GLORIELIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI

                                    Mi-e dat să-mi rostesc gândurile

                                    să visez

                                    în Limba Română,

                                    fiecare cuvânt un fagure,

                                    ca mierea luminii în degetarul macilor,

                                    ca vârsta arborilor în cercuri,

                                    în fiecare din ele trudeşte un străbun,

                                    veghează o baladă.

 

                                    Patria Limbii Române e Istoria

                                    acestor plaiuri păscute de Mioriţa,

                                    modelate de doine

                                    şi fiecare cuvânt al ei a fost cioplit

                                    cu grijă

                                    la izvoarele dorului.

                                    Ea nu poate fi mutată,

                                    cum nu se poate înstrăina fântâna

                                    de izvoare.

 

                                    Am spart coaja de nucă

                                    a cuvântului şi peste înţelesuri am dat

                                    de bine ,dulci ca mierea,de ducă

                                    şi ură,

                                    avea gust de zgură

                                    dar şi de păcat,

                                    simţeam eminesciană vibraţie,

                                    înţelepciunea lui Pann din gură în gură

                                    era în sămânţa gata de germinaţie.

 

                                    Am spart coaja seminţei cuvântului

                                    şi-am dat peste altă sămânţă,

                                    un alt înţeles, o altă cărare,

                                    o altă speranţă,

                                    o clanţă

                                    pentru o altă,

                                    o altă…

 

                                    până rămâne

                                    măduva Limbii Române.

 

                                    În fiecare cuvânt e un oier,

                                    un ţăran

                                    care face holda să cânte

                                    imnurile acestui pământ

                                    scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente

                                    ale brazdelor.

 

                                    Rostiţi un cuvânt în limba noastră

                                    şi veţi simţi

                                    şi gustul mierii

                                    şi vânturile veacurilor

                                    şi mirosul câmpiilor.

 

                                    Rostiţi un cuvânt în Limba Română

                                    şi veţi auzi

                                    mângâierile mamei

                                    şi vorbele tatei grele ca piatra

                                    din temelia casei.

 

                                    Ascultaţi un ţăran vorbind ogorului

                                    şi veţi vedea cum trec cuvintele

                                    din hrisoave în versurile eminesciene

                                    precum ploaia în rădăcini.

                                    Aceasta este eternitatea ei,

                                    gloria ei

                                    de a fi mereu

                                    ca frunzele pe o cetină seculară.

 

            Al.Florin ŢENE