CREDINȚA CREȘTINĂ ÎN LUMINA CUVÂNTULUI DE ÎNVĂȚĂTURĂ

Autor:  Al Florin Tene 

Cartea pe care o țineți în mână, dragi cititori, mici sau mari, prin strădania autoarei Gina Agapie, autoare a 13 cărți publicate, membră a Ligii Scriitorilor Români, vă poartă în lumea începutului și dezvoltării creștinismului în lume. Povestirile sunt inspirate de Sfânta Scriptură și de călătoria autoarei la locurile sfinte privită prin perspectivă pedagogică. Volumele scriitoarei, având esențe spirituale cu iz educativ și nu didacticist, reușesc prin discursul unui stil cursiv, cu nuanțe etice (știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială) și estetic (o formă a științei care studiază legile și categoriile artei, considerată forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului), să vă poarte în lumea începutului și dezvoltării creștinismului. Creștinismul a prins credibilitate și influență, iar ideile lui s-au conturat în timp. Creștinismului a fost influențat de Platon și Aristotel, cât și de Zoroastrianism. Platon și Aristotel credeau că un creator puternic a conceput lumea; însă era un concept filozofic ce nu era venerat. Platon, care a trăit între anii 427-327 î.e.n. credea în imortalitatea sufletului și a existenței a două realități, lumea materială coruptă pe care o trăim cât timp suntem pe Pământ și o altă lume, spirituală, perfectă, lumea în care va ajunge sufletul după moarte. Aristotel era mai naturalist decât Platon și a extins teologia lui Socrate
146
într-un sistem natural filozofic, folosit pentru a descrie toate fenomenele naturii, în special cel al vieții. Aceste concepte le-a devoalat Biblia care stă la baza povestirilor din acest volum
Citind manuscrisul acestei cărți mi-am adus aminte de aforismul scriitorului american Irving Stone care spunea: „Omul nu trăiește pe pământ numai pentru fericire sau pentru cinste, el trăiește pentru a dărui.” Fapt ce-l face autoarea în prezenta carte.
Având titlul „Peșterea laptelui”, volumul cuprinde 12 povestiri prin care autoarea cu ajutorul Părintelui Serafim ne introduce în Cetatea în care s-a născut Iisus, care înseamnă Dumnezeu Mântuitorul, iar Hristos însemnând Cel Uns. Dar, de ce „Peștera laptelui”? E o întrebare la care autoarea dă un răspuns. Fiindcă încă din secolul al VI-lea, o legendă locală mărturisește faptul că în această peșteră, sau grotă, îi mai putem spune, s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, în noaptea în care Dreptul Iosif a primit porunca de la înger să părăsească Betleemul și să fugă în Egipt, spre a scăpa de mânia lui Irod. În această grotă ar fi stat ei în răstimpul dintre Nașterea Pruncului și Fuga în Egipt.
Prin întrebările retorice de la sfârșitul fiecărei povestiri, autoarea, nu așteaptă răspunsul de la cititori, ele sunt puse pentru a sublinia importanța subiectului biblic. Această carte, pot spune, este o bibliotecă. După cum vedem, este clar faptul, că profeția despre creație și cădere a fost făcută chiar de la începutul Creației, explicată în Geneza (Facerea) din Biblie. Geneza a fost editată de Moise în anul 1500 înainte de nașterea lui Cristos. În altă ordine de idei, deși redescrie Începutul, este de fapt scrisă cu sfârșitul în perspectivă. Vedem cum Dumnezeu Promite salvarea și îl confruntă pe Satan, sau Diavolul, și face o șaradă sau enigmă: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3: 15). Acest subiect autoarea îl desfășoară în povestirea „Eva-Despre puterea păcatului”. La fel cum procedează la toate cele 12 povestiri, Gina Agapie, pune întrebarea: „Ce înțelegem noi din aceste povestiri? Iubiți copii, cucernice surori și cinstiți frați întru Hristos, mă voi folosi de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur numit și Ioan Hrisostom care a fost fiu al Antusei și a militarului Secundus.”
