CUVINTELE ATRAG REALITATEA

Autor:  Al Florin Tene 

Am scris; omul din lut a fost plămădit,
Dumnezeu după chipul și asemănarea lui l-a zidit!
În primordial, scriam; a suflat viață peste el,
Inimă dându-i și suflet blând de miel.
Cuvântul a fost la început, lucrurile din zbor
Și-au luat înțelesul după utilitatea lor.
Am scris să fie „epoca de piatră”
Și oamenii din peșteri și-au făcut vatră.
Cronologic- „epoca de fier „am scris,
Săgeata din bronz căprioare a ucis.
Adunându-se ură în cuvânt și-n noi
Acesta a luat înțeles de război.
Istoria toată pe cruce plânge
Vina o are cuvântul sânge…
„Renașterea” din zece sunete formată
Epoca spiritului îi-este dată.
„Revoluția” cu înțeles de început
În evoluție n-a mai încăput.
Din nou, între noi ne-am ucis
Pentru o lozincă și-o himeră de vis.
Mai scriu, încă, înțelegând paritatea
între gând și cuvintele ce atrag realitatea.
Mă opresc, mi-e frică, poate un alt cuvânt adună
în înțelesul lui o nouă furtună.