DRUMUL GOLGOTEI
SPRE SFINȚENIE
Viața în versuri a părintelui ARSENIE BOCA
(Iulie 2011)
Începutul
„Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie”. Matei 2,10.
„Împarte altora bunătățile pământești”,
amintea părintele Arsenie Boca,
„dacă vrei să guști bunătățile cerești”,
cuvinte trainice ca roca,
scria duhovnicul de la Prislop mai târziu
despre Sfântul Nil Sinaitul etern și viu.
Aceste cuvinte l-au urmărit ca un scut
și înaltă învățătură, de când s-a născut
în 1910, septembrie, două zeci și nouă,
când iarba din Vața de Sus prindea viață sub rouă.
Era mare bucuria părinților Iosif și Creștina
că Dumnezeu le-a dat pe Zian
să le fie neamului lor peste vremuiri tulpina.
Botezat Zian nume predestinat, de la Sânzian,
Ziua nașterii Sfântului Ioan Botezător
sărbătorită în iunie 24, în fiecare an,
simbol al încreștinării întregului popor.
La Bujoara pe un deal copilul tăcând
descoperea lumea, sfredelind-o cu-n gând:
să înțeleagă ce-i iubirea și tot ce-l înconjoară,
lumea făcută de Dumnezeu prima oară.
Învăța ce-i virtutea sub înalta zare
Și virtuoasa punere a ei în aplicare.
Iubea icoana din casă și rugăciunea,
iar când sora Viorela a trecut la cele sfinte
a cunoscut din plin amărăciunea
ascunzând-o în tăcerea din cuvinte.
Învățăcelul
„Pildă v-am dat vouă, ca precum v-am făcut Eu
vouă, și voi să faceți” (Ioan 13, 15).
„Prin mărturisirea sinceră și amănunțită
a tuturor păcatelor”, Arsenie Boca scria,
văzându-și viața cu Cartea Cărților înfrățită,
la liceul cu tradiție din Blaj, pe când întârzia
citind la lumina lumânării, ne atras de ispită,
la Liceul „Avram Iancu” studiind într-una,
instituție înființată de Andrei Șaguna.
Îi plăceau științele exacte, și religia, practica pictura
în vacanțe când soarele se dădea pe cer de-a dura.
Când a intrat în cursul superior de liceu
A rămas orfan de tată,
Astfel, drumul vieții i-a fost mai greu,
Spunea părintele la Făgăraș, anchetat de armată.
Să fi fost anul 1948 de comuniști înroșit
Când de Securitate era urmărit.
A luat bacalaureatul la prima prezentare
la Deva, apoi s-a înscris la Teologie la Sibiu,
ce i-a croit prin viață o cărare.
Despre profesorii Colan și Terchilă până târziu
a păstrat o plăcută amintire, și vie
i-a fost memoria despre Dumitru Stăniloaie,
cu care a tradus patru volume din Filocalie.
Însă la orizont se arăta furtuna și ploaie.
Era vremea când spunea: „Cine slujește pe Dumnezeu
nu va fi niciodată sărac”. Studiind din greu,
ia licența cu lucrarea „Încercări asupra vieții duhovnicești „
iar destinu-i condus de semnele cerești.
Colegii, mai în glumă, cum bătea vântul,
mai în serios, îi spuneau Sfântul.
Student fiind prin anul crizei ’33
cu profesorul Popovici o prietenie a înnodat
cu care stătea de vorbă sub un tei.
Acesta, Mitropolitului Bălan l-a recomandat
Academiei de Arte Frumoase, întâmplare îngerească,
Talentul de pictor să-l desăvârșească.
A învățat cinci ani pictura și Petrescu Costin
Profesorul a avut ideea să-i încredințeze,
Pentru istorie și bucuria celor ce vin,
La Ateneu scena cu Mihai Viteazul s-o picteze.
Trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan
În 12 martie 1939 la Sfântul Munte Athos,
A deprins călugăria cu evlavie și elan.
De acolo manuscrise a adus și frumos
Le-a studiat și tradus cu Părintele Stăniloaie,
Fiind parcă condus de sfaturi îngerești,
Numindu-l pe acesta ctitor al Filocaliei românești.
Tipărind-o, apoi, la Sâmbăta pe timp de ploaie,
Și difuzând-o cu râvnă printre credincioși.
În toamna lui ’39 în Basarabia oamenilor frumoși
A mers la Chișinău să învețe metalo-plastia în pictură.
În 1940 în Vinerea Izvorului Tămăduirii
A fost tuns în călugărie, o viață frumoasă, dar dură,
Cu numele Arsenie dăruit Dumnezeirii.