147
Povestirea „Rut-Despre soacră și noră” vorbește de o persoană cu nume Boaz, bărbatul în vârstă și bogat de pe ale cărui ogoare a cules femeia spice. El a manifestat un interes părintesc față de Rut. Ea nu putea să nu se bucure în sinea ei când își amintea cuvintele pline de bunătate cu care a lăudat-o Boaz pentru că se îngrijea de vârstnica Naomi și pentru că alesese să caute refugiu „sub aripile” adevăratului Dumnezeu, Iehova (Rut 2:11–13). „După căsătoria lui Rut cu Boaz, scrie autoarea, femeile din Betleem au binecuvântat-o pe Naomi și au numit-o pe Rut „mai bună decât șapte fii”. Căci Rut l-a născut pe Obed, străbunicul lui David. Iar Iisus este moștenitorul Țării Israelului pentru că este urmașul regelui David.
Interesantă și plină de învățătură este povestirea „Sara – despre rodirea pântecului”, unde sunt abordate 16 capitole din „Cartea Genezei”, unde se face vorbire de familia Terah cu cei trei fii. Terah în traducere înseamnă „Capră sălbatică” sau „Hoinar”. Acesta este o figură biblică din Cartea Genezei, fiul lui Nahor, fiul lui Serug și Tatăl Patriarhului Avraam, dar și al lui Nahor și Haran. Terah este menționat în Biblia ebraică și în Noul Testament. Cuvântul de învățătură de la sfârșitul povestiri pune accent pe relația armonioasă între Avram și soția sa Sara, iar întrebarea de la sfârșitul povestirii ne aduce în contemporaneitate: „Vă rog să îmi spuneți cum îi putem educa pe copiii noștri care trăiesc într-o societate plină de primejdii?
În povestirea „Johabeb – despre mama ca model de viață”, autoarea abordează „Cartea Ieșirii. A doua Carte a lui Moise”, capitolele 1-2, și ne propune povestea unei mame, pe nume Johabeb, și a fiului celui mic, Moise. Fiind vorba și despre cele șaptezeci de persoane care au plecat din Țara Canaanului și s-au așezat în Egipt, o țară situată în zonele joase ale Nilului unde pământurile erau fertile.
Pagini de o vibrantă trăire sunt cele despre „Sfânta Maria-Despre Maica Domnului”, care începe cu: „Iubiți pelerini, avem nevoie de o privire curată și de bună-cuviință atunci când ne referim la Fecioara Maria. Ca să primim cumințenia cuvintelor și să vorbim despre Măicuța Domnului, ne vom ruga împreună cu Sfântul Grigore Palama, zicând: „Miluiește-mă pe mine cel smerit, milostivește-te spre mine cel neputincios. Multă îndrăzneală ai la cel ce S-a născut din tine și nimeni
148
nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu: că toate le poți, ca ceea ce ești mai presus de toate zidirile, că din toate câte voiești nimic nu este ție cu neputință. Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele și nu te întoarce de la suspinul meu. Amin.”
(„Din rugăciunile Sfântului și marelui Grigore Palama”, în „365 de rugăciuni pentru fiecare zi”, Editura Roossa, Iași, 2016).”
Citind aceste interesante și educative povestiri mi-am adus aminte de predicile Î.P.S Bartolomeu Anania care, la sfârșitul Slujbelor duminicale din Catedrala Mitropolitană clujeană, spunea sutelor de enoriași, asemenea povestiri împletite cu pilde de învățătură, mult apreciate de cei care-l ascultau.
Cartea aceasta ne poartă prin lumea iluziei și a lucidității, de la începutul creștinismului până în epoca modernă, de la stabilitate la cele mai complicate stări de conștiință – acesta este drumul deschis de Gina Agapie pentru învățăcei, și nu numai, urmând mersul, pas cu pas, prin milenara viață biblică cu dorința să facă omul mai bun, mai credincios și, de ce nu, mai civilizat. Și voi încheia cu zicerea scriitorului și filozofului elvețian Henri-Frederic Amiel, care spunea: „Să avem de partea noastră adevărul, iată secretul credinței creștine, elocinței și al virtuții, iată autoritatea morală. E cea mai înaltă maximă a artei și a vieții.”