ARMA SINELUI

Autor:  Al Florin Tene 

După o povestire rabinică
Pe treptele de cuvinte ale babilonului
mielul a urcat
în cer
cu-n tremurat
de verbe sub blană,
ca o arsură de fier,
și i-a spus lui Dumnezeu:
– Creatorule, ai fost nedrept
cu destinul meu!
Mi-e teamă că pier,
că nu mi-ai dat nici-o armă
să mă apăr de dușmani,
nu mi-ai dat coarne
ca la cerbi și elani;
nici în urechi vreo alarmă;
nici colți, nici gheare;
nici forța elefantului
cu trompa croind cărare;
nici ca ariciul să am țepi
ascuțite ca razele de soare;
nici măcar
fuga iepurelui prin mălai
sau galopul de armăsar…
Dumnezeu a stat pe gânduri puțin
i-a oferit să probeze
(nu ca niște proteze)
pentru dinți venin,
colți, țepe, gheare,
să poată înfrânge
chiar setea de sânge
a vânătorului din răzoare.
…Nici una din aceste arme
nu i s-au potrivit.
Atunci, El, mielului i-a spus:
– Îți dau o armă să reziști
înzecit!
– Te implor! Mielul s-a rugat nespus,
de s-a cutremurat și zarea.
Iar Dumnezeu i-a zis de sus:
– Primește de la mine ca armă răbdarea!