LITERATURA ROMÂNĂ ÎN DEFAVOAREA DEMOCRAŢIEI…

AL FLORIN TENE

 

LITERATURA ROMÂNĂ ÎN DEFAVOAREA DEMOCRAŢIEI,
SLUJNICA UNUI REGIM CRIMINAL COMUNISMUL.
(REALISMUL –SOCIALIST)

Autor: Al Florin Tene 

Odată cu intrarea tancurilor ruseşti în ţară în august
1944 şi eliminarea persoanelor competente din aparatul de stat
şi din întreprinderile economice, înlocuirea lor cu membrii
P.C.R. sau simpatizanţi (septembrie-octombrie 1944 ),
formarea guvernului condus de dr.Petru Groza ( 6 martie
1945 ), votarea la 3 august 1948 de către Marea Adunare
Naţională a legii prin care întreg învăţământul este unificat şi
laicizat, şi transformarea Societăţii Scriitorilor Români în
Uniunea Scriitorilor, literatura română devine o unealtă în
propaganda de partid. Aceasta promovând realismul socialist al
unui regim totalitar impus de sovietici. Sunt excluşi din noua
organizaţie scriitoricească scriitori a căror operă nu se încadra
în ideologia marxist-leninistă, cum ar fi:Radu Gyr, N.
Crevedia, Lucian Blaga,Vasile Voiculescu şi mulţi alţii.Sunt
interzise operele lui Gib Mihăescu, Pillat, Arghezi, Nichifor
Crainic, Octavian Goga, Mircea Vulcănescu, etc. Din 1944
până în 1950 Mihai Eminescu a fost interzis datorită poeziei
“Doina “. Din literatura universală sunt interzişi: Platon,
Spinoza, Nietzsch, Bergson, Edgar Poe, Gide. În total au fost
interzise 8000 de cărţi. În această perioadă sunt impuse opere
ce promovau realismul –socialist din URSS, cum ar fi
Maiakovski, Şolohov, Esenin, Konstantin Fedin, Leonid
Leonov, Andrei Jidanov, Ilia Ehrenburg, Aleksandr Fadeev cu
“Tânăra gardă “, N.Ostrovski cu “Aşa s-a călit oţelul “, Maxim
Gorki care publicase în “Literaturnia Gazeta” articolul ”Despre
realismul socialist “, etc. Se înfiinţează în Bucureşti Editura
Cartea Rusă, o facultate unde se învăţa numai limba rusă, iar în
marile oraşe se deschid Librăriile “Cartea Rusă.”
Dar ce era acest non-curent literar? El reprezenta o
realitate distorsionată a realităţii, o adaptare a ei la cerinţele şi
interesele partidului comunist care dorea să deţină monopolul
adevărului şi înţelegerii realităţii. Real era doar ce era conform
cu viziunea partidului unic.Având ca principiu”tipul omului
nou “ mereu învingător în luptă cu tarele trecutului.
La noi, mulţi scriitori pactizează cu puterea comunistă
şi încep să publice cărţi scrise în spiritual realismului-socialist,
doctrină comunistă oficială proclamată în 1932 de Comitetul
Central al Partidului Comunist al URSS, impusă tuturor ţărilor
care au fost ocupate de Armata Roşie. Debutul realismului
socialist din România are loc în ianuarie 1948 când Sorin
Toma, fiul poetului mediocru A.Toma, publică trei articole în
Scânteia , intitulate “Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei
“ despre opera poetică a lui Tudor Arghezi, în care se dă
semnalul ruperii totale faţă de valorile naţionale ale trecutului
Într-u articol publicat în “Viaţa Românească “, nr.3, din 1951,
Mihai Beniuc, în calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor,
oferă definiţia poetului realismului-socialist. Imediat criticii
literari ca: Leonte Răutu, Ovid S. Crohmălniceanu, Mihai
Gafiţa, Mihai Novicov, Traian Şelmaru, Ion Vitner publică
articole în spiritul cerut de noua ideologie cultural-politică.
Primul care a dat semnalul introducerii realismuluisocialist
la noi a fost Mihai Sadoveanu( cel care fiind
preşedintele Marei Adunări Naţionale nu a vrut să graţieze
condamnarea la moarte a unui ţăran care nu a dorit să se înscrie
în CAP ), cu prozele:”Fantezii răsăritene “( 1946),”Păuna
Mică “( 1948 ) şi ”Mitrea Cocor “( 1950). A urmat Zaharia
Stancu cu “Desculţ “, Alexandru Jar cu “Sfârşitul jalbelor “(
1950 ), Petru Dumitriu cu “Drum fără pulbere “ şi “Pasărea
furtunii “, Eusebiu Camilar cu romanul “Negura “( 1949),
Eugen Barbu cu ”Groapa “ şi “Şoseaua Nordului “, Aurel
Baranga, Mihai Davidoglu, Lucia Demetrius, Alexandru
Mirodan, etc.
Mai târziu, după 1960, au apărut romane care au mai “
îndulcit “ realismul-socialist, dar slujind şi în acest fel regimul
de dictatură comunistă, prin faptul că se arăta lumii
