În sipetul vremii, închis și tăcut.   Mai veseli, mai triști, dar c-un umblet vioi, Sunt pașii făcuți prin iubire de noi, Și urcă, pereche, pe dale de … Continuă lectura Treptele vechilor pași →

Nu-i drept !  Autor: Mihaela CD   Nu-i drept s-oprim azi pamantul Caci are mii de ani sa se invarta Nu-i drept, voit sa taiem avantul Tinerilor daruind o soarta crunta   Nu-i drept pe-aceia ce-au muncit Sa-i otravim, c-au albit la tample Nu-i drept sa-i taiem c-au ruginit Lasand HAOSUL sa se intample   … Continuă lectura Nu-i drept s-oprim azi Pamantul!  →

PESTE DEPĂRTĂRI Autor: Aurelia Oancă Peste depărtări albastre, Luna-și plimbă chipul blând, Cu caleașca printre astre Și cu străluciri în gând. Deapănă pe fusul vremii, Tot ce-n lume a văzut Și ce-au scris cândva boemii Sau furtuni ce au căzut, Peste sufletele triste Care-și varsă oful greu, În mici lacrimi în batiste Sau culori din … Continuă lectura Peste departari →