A DOUA MOARTE A LUI ZEUS

Autor:  Al Florin Tene 

Zeus în speranța nemuriri
Cât a existat la Pontul Euxin
Și-a modelat din lut și piatră
Statuia lui la care să se-nchine
Oamenii din fiecare vatră.
Apoi de teama îndumnezeirii a urcat
În al șaptelea cer de unde nu se vine.
Diana, iubita lui, plecată la vânătoare
Aflând că Zeus e sus în neuitare
s-a întors să proslăvească statuia
ce strălucea măreață-n soare,
chemând mulțimile să se închine-
strigând: aleluia, aleluia!
…Și a mai trecut un mileniu de prosternare,
Diana se ruga la statuie mereu
Cum făceau fiecare.
Trecuse vremea pentru zeu…
Dorind să arate lumii
Cât de mult îl cunoaște pe Zeus
Și s-o întoarcă la rugăciune
Îngenunchind în negura humii,
La ceasul răsăritului de stea
A început să spargă cu săgeata statuia-
Așteptând o minune-
Plebea să cunoască ce știa și ea:
Piatră, lut ars și…aleluia!
Dezamăgiți oamenii au părăsit pe Diana,
Au plecat gânditori în Hamangia
Uitând că o himeră altădată au iubit.
A început iarăși urgia
În Piață.
Era epoca morții unui mit!
Dumnezeu în mintea lor prindea viață!