“deschderea “ literaturii noastre spre noi orizonturi. Era un fel
de “dizidenţă “ cu aprobarea cenzurii şi ai securităţii.Vezi:
Ţoiu, Buzura, D.R.Popescu, Breban, etc. Se continua
publicarea de cărţi a celor care făceau parte din sistem(
redactori la edituri, reviste, ziare, radio, televiziune, instituţii
cultural-artistice, activişti culturali şi politruci. ) şi care erau
verificaţi. De fapt toţi scriitorii din sistemul amintit nu erau
altceva decât activişti politici în slujba propagandei PCR, iar o
parte din ei vizitau occidentul cu sarcini precise de culegere de
informaţii din rândul diasporei româneşti, după care veneau în
ţară şi raportau securităţii. Astfel se explică de ce scriitori ca
Ion Acsan, Ion Cocora, Al.Căpraru, A.Buzura, Eugen Barbu,
D.R.Popescu, Nicolae Dragoş, V.Tudor, Marin Sorescu,
Dumitru Popescu, Adrian Păunescu, E.Jebeleanu, A. Jebeleanu,
Marin Preda şi mulţi alţii, erau mereu prin occident.
În spiritual realismulu-socialist au apărut:”Calea
Griviţei “(poem ) de Cicerone Teodorescu, “ Griviţa Roşie“ de
Marcel Breslaşu, ambele în 1950, “ Steaguri“ de
M.Beniuc,”Minerii din Maramureş “ de Dan Deşliu, apărute în
1951, “În satul lui Sahia “ de Eugen Jebeleanu, “La cea mai
înaltă tensiune “ de Nagy Istvan, “Oţel şi pâine “ de Ion
Călugăru, “Dulăii “ de Zaharia Stancu,”Desfăşurarea “ de
Marin Preda, cărţi apărute în 1952,”Un om între oameni
“(1953, 1955, 1957 ), de Camil Petrescu,”Cântecele pădurii
tinere “ de Eugen Jebeleanu, “Un cântec din uliţa noastră “ de
Cicerone Teodorescu,”Laude “ de Miron Radu Paraschivescu,
toate apărute în 1953.În anul 1954 apar cărţile: Mihai
Beniuc”Mărul de lângă drum “ şi ”Partidul m-a-nvăţat “,
Cicerone Teodorescu”Făurari de frumuseţe “, Mihu Dragomir
”Războiul “, în 1955; Marin Preda “Moromeţii “,
T.Arghezi”1907 “,Titus Popovici” Străinul“, Maria Banuş”Ţieţi
vorbesc, America “, Veronica Porumbacu ”Generaţia mea “,
în 1956 ; Tudor Arghezi”Cântare omului “, N.Labiş ”Primele
iubiri “, în 1957; Eugen Barbu”Groapa “, A.E.Baconski
”Dincolo de iarnă “,Gheorghe Tomozei ”Pasărea albastră “,
Ion Marin Sadoveanu” Ion
Sîntu “, Ion Vitner”Firul Ariadnei “, în 1958:Miron Radu
Paraschivescu “Laude şi alte poeme “, Marin
Preda”Îndrăzneala “ şi D.R.Popescu “Fuga “ iar în 1959 îi
apare primul roman”Zilele săptămânii “; în1960 sunt publicate
cărţile noii generaţii de poeţi şi prozatori: Nichita Stănescu,
Cezar Baltag, Ilie Constantin, Nicolae Velea, Ştefan
Bănulescu, Ion Gheorghe, Ion Horea, iar Fănuş Neagu publică
“Somnul de la amiază “.În 1963 apar cărţile:”Laudă lucrurilor
“ de G.Călinescu, “Capul Bunei Speranţe “ de Augustin
Buzura,( romanele acestuia sunt necitibile în ziua de azi),
“Fântâna soarelui “ de Eugen Frunză, în 1972 “Coborând spre
nord-vest “ de Vasile Sălăjan, în 1974”Clodi Primus “ de
C.Zărnescu, etc. Această nouă generaţie sub motivul ideilor
absonse nu spunea nimic.Era ruptă de realităţile existente, întro
perioadă când poporul roman era înfometat.
În perioada aceasta, de după 1960, Nicolae Manolescu
publică articole vădit propagandistic în favoarea realismuluisocialist,
cum ar fi :”Tineri muncitori în creaţa literară
contemporană “ şi o serie de altele în “Gazeta Literară “şi
“Contemporanul “ unde a publicat articoliul”Realism-realism
socialist “.La fel ca Manolescu, Alex Ştefănescu de când a
început să publice ,din 1970, cronici literare în “Luceafărul
“,condus pe atunci de Ştefan Bănulescu, a făcut apologia
realismului-socialist şi criticând fără milă lucrările care nu se
încadrau în acest aşa zis curent literar impus de PCR.
În a doua parte a secolului XX când în, aproape,
jumătate din ţările europene era impusă ideologia marxistleninistă,
în celelate ţări democratice, literatura, în general
cultura şi arta, cunoştea o înflorire democratică. Astfel în
perioada de care facem vorbire prozatorul şi dramaturgul
francez Marcel Ayme îşi publică lucrările de dramaturgie şi
proză în care cultivă umorul succulent, cum ar fi:”Clerambard
“(1950 ), “Capul celorlalţi “(1952), Paul Eluard , poet francez,
scrie şi publică”Poezie neîtreruptă“( 1953), folosind un limbaj
poetic simplu şi familiar, vizând un raport de reprocitate între
obiect şi cuvânt. Englezul William Empson în 1951 şi în 1961
“Structura cuvintelor complexe “ şi volumul de poezi
“Dumnezeul lui Milton “, poetul, prozatorul şi dramaturgul
german (RFG)Hrmann Kasack publica “Oraşul de dincolo de
fluviu “(1947 ),”Năvodul cel mare “( 1952 ), poetul spaniel
Moreno Villa publica în 1944 “Viaţă dezvăluită “(Memorii ).
De observat că în timp ce în ţările democratice autorii
îşi publicau din timpul vieţii memoriile sau jurnalele, la noi
nici-un scriitor nu a îndrăznit să le publice din timpul vieţii, de
teamă că vor intra în malaxorul securităţii.
Toate revistele din Bucureşti şi din ţară, România
Literară, Săptămâna, Flacăra ,Convorbiri Literare, Cronica,
Scrisul bănăţean. Tribuna, Orizont, etc. aflându-se sub
controlul aparatului propagandistic al Partidului Comunist,
făceau apologia, nu numai prin editoriale, dar şi prin literatura
publicată, a regimului de dictatură. Sunt modificate poeziile şi
proza, de către redactori,( trimise pe adresa redacţiei de
corespondenţi), în spiritul realismului –socialist, iar când au
fost la conducerea partidului şi ţării familia Ceauşescu, erau
modificate, datate şi dedicate acestei familii. Modificările se
făceau fără aprobarea autorilor. Iată cum redactorii şi scriitorii
din redacţii contribuiau şi prin această metodă la
implementarea unei ideologii străine poporului nostru. Cărţile
majorităţii scriitorilor care au fost publicate în timpul dictaturii
comuniste nu au fost bune nici pentru prezentul de atunci, ne
mai vorbind de viitor.Mă gândesc câte păduri s-au tăiat pentru
a se fabrica hârtia pe care să se tipărească aberaţiile acestor
scârţa-scârţa pe …
N.Manolescu şi Alex Ştefănescu în loc să cuprindă în
“Istoriile” lor aceşti mastodonţi cu picioare vopsite cu cerneală
roşie, mai bine cuprindeau scriitorii din diaspora românească
ce au scris în spirit democratic fără constrângerea ideologică a
comuniştilor, cum ar fi: Vintilă Horia, Paul Goma, Dumitru
Radu Popa, Herta Muler, Andrei Codrescu, Geoge Astaloş,
Virgil Duda, Ioan Ioanid, Oana Orlea, Jeni Acterian, Lena
Constante, Ştefan Baciu şi mulţi alţii.Totuşi îi înţeleg pe cei doi
istorici şi critici literari, gândindu-mă la proverbul românesc”te
asociezi cu cine te asemui “, recte Păunescu şi alţi aplaudaci
comunişti, chiar dacă şi-au pus masca democratului.Promovând
în astfel de “Istorii “ autori care au scris în spiritual realismului
-socialist riscăm să educăm tinerele generaţii tot în spiritual
acestei doctrine comuniste-criminale.
Datorită acestui fapt, că toate instrumentele de
propagandă, radio, presă scrisă, edituri şi TV se aflau în mâna
acestor scriitori-activişti de partid, astăzi constatăm că
societatea românească, oamenii care o compun au un
comportament şi o mentalitate deformată faţă de valorile
democratice. Aceasta este principala vină că România, în cei 20
de ani de la revoluţia din 1989, nu progresează în implementarea
democraţiei în drumul ei de integrare europeană.
În acest sens ACUZ pe toţi scriitorii care au lucrat în
redacţiile ziarelor, revistelor şi editurile comuniste de genocid
moral şi cultural la adresa poporului roman.
Din 1989 se întrevede noul current globmodernul(
denumire dată de noi) ce înglobează operele de artă, proza,
poezia, eseul, compoziţiile muzicale, care fac o întoarcere spre
valorile trecutului promovate printr-un stil pe jumătate întors
spre clasicism.

 

7-carti-2

Mai citeste: 

TAINA SCRISULUI – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI

MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE,EMINESCU

METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE

ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ – OEROARE MORALĂ ŞI ESTETICĂ

ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIEŞI FILOZOFIE

MIHAI VITEAZUL – MARELE BAN AL CRAIOVEI

EROSUL CA ARTĂ ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ROMÂNESC

DĂRUIEȘTE CA SĂ FII DĂRUIT!

oferta 3+1

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Un gând despre „LITERATURA ROMÂNĂ ÎN DEFAVOAREA DEMOCRAŢIEI…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.